După o procedură deja cunoscută, Pentagonul a lansat, neoficial, informaţia posibilei numiri a comandantului forţelor americane şi aliate, din Afganistan, generalul John Allen – provenit din rândurile Corpului Infanteriştilor Marini - în funcţia de comandant suprem al forţelor aliate din Europa, probabil anul viitor.
El îl va înlocui pe amiralul James Stavridis, care ocupă acum funcţia de comandant al forţelor NATO în Europa.
De la Cartierul General al Alianţei Nord-Atlantice, generalul Allen va coordona şi acţiunea trupelor aliate dislocate în Afganistan, cu misiuni de luptă fixate, oficial, până la finele anului 2014. Ulterior intervenind în sprijinul acţiunilor contra insurgenţilor, derulate de militarii afgani, atunci când va fi cazul.
By e-mail am primit mesajul din Berlin al secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, care a sintetizat rezultatele dialogului avut cu cancelarul german Angela Dorothea Merkel, din perspectiva Summitului NATO, din Chicago, pe câteva idei clare:
- determinarea comună, de a asigura retragerea trupelor NATO, din Afganistan, până la finele anului 2014 şi de a sprijini autorităţile de la Kabul, de o manieră adecvată şi după această dată;
- criza financiară şi modul în care Berlinul a acţionat pentru atenuarea acesteia;
- rolul conducător, al Germaniei, în asigurarea stabilităţii unei zone sensibile din arealul ex-iugoslav, precum Kosovo;
- încrederea că alegerile de duminică, din Kosovo, se vor desfăşura într-o atmosferă liniştită, în ordine, viitorul acestei zone fiind integrarea în spaţiul euroatlantic.
Pe timpul recentului atac asupra Parlamentului afgan, un membru al acestui for legislativ a luat o mitralieră şi a început să tragă de pe acoperiş, contra necunoscuţilor ce au declanşat acţiunea de intimidare.
A fost o reacţie instinctivă pentru Lalai Hamidzai, ex-comandant de poliţie, de frontieră, afgană.
Imaginile primite de la natochanel.tv vorbesc de la sine:
Pisicile - la modul figurat fiind vorba de combatantele din Forţele Speciale Afgane – nu prind şoareci – susţine un proverb afgan – doar ca să-i facă o plăcere lui Dumnezeu - a se citi Statele Unite ale Americii.
Arlington, Virginia – O audienţă inedită – cu copii din familiile unor militari, de la un autor de blog, în vârstă de 9 ani, la un voluntar de 17 ani, în serviciul comunităţii – a asistat la Gala Premiilor Anuale, ale Operaţiunii Frontul de Acasă, din 2012, dedicată… Copilului de Militar. Aţi citit bine.
Însuşi generalul Martin E. Dempsey, preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon a ţinut să aibă o intervenţie, la menţionata ceremonie de premiere, dedicată copiilor militarilor americani, indiferent de categoria de forţe armate sau de arma din care fac parte şi baza de dislocare, pe teritoriul naţional sau peste hotare.
Departamentul Apărării consideră luna aprilie drept LUNA COPILULUI DE MILITAR.
În România aşa ceva ar părea o blasfemie.
Imaginea reală despre armata de azi fiind cea tutelată de…
… un ministru ascuns în spatele propriilor complexe oratorice…
… de un şef al Statului Major General conştient că nu este decât un pasager înstelat, bun să facă frumos, tăcut, misterios, la acţiuni de salon…
… de un pseudo-marinar uitat pe post de portavoce răguşită şi isterică, pentru descurajarea pensionarilor militari năuciţi de lovitura tăierii venitului lunar.
Sunt mii de militari români – rotaţi prin teatrele de război, inclusiv în Afganistan, de unde sovieticii s-au întors cu coada între picioare, în timp ce ai noştri împart şi azi acolo ciocolată, fructe şi sticle cu apă potabilă – care nu contează în ecuaţia respectului public.
