MIHAI GHIMPU NU ESTE O ÎNTÂMPLARE ÎN VIITORUL BASARABIEI

© Presa de peste Prut a reflectat diferit,
cu un partizanat mai mult sau mai puţin vizibil,
împlinirea primului an de la momentul
preluării funcţiei de şef al statului
de către Mihai Ghimpu.

Sintagma “preşedinte interimar”,
prin efectul neaşteptat al cunoscutului
rezultat al referendumului,
este dilatată acum, la modul figurat,
pentru că, la propriu, actualul number one/numărul unu
de la Chişinău va conduce Republica Moldova
luni bune de acum încolo.

Calm şi într-un mod comparabil
cu cel al mişcării metronomului,
constant şi exact.

Acestea fiind calităţi politice apreciate
atât în Capitala Europei – Bruxelles,
cât şi în metropola lumii – Washington D.C.

Faptul că 11 septembrie are
pentru Vladimir Voronin
semnificaţia unui parastas
ţine de reflexul unui om lucid,
conştient de faptul că,
acum un an de zile i s-a cerut,
pe căi adecvate,
atât de peste Ocean,
cât şi de la Kremlin,
să renunţe la funcţia supremă în republică.

Prin urmare Voronin minte cu seninătate
atunci când afirmă că el a dat voie
liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană,
ca să preia puterea la Chişinău.

Dacă tot face caz de corectitudinea sa,
firesc era să afirme, măcar acum,
că a fost nevoit să plece de la putere.

Un amănunt deloc de neglijat,
pentru simplul motiv că demonstrează,
fie şi indirect,
puterea aparte a ambasadorului american,
care a ştiut să documenteze adecvat Departamentul de Stat
şi mai departe Casa Albă,
în sensul că nu va funcţiona în Republica Moldova
un scenariu ca în Kîrgîzstan,
chiar dacă F.S.B./K.G.B. a avut grijă “să infesteze”
presa de la Moscova cu opinii
care să susţină o asemenea teorie,
ruptă total de realitatea Basarabiei de azi.

Este însă adevărat că premierul interimar Roza Otumbaieva
a preluat funcţia de preşedinte al Kirgistanului
până la 31 decembrie 2011,
după cum şi premierul actual de la Chişinău
ar dori să fie preşedinte ales,
pe cel puţin două mandate,
în landul românesc dintre Prut şi Nistru.

Problemele stringente ale ţării,
despre care Voronin a afirmat
că nu au fost rezolvate
sunt exact cele create
de prea lunga domnie a comuniştilor
la pârghiile ex-republicii sovietice.

Răul zilei de azi
are drept părinte spiritual
mai răul din perioada dictaturii
Partidului Comuniştilor din Republica Moldova,
afirmaţie validată
de revolta tinerilor din Chişinău,
de anul trecut.

Cu toate acestea,
“vulpea deşertului politichiei moldoveneşti”,
respectiv Voronin
este extrem de atent
la modul în care se raportează la succesorul său,
preşedintele în exerciţiu, Mihai Ghimpu.

El a evitat să facă o apreciere
pentru simplul motiv
că referendumul a arătat
popularitatea artificial creată
atât a lui Vlad Filat,
cât şi a lui Marian Lupu.

Atacurile din aceste zile,
la adresa lui Lupu,
privind conexiunea sa cu arestatul Sorin Ovidiu Vântu,
sau cu controversaţi oameni de afaceri din Chişinău
constituie serioase cartonaşe publice,
cu efect asupra alegătorilor.

Dar Marian Lupu,
un diplomat abil
ştie că opţiunea cea mai bună,
pentru el şi partidul său,
în conjunctura actuală
este să consolideze triumviratul
format cu Ghimpu şi Urecheanu,
Filat fiind imprevizibil.

Interimatul actualului şef al statului
nu este unul prelungit de acesta,
în mod artificial, cum susţinea Voronin,
ci expresia fotografică a blocajului politic
apărut la Chişinău,
ca urmare a libertăţii de afirmare politică,
ce confirmă rolul tot mai redus al comuniştilor
în ecuaţia puterii actuale,
dar şi viitoare, din Republica Moldova.

Va veni momentul când se va vedea
că nu a fost o măsură pripită crearea
Comisiei de Condamnare a Comunismului,
ci doar o atenţionare publică pentru partidul lui Voronin,
care mai are activişti convinşi că vor reveni la putere,
neînţelegând că implicarea Uniunii Europene
în implementarea altei politici interne în republică,
nu este o lozincă bună doar
pentru unul sau două anotimpuri…

Disputele create de invitaţia adresată de Moscova,
pentru reprezentarea fostei republici sovietice Moldova
la parada de la 9 mai a.c.
au fost de bun augur pentru
lămurirea opiniei publice basarabene
în legătură cu cine doreşte revenirea la trecut,
cine are tăria să nu plece capul în prezent
şi cine poate trăda propriul electorat, în viitor.

Semnarea de către Mihai Ghimpu
a decretului prin care declara
28 iunie Ziua Comemorării Ocupaţiei Sovietice
a avut şi trei reacţii nemediatizate,
în trei capitale importante pentru viitorul Republicii Moldova:
un surâs semnificativ, la Beijing,
un O.K. firesc – la Washington D.C.,
plus replica “era şi timpul”, la Bucureşti.

Reacţiile Rusiei au semănat
cu acelea ale unui bărbat
părăsit de amantă.

Boicotarea vinurilor moldoveneşti
a provocat China să anunţe
că este interesată
în desfacerea lor pe piaţa internă.
Declaraţia fiind un ghiont puternic,
dat celor prea plini de ei la Moscova.

Aberaţia Dumei de Stat,
de condamnare a decretului lui Ghimpu
a devenit subiect de glumă la Bruxelles,
după ce un europarlamentar
şi-a atenţionat colegul
asupra formulărilor dintr-un proiect comun,
prin cuvintele:
”Şi dacă te condamnă Duma de la Moscova?…”

Cât priveşte faptul că Mihai Ghimpu
a acordat numeroase distincţii de stat,
tocmai asta arată onestitatea sa politică,
în sensul că nu miza pe o eternizare la putere,
ca Vladimir Voronin,
altfel ar fi “etapizat”,
conform unei planificări adecvate, pe anii următori,
decernarea titlurilor respective.

Ca bun român, Ghimpu nu a făcut decât
să recompenseze simbolic
pe năpăstuiţii regimului comunist,
oameni de valoare ignoraţi
din motive cunoscute de serviciile secrete
şi de fostul şef al statului.

Mihai Ghimpu nu este o întâmplare
în prezentul şi în viitorul Basarabiei.

Pe măsură ce măştile cad, una câte una,
de pe chipurile unor semeni
care şi-au construit o identitate falsă
pentru viitoarele alegeri,
actualul preşedinte îşi vede liniştit de traseul său,
cu o limpezime a actelor publice,
care îi sporesc şansele pe turnanta finală, în anul viitor.

După vizita premierului în China,
probabil benefică pentru relaţiile economice
bilaterale este mai mult decât necesară
vizita preşedintelui Ghimpu la Casa Albă.

Una cu siguranţă benefică
pentru viitorul euroatlantic al Republicii Moldova.

De acesta nu mai au cum să se atingă
trupele ruseşti din Transnistria
sau aduse de aiurea,
din stepele arse datorită incompetenţei oficialilor moscoviţi.

Ghimpu contează în ecuaţia viitorului,
în timp ce Voronin a devenit o amintire.
Încă vie.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~