Bun găsit! Din ce în ce mai multe naţiuni se alătură efortului de susţinere a Ucrainei în războiul patriotic pe care această ţară îl duce împotriva forţelor ruseşti agresoare.
În acest moment, peste 50 de naţiuni sunt alături de Ucraina, demonstrând o susţinere importantă a comunităţii internaţionale pentru eforturile Kievului de apărare naţională. Grupul de contact pentru Ucraina, susţinut de Statele Unite ale Americii, cu o nouă reuniune la Bruxelles, săptămâna trecută, a transmis încă un semnal puternic pentru susţinerea militară a Kievului. Uniunea Europeană îşi intensifică sprijinul militar pentru Ucraina prin lansarea unei misiuni de instruire a 15.000 de soldaţi ucraineni şi acordă o nouă tranşă de 500 de milioane de euro pentru aprovizionarea cu arme, ridicând suma totală a sprijinului acordat Kievului la 3,1 miliarde de euro.
Totodată, Statele Unite ale Americii au anunţat, săptămâna trecută, un nou sprijin cu tehnică şi echipamente militare în valoare de 725 de milioane de dolari.
Un înalt oficial israelian a anunţat că este posibil ca Israelul să sprijine militar Ucraina, în primul rând cu un sistem performant de detectare a rachetelor. Această coaliţie a voinţei este un avantaj strategic, pe care Rusia nu-l poate egala. Ucraina este susţinută de o reţea globală care colaborează pentru a sprijini Kievul în lupta sa pentru a-şi apăra şi elibera teritoriile. De cealaltă parte, Federaţia Rusă este în mare măsură izolată şi se confruntă cu provocări semnificative de logistică şi susţinere a invaziei.
Discutăm în această seară despre sprijinul de care beneficiază Ucraina în războiul patriotic pe care îl duce împotriva forţelor ruseşti invadatoare. Invitaţii “Euroatlantica” sunt profesorul universitar Constantin Corneanu, preşedinte al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu”, şi colonelul Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naţionale. Tema ediţiei: “Nou sprijin pentru Ucraina contra agresiunii Rusiei”. Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut şi să vă mulţumesc frumos pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule profesor Constantin Corneanu.
Constantin Corneanu: Bună seara! Mulţumesc frumos pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, bun venit la Radio România Actualităţi, la emisiunea “Euroatlantica”. Domnule colonel Ion Petrescu, Ucraina este sprijinită de peste 50 de ţări, inclusiv cele din NATO, de Uniunea Europeană, de statele din G7. A reuşit Vladimir Putin să creeze o coaliţie fără precedent pentru istoria universală recentă?
Ion Petrescu: Sigur că întrebarea este retorică. Elementul de ultimă oră este convorbirea telefonică dintre preşedintele Germaniei, Steinmeier, şi preşedintele Ucrainei, Zelenski. În cadrul acestei convorbiri telefonice au fost reafirmate lucrurile pe care ceilalţi aliaţi menţionaţi de dumneavoastră le-au spus vizavi de sprijinirea în continuare a Ucrainei, dar ceea ce ne interesează pe noi este faptul că liderul german a spus că Germania va sprijini restaurarea infrastructurii de electricitate distruse, a sistemelor de încălzire a populaţiei şi a sistemelor de alimentare cu apă. Asta este o veste foarte bună, în condiţiile în care aproape 30% din infrastructura ucraineană a fost distrusă, cu predilecţie cea care asigura în anumite zone strategice curentul electric necesar populaţiei. Să fim oneşti şi să-i informăm pe ascultătorii numeroşi ai postului dumneavoastră de radio că peste ocean se manifestă o preocupare privind posibila schimbare a numărului de aleşi în legislativul american şi o eventuală creştere a republicanilor ar pune sub semnul întrebării sprijinul pe care Statele Unite ale Americii l-a acordat până acum în mod decisiv, pe diferite planuri, de la cel financiar la cel militar, luptei pentru menţinerea entităţii independente Ucrainei. Vom vedea ce va fi aicea, dar am menţionat aceste două aspecte din Germania şi din Statele Unite ale Americii, ca să înţelegem că situaţia de pe frontul de est, cu cele două părţi combatante şi sprijinitorii, mai mulţi de partea Ucrainei, este una fluidă.