Existenţa lor nu este pe agenda campaniei electorale, în care se mitraliază orice alt subiect, în (de)favoarea unor candidaţi mai puţin deştepţi, decât se prezintă singuri, mai puţin generoşi, decât lasă să se înţeleagă şi…
… mai legaţi de vechile metehne, pro-estice, decât de opţiunile pragmatice ale unui viitor dezirabil în comunitatea europeană şi sub umbrela NATO.
Chiar aşa!
Aţi auzit vreun candidat – la posturile din vârful ierarhiei statale – abordând serios reperele relaţiilor viitoare ale României cu Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică?
Eu unul nu.
Şi nu mă miră. Mai ales că ieşind dintr-un studiou de radio, cineva – unul dintre amfitrioni – îmi spunea, deloc în glumă, privindu-mă în ochi, nu tocmai vesel şi în şoaptă: - Tot cu SUA, nu?
Aţi reţinut numele vreunui oficial al diplomaţiei române punându-l la punct pe tembelul de Kuzmin, ambasadorul rus, până azi, la Chişinău, care a ironizat penibil armata română la ultima şi jalnica sa conferinţă de presă din Chişinău?
I-a tras-o peste bot – ca să citez un jurnalist vivace – cineva, din Ministerul lui Cristian Diaconescu, ca să îi reamintească berbecului putinist că în august 1944 NU trupele sovietice au eliberat capitala României, iar ulterior NU unităţile Armatei Roşii au dus cele mai grele bătălii pentru cucerirea Budapestei?
În România, Operaţiunea Frontul de Acasă nu există.
Casa are geamurile şi uşile sparte.
Intră cine vrea, scuipă, ia ce-i pofteşte inima şi pleacă.
Inclusiv cu blagoslovirea deziluziei intelligence-ului autohton, premierul prezidenţiabil, Mihai Răzvan Ungureanu.
Aşa cum, înainte de 1989, grănicerii României stăteau cu fundurile spre frontieră, ca să prindă pe cei exasperaţi de socialism, dornici să fugă în LUMEA LIBERĂ, aşa acum serviciile secrete stau cu ochii pe camerele de filmat din alcovurile mari şi mici, timp în care KGB-ul de ieri, FSB-ul de azi intoxică presa cu pericole made in USA, pentru a-i ţine pe românii fraieri în iluzia unui capitalism în care singurul argument este CNUTUL.
Imaginile de mai jos au fost filmate cu micro-camera video instalată pe casca unui militar american, care trăieşte din plin momentele de tensiune ale unei confruntări în care, se pare, că luptătorii talibani se află pe înălţimea vizibilă la orizont. Infanteriştii americani, din videoclipul de mai jos, difuzat în această lună, au parte, în provincia Logar, de clipe pe măsura provocării ce şi-au asumat-o:
În urma unui atac cu bombă, în Kandahar a fost ucis un ofiţer afgan de intelligence. Alţi doi ofiţeri de informaţii şi un civil au fost răniţi în explozie.
Atacul a survenit când secretarul american al apărării, Leon Panetta a ajuns în provincia Helmand, într-o vizită neanunţată. Acolo el a declarat: “Această zonă a fost un bastion al talibanilor, la un moment dat, iar acum a fost realizat un mare parte progres, în termeni de securitate afgană şi de guvernare în acest areal.”
CARTIERUL GENERAL AL NATO – 14 martie 2012: Purtătorul de cuvânt al NATO, conaţionala Oana Lungescu a condus briefingul de presă, la care s-a alăturat, via satelit, ambasadorul Simon Gass, Înaltul Reprezentant Civil al NATO în Afganistan.
Absenţa unui minimum comentariu pe această temă justifică necesara întrebare: cât la sută din presa electronică, scrisă şi audiovizuală, din România este controlată, prin intermediari cu bani, de F.S.B./K.G.B.-serviciul secret al Federaţiei Ruse? Poate ne răspunde, evident indirect, ca din întâmplare, printre alte afirmaţii, noul şef al S.I.E., ex-liberalul septuagenar, al cărui nume este arhicunoscut pentru ca să îl mai inserez aici.
