Maşina de tocat liderii informali

Oficial, România este o republică.

Double Humpback Tails

O fundaţie prestigioasă a afirmat, recent, că în România există o democraţie semi…consolidată.

O formulă de compromis pentru a spune, altfel, că România este la cheremul unor structuri de ecarisaj politic.

Structuri specializate în ascensiunea, strălucirea şi – când Cupola Roşie are alte priorităţi – decăderea, bine programată a unor lideri informali.

Periculoşi pentru că ecourile vocilor lor nu sunt dependente de un birou, dotat cu sisteme de ascultare live, 24 de ore din 24 posibile, nici de o maşină de serviciu, la fel de infestată de dispozitive de înregistrare audio, ca şi autoturismul personal, nici de o secretară care ştie când să dea un sms, confidenţial desigur, nici de alţi interpuşi, ologi pe plan profesional, neâmpliniţi pe plan personal, avizi de funcţii nemeritate şi de etichete puse degeaba pe uşi deschise doar de mediocri, din societatea de ieri şi de azi.

Cum funcţionează sistemul?

Mai întâi face departajarea, între cei ce sunt şi rămân lideri informali şi ceilalţi doritori de o fărâmă de atenţie publică.

Cei din urmă, doritorii, ba nu sunt buni de oratori, ba nu sunt capabili decât să repete lozincile zilei, ba sunt prada unui limbaj desuet, prea supus unor mai mari ai zilei.

Adică Zero lei în viaţa reală.

Cu doritorii este soluţia cea mai simplă.

Li se dă un oscior de ros.

O asociaţie a celor morţi de mult, sau una a celor ce vor să fie îngropaţi, în ordinea promoţiilor cereşti şi a cotizaţiilor pământeşti.

Şi ar mai fi şi altele, insignifiante, adică inguidibile, buşificatoare şi bilibizdrocizante.

Ce face sistemul cu liderii informali, deoarece, de regulă, aceştia au ideile proprii, convingeri la care nu renunţă, capacitate de exprimare publică clară, argumente care deranjează puterea efemeră, de la Bucureşti?…

Depinde.

Le oferă un spaţiu de exprimare în mediul internauţilor, îi invită la un post de radio sau la unul de televiziune.

Iniţial, liderii informali sunt încântaţi, apoi realizează că sunt jucaţi de zone din intelligence al căror coeficient de inteligenţă este sub media cetăţeanului de rând.

Asta pentru că imediat după exprimarea unor gânduri citibile pe un website, reproduse pe un site de radio sau vizionate pe un ecran al unei televiziuni aparţinând celor cu bani mulţi, cei mai mulţi, dintre cele şapte servicii secrete româneşti, apar…ecourile.

Sub formă de comentarii ale unor postaci anonimi.

Aiurea în tramvai!

Vă aduceţi aminte că exista un ministru liberal care creştea în sondajele electronice pentru că arnăuţi ai patriei votau non stop pentru geniala sa persoană?

La fel este şi acum.

Cum un lider informal iese din linia oficială, cum intră în funcţie maşina de tocat conaţionali care mai spun adevăruri ascunse opiniei publice.

Nu ideile sunt atacate, deşi acestea deranjează.

Se preferă atacurile la persoană menite a decredibiliza un român sau altul, cu epitete folosite de neşcoliţii societăţii de azi.

Dacă aş dori, dar sper să nu fie nevoie, deşi aici probabil că mă înşel, cu o singură echipă de juni hackeri aş putea proba cine este în spatele atacurilor mârşave, la adresa celor care vor o Românie parte a unui NATO puternic.

Majoritatea sunt angajaţii unui serviciu de ecarisaj finanţat de contribuabilii români, serviciu care are menirea de a ţine armata în genunchi, biserica sub ascultarea celor care vor supremaţia, politicienii în poziţia de simpli executanţi ai unor decizii arbitrare, deloc democratice, de care beneficiază lumea celor cu concedii surprinzătoare, peste hotare, de pildă în Franţa.

Nu doar serviciul respectiv îşi bate joc de mulţimea celor neobişnuiţi cu manipularea societăţii de azi, doar mai sunt reviste, de doi bani, prin Capitală şi provincie, reviste bune de ostoit orgolii mai mari decât Arcul de Triumf, mai sunt elefanţi socialişti care cred în misia lor de alfa şi omega, într-o societate românească unde tinerii nici nu îi bagă în seamă.

Maşina de tocat liderii informali mai poate funcţiona, probabil, o vreme, dacă nu cumva – la încheierea actualului mandat prezidenţial, de un preşedinte încătuşat în formulele cerberilor din alte palate mai puţin mediatizate – maşina amintită va avea soarta care o merită.

Doar arhivele pot fi secretizate, dar voinţa celor care au avut de pătimit în urma utilizării discreţionare, autocratice, a maşinii de tocat liderii informali – inclusiv prin plasarea, în jurul lor, de oameni iniţial de încredere, vorba vine, sub o formă sau alta, adică feminină – este o chestiune ce ţine de dreptul constituţional la liberă exprimare.

Şi nu toţi liderii vizaţi sunt laşi.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~