Radu Dobrițoiu: După ministeriala NATO de la Bruxelles de săptămâna trecută, după reuniunea grupului de contact pentru Ucraina, secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, a avut mai multe convorbiri cu omologi din Europa, inclusiv cu secretarul britanic al apărării. Principalul subiect al discuţiilor – sprijinul pentru Ucraina. Domnule profesor Constantin Corneanu, cât de important este sprijinul militar pe care Ucraina îl primeşte din partea Statelor Unite?
Constantin Corneanu: Acest sprijin militar a fost esenţial în faptul că Ucraina încă există ca statalitate, chiar dacă este ciuntită şi faptul că armata ucraineană se află într-o contraofensivă care îngreunează situaţia sau mă rog, existenţa armatei ruse în respectiva operaţiune militară specială. Fără această intervenţie politică, diplomatică, militară, fără srijinul aproape total, pe care Statele Unite ale Americii şi aliaţii săi din lumea euroatlantică l-au acordat Ucrainei, Ucraina s-ar fi prăbuşit. Probabil că, apropo de această coaliţie a voinţei, dacă facem o paralelă cu istoria, şi la 1853 Ţarul Nicolae I a reuşit să stârnească împotriva imperiului rus aproape întreaga Europă, ca să zic aşa, /…/ în ideea de putere. Astăzi, într-adevăr, toate statele care sunt aliate împotriva Federaţiei Ruse şi sprijină în diferite formule statalitatea ucraineană, sunt piese esenţiale în acest front comun, în această coaliţie de voinţă vizavi de această idee că nu se pot modifica teritoriile prin forţă, prin război, în acest secol 21. Probabil că aici a fost marea eroare strategică din februarie 2022, în care o sub apreciere a fermităţii şi poziţiei Occidentului faţă de modul în care Rusia a tratat perspectiva statalităţii ucrainene a fost eroarea lui Vladimir Putin, care din păcate, iată, se vede astăzi că duce la o situaţie aproape imposibilă pentru armata rusă pe front, cât şi pentru societatea rusă, pentru lumea rusă şi pentru întregul sistem de relaţii internaţionale care este pur şi simplu aruncat în aer şi poate /…/ la o nouă ordine mondială, dar pe ce bază şi pe ce criterii. Respectând dreptul internaţional sau respectând voinţa de putere, a fiecărei puteri care este în acest joc. Această perspectivă – fără Statele Unite ale Americii, Ucraina ar fi fost o pradă foarte uşoară în calea armatei ruse.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, Rusia distruge în Ucraina elemente ale infrastructurii critice, fiind ţintite staţii de apă, de curent. Este aceasta o dovadă a falimentului strategiei ruseşti în Ucraina?
Ion Petrescu: Întrebarea se justifică, dar ca om care doresc să aduc beneficiarilor unui asemenea brainstorming noutăţi, să ştiţi că Putin astăzi a fost într-o regiune rusă, unde se antrenează mobilizaţii. Acolo i-au prezentat, în poligon, cum se antrenează ei. A tras şi el cu arma. Este vorba de regiunea Ryazan. Lângă el era ministrul Apărării, Serghei Şoigu, şi privind aceste imagini difuzate de postul de televiziune Russia 1, îmi dau seama că se transmite opiniei publice ruse mesajul că totul e ok. Armata rusă este pregătită să facă faţă noilor provocări, deşi, după cum ştiţi, pe toţi a surprins, în urmă cu 24 de ore, declaraţia pe care a făcut-o şi pe postul principal de televiziune, cel care comandă acum forţele destinate operaţiei militare speciale în sensul pregătirii evacuării localităţii Herson. Herson fiind singura localitate importantă pe care forţele armate ruse au reuşit să o ocupe după 24 februarie, anul curent.