Drumul heroinei – spre Europa – începe cu plantaţiile supervizate de talibani, trece prin Iran şi se termină – cum ironic, dar pe drept remarcă realizatorii reportajului de mai jos – în statul laic, progresist şi liberal, devenit sistemul de distribuţie a drogurilor în Europa, ţara cu drac, pardon, cu drag de România - inconfundabila Olanda!
Imaginile din telereportajul de mai jos, intitulate“În interiorul FET”sunt dedicate Echipei de Angajament Feminin/FET, o soluţie găsită în cadrul Corpului Infanteriei Marine, pentru a angaja întreaga populaţie din provincia Helmand, în lupta împotriva insurgenţilor din sud-vestul Afganistanului. Pentru ce misiuni a fost creat FET şi care este opinia comandanţilor unor subunităţi de infanterie, ce acţionează în acelaşi areal puteţi afla dintr-un montaj inedit realizat de maiorul Bradley Gordon.
18 februarie 2012: Un lunetist american execută foc de precizie, la mare distanţă, cu arma Barrett M107, împotriva talibanilor izolaţi, de pe versantul muntos opus, dintr-un avanpost de luptă în Afganistan, situat în apropiere de graniţa cu Pakistanul.
După cum se vede din videoclipul de mai jos, americanii ştiu bine că acela ce stăpâneşte creasta controlează şi valea.
Generalul Sher Mohammed Karimi – şeful Statului Major General al Armatei Afganistanului – a poposit, între 14 şi 16 decembrie 2011, la Cartierul General al NATO şi la Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa/SHAPE.
Întâlnirile succesive, precum cele de la Comitetul Militar al NATO şi SACEUR au vizat situaţia operaţională actuală din arealul afgan, consolidarea parteneriatului cu NATO, inclusiv din perspectiva Summitului de la Chicago, din luna mai, anul 2012.
Cel mai interesant mesaj al generalului afgan, înregistrat de echipa studioului TV al NATO este cel referitor la faptul că, în prezent, recrutările se fac pe baza unei… selecţii, datorită numărului mare de voluntari dornici să se înroleze în armata naţională.
Generalul Karimi s-a autodeclarat un militar optimist, aceasta fiind şi perspectiva cu care a abordat instruirea recruţilor şi misiunile asumate, cu sprijinul ISAF.
Un personaj cu o viziune occidentală, trăitor într-o ţară musulmană.
Postul de radio Vocea Americiia informat că, la ora actuală, conducerea Pakistanului se află sub o presiune constantă, pentru a organiza şi lansa o ofensivă militară de amploare în regiunea Waziristanul de Nord, pentru a extirpa campusurile de antrenament şi refacere a forţelor paramilitare componente ale organizaţiei Haqqani, care alimentează, cu oameni şi armament, insurgenţa talibanilor din Afganistan.
După cum deja se ştie, Pentagonul susţine că serviciul pakistanez de informaţii ISI, chiar dacă este condus de un general din forţele armate ale Pakistanului, îi ajută pe talibani să iniţieze atacuri mortale, contra forţelor militare aliate dislocate pe târâm afgan. Neoficial s-a exprimat poziţia că dacă guvernul de la Islamabad continuă să aibă reţineri majore pentru o acţiune militară contra insurgenţilor din regiunea mai sus amintită, atunci Statele Unite vor opta pentru o soluţie manu militari unilaterală în acel areal.
Elementul de noutate este faptul că marţi seara, pe 18 octombrie a.c., liderul forţelor armate pakistaneze, generalul Parvez Kayani Asfhaq, a precizat la o reuniune – unde presei i-a fost interzis accesul -, a membrilor comisiilor de apărare a Parlamentului Pakistanului, că a cerut personal conducerii SUA să îşi concentreze eforturile pe stabilizarea Afganistanului şi mai puţin pe presiunile vizând iniţierea unei operaţiuni militare pakistaneze de amploare în Waziristanul de Nord.
