PACEA CU CARE NE AMĂGIM

Titlul acestor simple rânduri va fi şi subiectul unei apropiate emisiuni de televiziune.

Sigur că, aşa cum firesc aţi observat, din perspectiva instituţiei prezidenţiale, este calm pe plaiul mioritic, cel gestionat de la Bucureşti, şi oarece negură răsăriteană, pe plaiul administrat de la Chişinău.

Dar este pace.

Concomitent, în viziunea dinamicului premier, prezent la conaţionalii loviţi de năpastă, din Italia, este o lume mioritică de câştigat, pentru programul său de guvernare, dar, dacă vom rămâne o democraţie, alegerile trebuiesc adecvat aranjate, mă scuzaţi, câştigate, apoi vom vedea cine, ce, cum şi în ce context merge mai departe.

Dar este pace.

În acelaşi timp, hieraticul ministru al apărării recunoaşte că există o preocupare, la instituţia ce o supervizează, în virtutea controlului civil asupra armatei, în legătură cu exerciţiile militare ruseşti, care se termină, dacă se respectă anunţul iniţial, pe 31 august.

Dar este pace.

Înţelegerea, de doi bani, a partidelor – era să scriu istorice, mea culpa – democratic recunoscute a fi parlamentare, este ca bugetul oastei româneşti să crească anul viitor, la ceva la sută.

Dar este pace.

Băieţi de băieţi, cei ce primesc în plic ce să mai spună la Manipulare TV, ştiu precis – deşi habar nu au de raport de forţe, folosirea surprinderii, inclusiv pe plan strategic, inducerea în eroare a adversarului cunoscut – că nici vorbă să se întindă mânia Kremlinului spre spaţiul nostru mioritic, eventual doar spre cel dintre Prut şi Nistru.

Dar este pace.

Generali cu mintea deloc vândută, nici Estului, nici Vestului, au atras atenţia, în mod democratic, cât li s-a permis – aşa, ca o supapă mimată a unei democraţii a cărei parolă este intelligence, răspunsul fiind in integrum – că se repetă istoria nefastă a anului 1940.

Unii au fost sfătuiţi să îşi vadă de sănătate, că nu se ştie niciodată, pe canicula asta, cum creşte tensiunea arterială. Alţii au primit mutarea în plic, că tot trebuie să plătească, la nevoie şi în faţa instanţei, faptul că încercau să rezolve ceea ce decidentul politic pur şi simplu nu voia. Doar este democraţie şi liberul arbitru este la putere.

Dar este pace.

Mai toate statele din NATO au relaţii normale, nimic mai mult, cu Rusia, mai nou chiar şi premierul Slovaciei a avut o întrevedere pragmatică, de interes economic, cu liderul de la Kremlin, noi suntem mai catolici decât Papa, decorăm pe cine public afirmă că Federaţia Ruă este imprevizibilă şi constituie un pericol la adresa comunităţii euroatlantice, dar noi nu avem dreptul, nu vrem sau nu putem să iniţiem un dialog minimal cu emisarii unei naţiuni alături de care vor rămâne, ne place sau nu, chiar şi urmaşii urmaşilor noştri.

Dar este pace.

Preşedintele Federaţiei Ruse alarmează toate districtele militare, face veritabile demonstraţii de forţă, şi noi aducem nişte paji, emoţionaţi, cu drapelele unor batalioane trecute prin ciurul şi dârmonul teatrelor de operaţiuni militare, pentru a avea cui să strângă mâna Primul Bărbat al României. Cel nemuritor şi rece.

Dar este pace.

Din Chişinău, un arnăut al Unchiului Sam ne-a citit din Biblia URSS, iar ambasadorul nostru în SUA, nu numai că nu dă o replică pe măsura demnităţii româneşti, ci vine cu gogoriţa unor vize la calendele greceşti, ca şi cum tot neamul românesc vrea să treacă Oceanul, pentru a se instala acolo unde să i se piardă urma, istoria şi răzvrătirea de a ţine fruntea sus.

Dar este pace.

Culmea ironiei mioritice este că oamenii simpli se refugiază în faţa micului ecran, unde se mai amăgesc cu un horoscop, o bârfă politică, un accident aiurea, o dezvăluire de doi bani, cu comentariile urmaşilor lui Agamiţă Dandanache, Nae Caţavencu, Farfuridi şi Brânzovenescu, care se bat cu pumnii în piepturile goale de temeritate, că dacă ar fi ei, din nou, sau prima oară la putere, mamă ce bine ar face, pentru Ţărişoara noastră. Nu ar face deloc, fiind vizibili încremeniţi în proiectele unui veac trecut.

Dar este pace.

Dacă memoria nu mă păcăleşte, în istoria noastră zbuciumată, în linia întâi nu au ajuns nici băieţii de băieţi, din intelligence, nici politicienii de salon, nici cei ce rapid se orientau, în comentariile lor, spre puternicii trecători ai momentului.

Şi încă este pace.

~