Revin la ceea ce aţi spus dumneavoastră. Solidaritatea aliaţilor este foarte bună, inclusiv va veni momentul când se va încheia acest conflict şi mă aştept ca atunci Kievul să mulţumească României, pentru că România, cu un bun simţ aparte, cu un spirit de confidenţialitate pe care alte ţări nu l-au manifestat, a ajutat enorm Ucraina pe plan economic şi nu numai, ca să reziste presiunii imperiale răsăritene. Suntem într-un moment în care trebuie să spunem că ne uităm spre finalul de an. Se va confirma ce a spus generalul Ben Hodges, că e posibil ca până la finele anului 2022 să asistăm la o răsturnare a situaţiei de pe Frontul de Est în favoarea trupelor aflate în ofensivă, trupelor Kievului? Sau se va aplica ceea ce a spus amiralul Stavridis, care a fost comandantul suprem al forţelor aliate din Europa şi estima că primăvara va fi momentul în care, primăvara anului 2023, vom asista la o încetare a focului şi la un nou conflict îngheţat.
Am menţionat pe cei doi generali, pentru că spre deosebire de militarii în rezervă din alte state, cum ar fi statele europene aliate cu Statele Unite ale Americii, militarii americani în rezervă, cei care ies la CNN sau la alte posturi de televiziune, sunt anterior informaţi cu orientările Pentagonului, în ceea ce priveşte situaţia din Europa. Deci au greutate cuvintele lor şi ne dau repere ale unei posibile evoluţii. În ultimele 24 de ore a ieşit şi şeful serviciului militar secret al armatei ucrainene şi a spus că vom asista tot spre finalul anului, la o schimbare a situaţiei de front, în sensul eliberării mai multor zone de către trupele ucrainene. Dacă aşa vor sta lucrurile, atunci se va reitera întrebarea dacă Moscova, în disperare de cauză, dincolo de aceste bombardamente barbare, pe care le promovează în prezent, sub pretextul păstrării în viaţă a militarilor ruşi, atât şi /…/ acolo, cât şi mobilizaţilor, deci dacă va recurge sau nu la arma nucleară tactică. Ei bine, acum câteva zile a fost publicată Strategia Naţională de Securitate a Statelor Unite ale Americii, unde se spune negru pe alb că Statele Unite vor interzice Federaţiei Ruse recursul la arma nucleară. Acesta este momentul pe care îl parcurgem acum.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel, aţi conturat foarte bine ajutorul dat de România. Ajutorul acordat Ucrainei trebuie dat şi nu trebuie să ne lăudăm cu el. Puţină lume a înţeles asta, din păcate. Acestea sunt informaţii militare, deseori clasificate. În continuarea întrebării mele, aş dori totuşi o clarificare: acţiunile ordonate de Putin se pare că au mai mult efect invers, de boomerang, decât să susţină câştigurile Rusiei în Ucraina?