Ex-şeful spionajului pakistanez, senatorul Javed Ashraf Qazi a fost printre parlamentarii care au participat la întâlnirea de la sediul armatei, în Rawalpindi. El a furnizat unele detalii cu privire la afirmaţiile lui Kayani: “El a zis că ” dorim relaţii bune cu Statele Unite, dar nu vrem să fim un sac de box. Noi nu vrem să fim ţapul ispăşitor pentru eşecurile acţiunile lor în Afganistan. ” El a mai spus că a transmis americanilor: “nu faceţi asta, dacă doriţi să ne ajutaţi.”
Kayani ar fi comentat şi alegaţiile americane vizând legăturile serviciului secret pakistanez cu insurgenţii: ” Eu nu neg faptul că ISI are contacte, deoarece nicio agenţie de informaţii valoroasă nu poate trăi sau funcţiona fără persoane de contact în fiecare direcţie. Dacă doriţi informaţii, trebuie să aveţi contacte. Persoanele de contact nu înseamnă că le sprijiniţi sau sunteţi de acord cu ei, ci doar înseamnă că aveţi pe cineva despre care ştiţi că vă va furniza informatii. Şi în mod similar, practic, CIA are contacte, serviciile secrete britanice au contacte, aşa că de ce se ridică problema cu ISI? “
Generalul Kayani a mai precizat că nu ştie concret dacă va fi sau nu o acţiune militară în Waziristanul de Nord, dar militarii pakistanezi observă atent concentrarea de trupe americane dincolo de frontiera cu Afganistanul, care ar putea avea drept ţintă o operaţiune militară în interiorul ţării vecine. Kayani a adăugat:“în cazul în care americanii au intenţia de a trece graniţa vor trebui să se gândească de 10 ori înainte a de a executa această acţiune.”
Câţiva participanţi la mitingul de la Rawalpindi au declarat presei, dorind să nu le fie divulgate numele, că generalul Kayani nu a comentat direct răspunsul posibil al ţării sale la probabila acţiune militară a Statelor Unite pe teritoriul Pakistanului, dar el a reamintit parlamentarilor că ţara sa “este o putere nucleară şi trebuie să nu fie comparată cu Irakul şi Afganistanul.”
Generalul Kayani a mai spus parlamentarilor că militarii ar putea lua măsuri în Waziristanul de Nord, imediat ce el va fi convins că asta ar rezolva toate problemele, în regiune.
Acest rar briefing pe probleme de securitate a avut loc după ce a fost difuzată informaţia că secretarul american de stat, doamna Hillary Clinton, intenţionează să viziteze Islamabadul în cursul acestei luni. Ministrul pakistanez de informaţii, Firdous Ashiq Awan, speră că dialogul cu Clinton va contribui la detensionarea relaţiilor bilaterale şi la restabilirea cooperării în războiul comun purtat împotriva terorismului: “Toate aceste probleme ar trebui să fie soluţionate şi rezolvate, şi aşa ceva se poate face doar prin intermediul negocierii şi dialogului “.
Vizita lui Clinton la Islamabad ar putea ajuta cele două părţi să înţeleagă fiecare punctul de vedere al interlocutorului, în final având de câştigat cei ce doresc consolidarea parteneriatului strategic dintre Statele Unite şi Pakistan.
Cu ani în urmă, într-un campus american, dintr-un deşert bântuit de fantomele islamiste, am privit, cu admiraţie, la ceas de seară, doi militari români, ce se ţineau de mână – el tuns scurt, ea cu cosiţe deloc libere pe umeri. Erau tineri căsătoriţi. Mergeau, netulburaţi de nimeni, spre sala de mese, unde, în mod tacit, de fiecare dată, când luau loc la o masă, camarazii americani şi români plecau rapid, ca să le asigure intimitatea maximă permisă – într-un teatru de operaţiuni militare – pentru cuvintele ce le rostesc doar semenii ce găsesc, în privirile jumătăţii lor, ceea ce au visat întotdeauna…
Ei bine, în această săptămână, domniţa Lia Hohn, din Germania, mi-a trimis fotografia unui cuplu german, cu o istorie comparabilă cu a celor doi români menţionaţi.