Ion Petrescu: Da, sunteţi foarte bine informat, ca pe timpul perioadei când eraţi corespondent de război în Irak şi anterior în Afganistan. Asa este. Deci ne uităm la cifrele anunţate de Serghei Şoigu, ministrul rus al apărării, care a zis: 300.000 de cetăţeni ruşi sunt mobilizaţi, se îndreaptă spre unităţile militare. Datele oficiale confirmă că au sosit în unităţile militare, cel puţin în urmă cu 24 de ore, doar 33.000 şi din aceştia au fost trimişi în sudul Ucrainei peste 10.000 de mobilizaţi; restul sunt la antrenament în zone precum cea menţionată anterior, acolo unde s-a şi dus Putin astăzi, a verificat modul de instruire şi a tras personal cu arma pentru impresionarea opiniei publice ruse. Dar, un număr mai mare de cetăţeni ruşi, peste 300.000, după unele estimări, am să le spun, dar am rezerve, peste 700.000 de cetăţeni ruşi buni pentru a purta arma, pentru a îmbrăca uniforma militară rusă, au preferat să plece, s-au dus în ţările vecine, unde puteau să ajungă şi acolo, chiar dacă, de pildă, în Georgia au fost priviţi cu neîncredere şi chiar s-a constatat că şi-au păstrat un aer de aroganţă imperială, ei nu vor să se întoarcă acasă şi nu vor să moară pentru Putin. S-a creat deja un sentiment anti-Putin la nivelul cetăţenilor ruşi.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Constantin Corneanu, după ce a furnizat deja drone Rusiei, utilizate în atacarea ţintelor civile din Ucraina, Iranul promite Kremlinului rachete balistice. Această nouă decizie, care va consfinţi o nouă relaţie militară dintre Moscova şi Iran va determina Israelul să susţină militar Ucraina?
Constantin Corneanu: O întrebare foarte complicată şi un răspuns este greu de dat, în condiţiile în care mai mulţi oficiali israelieni sau oficiali israelieni cu poziţii înalte au emis declaraţii pro şi contra în ideea că există o solidaritate de voinţă vizavi de ce se întâmplă cu Ucraina, dar, conform afirmaţiilor ministrului apărării, Israelul oferă un anumit sprijin, care nu include decât arme defensive şi un sistem de protecţie aeriană, fără a furniza mai mult. Or, implicarea tot mai mare a Iranului, alături de Moscova, în conflictul din Ucraina, într-adevăr va determina nevoia unei decizii strategice, având în vedere că Iranul este un jucător foarte puternic în zona Orientului Mijlociu.
Există interese israeliene în Siria, există o relaţie specială israeliano-rusă vizavi de evenimentele din Siria, există o comunitate de evrei ruşi foarte puternică în Israel, deci, ca atare, statul Israel va fi într-o situaţie foarte delicată în ce priveşte modul în care va gestiona evoluţia evenimentelor /Orientul Mijlociu/ şi această implicare pe faţă în aceste momente a Iranului alături de Rusia în acest joc de schimbare a ordinii internaţionale prin forţă. Evoluţiile sunt îngrijorătoare din această perspectivă şi, într-adevăr, şi apropo şi de faptul că societatea rusă nu doreşte să participe la acest război şi există o surpriză totală şi o nedumerire şi o dorinţă de a fi pace, cât mai multă pace vizavi de acest război, ca dovadă şi aceste recrutări care nu reuşesc şi această mobilizare care pare să fie eşuată, toate lucrurile acestea demonstrează că, într-adevăr, Rusia a jucat o carte greşită în acest februarie 2022 şi că nu se pot schimba prin forţă raporturile… statele, frontierele, relaţiile dintre ele şi ordinea internaţională. Deci, ca atare, Israelul se află într-o situaţie foarte delicată în aceste momente, /…/ adversarul său strategic în Orientul Mijlociu, Iranul, se află pe faţă într-o coaliţie, într-o prietenie cu Federaţia Rusă şi participă nu numai la un schimb de replici, diplomaţie, ci pur şi simplu oferă armament de bună calitate, care sprijină armata rusă în operaţiunea militară din Ucraina.
Radu Dobrițoiu: Pentru a parafraza o sintagmă des întâlnită în istorie, putem spune că aliatul duşmanului meu poate fi considerat, la rândul său, duşmanul meu, pentru că este vorbă, iată, de o nouă legătură, din ce în ce mai strânsă şi mai sudată între Moscova şi Teheran….