Astfel, prestigioasa revistă BILD, care acordă o atenţie constantă, obiectivă, deloc denigratoare, acţiunii militarilor germani în Afganistan, a inserat rânduri calde, despre frumoasa poveste de dragoste a lui Jule S. şi Kevin L., amândoi având înaripata vârstă de 27 de ani.
Jule şi Kevin s-au cunoscut în anul 2008. Nu în Germania, ci pe tărâm afgan, la Mazar-i-Sharif. Acolo, misiunile efectuate împreună i-au apropiat treptat unul de altul. Iar Jule mărturiseşte că atunci “când ajungi să trăieşti într-un asemenea mediu, totul este mai grav decât în condiţii normale”.
Zilele trecute, la trei ani distanţă de la prima lor întâlnire, în arealul celebrei redute talibane deja amintită, cei doi tineri germani s-au căsătorit, fiind de faţă, la acest moment unic, din viaţa lor, mulţi dintre ex-camarazii cu care au trăit clipe de mare tensiune în Afganistan, acum fiind toţi reîntorşi în Germania.
Ce fac cei doi foşti militari în ziua de azi? S-au încadrat în disciplina muncii germane – ca director comercial, respectiv administrator IT.
Le mai rămâne în faţă – dincolo de cuvintele Ich liebe dich…/Te iubesc… – provocarea sugerată de proverbul german: Copiii leagă căsnicia.
Distinsul istoric Florin Constantiniu avea dreptate când afirma, cu amărăciune, că trăim într-o societate confuză şi ignorantă, mai ales în materie de situaţie internaţională. Chiar pe 27 septembrie a.c., presa română se rezuma la inserarea expeditivă, a informaţiei privind militarul român, din Batalionul 495 Manevră, care a fost rănit pe timpul unei misiuni efectuate în provincia Zabul, din Afganistan. O ştire ilustrată, pe micul ecran, cu militari…surâzători, din filmări anterioare! Dar contingentul expediţionar românesc acţionează într-un areal pândit de o inflamare suplimentară, generată de acutizarea relaţiilor dintre Washington D.C. şi Islamabad.
Acum, postul american de televiziune FoxNews a semnalat că relaţiile deja tensionate dintre Statele Unite şi Pakistan au atins un nivel periculos, ca urmare a faptului că 50 de imami şi alţi lideri religioşi importanţi au ameninţat cu Jihad-ul, războiul sfânt, dacă trupele americane intervin pe teritoriul statului pakistanez.
Culmea coincidenţei? Surprinzătorul avertisment a avut loc în ziua când, la sediul O.N.U., din New York, în plenul Adunării Generale, ministrul de externe al Pakistanului, Hina Rabbani Khar a declarat că guvernul său este parte a soluţiei în Afganistan, fiind dispus să facă tot ce este necesar, cu partenerii internaţionali, pentru a se achita de această mare responsabilitate – aceea a revenirii la o viaţă normală în statul vecin.
Este ameninţarea imamilor una serioasă? Liderii religioşi respectivi fac parte dintr-un consiliu sunit al unor grupări locale, din arealul aflat în partea vestică a Pakistanului. Numai că textul comunicatului probează inteligenţa cu care şi alte forţe au ştiut să îşi promoveze ideile. Astfel, consiliul a declarat, în comunicatul propriu, că este ilegitimă etichetarea Statelor Unite ca o…superputere, deoarece numai Allah merită acest titlu!
Dacă afirmaţia de mai sus poate genera un surâs, ceea ce urmează nu are nicio legătură cu religia. Imamii au cerut guvernului de la Islamabad să pună capăt angajamentelor privind utilizarea trupelor sale împotriva celor etichetaţi terorişti, şi să acţioneze pentru coagularea unei noi alianţe politico-militare, ai cărei membri să fie China, Turcia, Iranul, Afganistanul şi, bineînţeles, Pakistanul.
Walid Fares, expert în istoria Orientului Mijlociu, în cadrul Fundaţiei pentru Apărarea Democraţiilor, din S.U.A., consideră dorinţa clericilor ca fiind şi o somaţie pentru liderii militari pakistanezi, de a trece de partea opusă a baricadei.
Există bănuiala că serviciul pakistanez de informaţii, se află în spatele iniţiatorilor acestui demers public. După cum referirea la Jihad demonstrează o coordonare între structurile insurgenţilor islamici şi clericii amintiţi.
De altfel, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al şefilor de State Majore al Forţelor Armate Americane semnala că: „Reţeaua teroristă Haqqani acţionează ca un veritabil braţ înarmat al serviciului pakistanez de informaţii-ISI.” Guvernul de la Islamabad a respins această acuzaţie, deşi se baza pe conexiunea dovedită dintre ISI şi teroriştii care au atacat, în luna iunie Hotelul Intercontinental, apoi, trei luni mai târziu, ambasada S.U.A. – ambele fiind în Kabul.
Probată de memoria telefoanelor mobile, ale atacatorilor - care au ţinut 20 de ore, sub foc, sediul diplomaţilor americani din capitala afgană -, unde erau numere ale unor agenţi ISI! Ceea ce a generat propunerea Pentagonului, ca incidentele menţionate să fie considerate acte de război, şi intenţia Departamentului de Stat, de a trece structura Haqqani pe lista neagră a organizaţiilor teroriste, care fac obiectul acţiunilor disuasive ale Statelor Unite.
Va fi o operaţiune militară americană pe teritoriul pakistanez, contra taberelor de antrenament ale insurgenţilor islamici? Victoria Nuland, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat afirmă:”Dacă guvernul pakistanez alege varianta să nu ia măsuri, vom lua în considerare, cu atenţie, modul cum vom proceda.”
Abil, guvernul Pakistanului a recurs la invitarea ministrului chinez, al siguranţei publice la Islamabad. Mesajul implicit al invitaţiei fiind dacă S.U.A. anulează ajutorul anual de 5 miliarde de dolari, se găsesc terţi doritori să umple golul rămas.
De la tribuna Adunării Generale a O.N.U., ministrul de externe pakistanez a recunoscut:”Având în vedere situaţia volatilă, este probabil de înţeles că există un nivel de anxietate şi emoţii. Dar noi trebuie să conlucrăm ca parteneri responsabili, într-o manieră cooperantă şi să nu ne grăbim cu judecăţile şi întrebările vizând intenţiile celuilalt.”
Însă, unităţile operative ale forţelor armate pakistaneze se află în stare de alertă, după ce pe 25 septembrie a.c., comandanţii corpurilor de armate şi ofiţerii din Statul Major au fost chemaţi la o reuniune de urgenţă. La nivelul generalului Ashfaq Kayan, liderul militar al Pakistanului, probabilitatea unei operaţiuni chirurgicale a trupelor americane – în zona atribuită, oficial, controlului comunităţilor pakistaneze locale, de la graniţa cu Afganistanul -, nu mai este o fabulaţie.
Duminică, 25 septembrie a.c., conducătorul de facto al statului pakistanez, fost şef al serviciului de informaţii militare din Pakistan, în prezent şeful Statului Major al armatei, extrem de calculatul general Ashfaq Kayani, a ordonat o reuniune de urgenţă cu principalii comandanţi din ierarhia organismului militar naţional.
Scopul şedinţei operative speciale? The war of words/războiul cuvintelor, practic al declaraţiilor, purtat cu Statele Unite, a cărui escaladare a fost extrem de rapidă în ultimele zile.
Postul de radio Vocea Americii a precizat că întâlnirea menţionată a avut loc la Cartierul General al armatei Pakistanului, din Rawalpindi, fiind o bună oportunitate de reevaluare a situaţiei de securitate - internă şi internaţională -, în care se află această ţară. Au luat parte comandanţii corpurilor de armată şi ofiţeri din statul major pakistanez.
Şedinţa survine – menţionează agenţia Associated Press – după ce oficiali de rang înalt, de la Washington D.C. au acuzat direct, fără menajamente, implicarea ISI, contraspionajul pakistanez, în sprijinirea grupării teroriste Haqqani – parte a reţelei Al-Qaida – ca să atace obiective americane, pe teritoriul statului afgan.