Domnule colonel Ion Petrescu, din această săptămână Xi Jinping a devenit cel mai puternic lider chinez după Mao Zedong. După o nouă reconfirmare, el a primit un al treilea mandat în fruntea Republicii Populare Chineze, în contextul în care zeci de state susţin Ucraina. Care credeţi că va fi noua viziune a liderului de la Beijing faţă de războiul declanşat de Rusia şi faţă de ameninţarea lui Putin cu arme nucleare?
Ion Petrescu: Foarte bună întrebarea dumneavoastră, chiar mă bucur că mi-aţi pus-o, pentru că trebuie să punem pe punctul pe “i”: realegerea lui Xi Jinping este o veste bună. Asta deoarece, dacă e să gândim cu voce tare, cine l-ar putea opri pe Putin să utilizeze arma nucleară? Avem doar trei ipoteze. Prima ar fi propria conştiinţă – exclus, a doua ar fi o posibilă opunere a generalilor ruşi – e un semn al întrebării, dar un telefon ferm al lui Xi Jinping l-ar tempera. Asta pentru că Xi Jinping este pregătit, aşa cum a declarat în alocuţiunea sa de două ore în faţa celor care au reprezentat milioanele de comunişti chinezi la forumul de la Beijing, ca în următorii zece ani să fie o dezvoltare a Chinei bazată pe modernizare, pe promovarea competiţiei, pe promovarea unor legături, spuse de el, constructive, pozitive, cu statele vecine, inclusiv cu Statele Unite ale Americii. Deci Xi Jinping, reales la Beijing, înseamnă o şansă de ponderare a lui Putin, în conflictul care continuă în Ucraina şi pe care dorim să nu-l vedem în faza pe care nimeni nu şi-o închipuie, faza nucleară. Să sperăm că nu vom ajunge acolo şi că Republica Populară Chineză, dar şi India, al cărei premier l-a atenţionat pe Putin în mod clar că epoca războaielor s-a încheiat în veacul trecut, vor acţiona în consecinţă. Putin e din ce în ce mai singur.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Constantin Corneanu, de ce narativul legat de teritoriile istorice nu mai este valabil în 2022 pentru graniţele actuale ale Ucrainei?
Constantin Corneanu: Pentru că acceptăm ideea că în urma acordului final de la Helsinki, din 1975, războiul a fost exclus ca metodă de schimbare a frontierelor, iar pe de altă parte, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, frontierele administrative ale republicilor sovietice socialiste au devenit frontiere naţionale, iar tratatele de pace /…/ care s-au încheiat mai apoi între România şi Ucraina, spre exemplu, au dus la recunoaşterea acestor frontiere. Or, dacă respectăm dreptul internaţional şi aceste tratate care s-au semnat în anii ’90, înseamnă că de fapt am recunoscut o anumită configuraţie statală a Ucrainei şi o anumită configuraţie a statelor din Europa după 1975.
Ca atare, în cazul Ucrainei, aceasta este realitatea, iar România care a avut şi continuă să aibă un interes strategic vizavi de Ucraina, mai ales că există o minoritate românească foarte importantă în nordul Bucovinei şi sudul Herţei şi în sudul istoric al Basarabiei, teritorii care au aparţinut României până în 1940, din această perspectivă, România manifestă grijă şi este îngrijorată de situaţia, de evoluţia comunităţilor româneşti de acolo vizavi de identitatea românească. În ceea ce priveşte reîntoarcerea în veacul XIX sau XVIII sau la ideea de teritoriu istoric pe care trebuie să-l ocup eu, nu ştiu, statul X sau ţara X, este foarte complicat în acest secol XXI, în care oamenii au crezut în ideea de bunăstare, de prosperitate, de cooperare şi de înlăturare a războiului, ca mijloc de rezolvare a unor diferende între state, între popoare, între naţiuni, mai ales că acest vis al Europei de la Atlantic la Ural, pe cale de a se împlini prin această formulă în care suntem astăzi, Uniunea Europeană, care doreşte o extindere, care aduce o anumită bunăstare, care aduce o anumită încredere, prin această libertate de circulaţie a tututor cetăţenilor din est şi din vest, toate lucrurile s-au schimbat în mentalul colectiv, în subconştient şi, într-adevăr, este dificil, extrem de dificil să recurgi la argumentele din secolul XVIII sau XIX, pentru a defini o statalitate sau pentru a oferi unui popor sau naţiuni un mod de a trăi, de a exista şi de a visa.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, analizele dumneavoastră sunt echilibrate şi pertinente. De ce războiul declanşat de Rusia este, de fapt, o invadare, o agresiune asupra unui stat absolut independent, aflat pe un parcurs democratic?