Concret, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon, a declarat, la audierile organizate săptămâna trecută, la comisia de resort a Senatului, din Congresul SUA, că gruparea Haqqani acţionează ca un “veritabil braţ” înarmat al ISI şi că, beneficiind de această susţinere, luptătorii săi au atacat ambasada americană din Kabul şi obiective militare ale NATO, din Afganistan.
Replicile defensive, de negare a sprijinului amintit, ale oficialilor pakistanezi, nu au convins pe omologii lor de peste Ocean.
Mai mult, senatorul republican Lindsey Graham, din Carolina de Sud – membru al Comitetului Senatului pentru Forţele Armate – a declarat, duminică, 25 septembrie a.c., la postul de televiziune Fox News, că: “naţiunea suverană a Pakistanului s-a angajat în acte ostile împotriva Statelor Unite şi contra Afganistanului, iar asta trebuie să înceteze.”
El a reamintit telespectatorilor că gruparea Haqqani ucide soldaţi americani.
Beneficiind de informaţiile furnizate de Agenţia Centrală de Investigaţii/C.I.A., senatorul Graham nu a avut nici cea mai mică îndoială că serviciul de informaţii al Pakistanului continuă să sprijine grupările teroriste, în cadrul unei strategii bine puse la punct, la nivel naţional.
În aceste condiţii, Statele Unite au toate opţiunile pe masa deciziilor strategice, inclusiv recurgerea la apărarea efectivă a trupelor americane, prin acţiuni ofensive.
Într-o declaraţie făcută tot duminică, 25 septembrie, dar la Islamabad, ministrul de interne al Pakistanului, Rehman Malik, a reiterat mesajul – integral ridicol -, că militanţii Haqqani nu acţionează în Afganistan plecând de la campusurile lor de antrenament situate pe teritoriul pakistanez!
Şi cum ministrul Malik exprima nervozitatea mare a guvernului din care face parte, acesta a reamintit faptul că structura Haqqani a fost iniţial încurajată şi antrenată de CIA, cu sprijinul autorităţilor pakistaneze, pentru a lupta contra trupelor sovietice prezente în Afganistan, în anii ‘80, din veacul trecut.
Rehman Malik a dorit să menţioneze cooperarea anterioară a Pakistanului, cu Statele Unite, în războiul antiterorist, precizând că a ordonat autorităţilor, de la frontiera cu statul afgan, să întărească controlul zonei de graniţă, despre care americanii afirmă că este practic administrată de grupările islamiste.
Prezent la Islamabad, generalul James Mattis, comandantul Comandamentului Central al armatei americane, a prezentat interlocutorilor săi poziţia americană vizând necesitatea respectării angajamentelor militare asumate de ambele părţi.
Ulterior, un comunicat al conducerii armatei pakistaneze a exprimat îngrijorările generate de declaraţiile negative ale unor oficiali de rang înalt, din capitala americană. Dorinţa liderilor militari pakistanezi fiind de a fi eliminaţi factorii iritanţi din relaţia bilaterală, care sunt ”rezultatul unei situaţii extrem de complexe.”
După ofensiva vizibilă în presa americană, împotriva “legăturii contra naturii”, a ISI cu Haqqani, dacă nu intervin elemente pragmatice de ameliorare a tensiunii acumulate între SUA şi Pakistan două sunt măsurile posibile în următoarea perioadă: renunţarea definitivă la ajutorul militar care a fost, recent, parţial suspendat şi/sau organizarea unui show of force/demonstraţie de forţă a trupelor americane, care sunt capabile să execute o operaţiune chirurgicală pe teritoriul pakistanez controlat de grupările teroriste.
O demonstraţie la care trupele pakistaneze vor fi simpli spectatori, fie aceştia şi nemulţumiţi…
Afganistan, SUA | Ion Petrescu | 
05/15/2012 22:19 | 
Comments (0) 
Subscribe
Loading ...