Ion Petrescu: Da, o întrebare care invită la reflecţie pe toţi ascultătorii dumneavoastră…
Radu Dobrițoiu: Şi care a generat şi acest răspuns, care constă în sprijinirea Kievului.
Ion Petrescu: Da. Vladimir Putin ştiţi foarte bine că a trăit drama desfiinţării Uniunii Sovietice, îi aparţin aceste cuvinte, şi a crezut că venirea sa la putere, sigur, ca expresie a dorinţei de a controla puterea în Federaţia Rusă de către fostul KGB, actualul FSB, reprezenta o modalitate de a întări iniţial Federaţia Rusă şi apoi de a extinde teritoriul sovietic. Să nu uităm, în 1992, trupele ruse au rămas în Transnistria, în 2008 s-au jucat de-a războiul în nordul Georgiei, în 2014 au cucerit peninsula Crimeea, după ce doi ani de zile au pregătit populaţia de acolo, psihologic, dovadă că n-a durat operaţiunea decât 24 de ore, au murit doi militari, unul rus şi unul ucrainean, şi mulţi generali ucraineni au trădat şi au trecut de partea armatei ruse. Federaţia Rusă, în concepţia lui Vladimir Putin, trebuie să aibă puterea pe care a avut-o altădată Uniunea Sovietică. Ştiţi că deja există, cu limite, dar funcţionează uniunea dintre Belarus şi Rusia. Există ameninţări repetate la adresa Republicii Moldova şi iată că ceea ce trebuia să fie un marş triunfal în Ucraina se împiedică în capacitatea apărătorilor ucrainieni de a ţine în şah armata rusă. Şi lucrurile se vor schimba în bine, pentru simplul motiv că, aşa cum a hotărât Uniunea Europeană, mii de ucraineni se vor antrena în Franţa, în Germania, în Polonia şi, practic, la fiecare 4 luni de zile, împreună cu cei 10.000 de militari care sunt deja în curs de antrenament în Marea Britanie, înseamnă că aproximativ trei divizii ucrainene vor împrospăta rândurile apărătorilor acestei ţări, în anul care urmează. Trecând de partea cealaltă, vedem oameni care au fost chemaţi forţat, acum, sunt antrenaţi, dar nu poate fi comparată instrucţia în poligoane moderne, cu tehnică de luptă modernă din vest, cu ceea ce se întâmplă acum în Federaţia Rusă, aflată la un moment de răscruce. Spre ce se îndreaptă – e o întrebare.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult. Să amintim şi sprijinul acordat Ucrainei prin sancţiunile impuse Federaţiei Ruse, de asemenea, foarte importante aceste sancţiuni, care vin tot în sprijinul Kievului.
“Euroatlantica” la final. Tema ediţiei: “Nou sprijin pentru Ucraina contra agresiunii Rusiei”. Invitaţii emisiunii au fost colonelul Ion Petrescu, analist militar, fost şef al Trustului de Presă al Armatei şi profesorul universitar Constantin Corneanu, preşedintele Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu”. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul “Euroatlantica”, şi, alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.
Transcriere RADOR
Interesul general | Ion Petrescu | 
April 22, 2024 07.30 | 
Comments Off on Cronica NATO din nr. 160 al revistei “”Newsweek.ROMÂNIA” 
Subscribe
