Eram la volan, în drum spre Vrancea, când am auzit la buletinul de ştiri, al postului public de radio, de la ora 13.00, cum s-a stins lumina sufletului marelui istoric Florin Constantiniu, în această dimineaţă…
Opinie de Vali Zăvoianu, psiholog
___________________________
Una din rănile deschise care marchează suferinţa românilor ca popor şi imaginea noastră în lume, rană care pare a nu se mai vindeca vreodată şi al cărei tratament nu se gaseşte de atâţia ani este „ Lipsa de Responsabilitate”.
Românii par a ignora acest concept şi moneda aruncată în sus – după 1989 – cade întotdeauna cu faţa potrivit căreia ni se pare în regulă să trăim într-o cvasitotală lipsă de responsabilitate.
Sună sumbru, dar realitatea românească ne oferă suficiente argumente pentru a concluziona aşa ceva.
Nevoia de a scrie acest articol a venit din impactul asupra mea şi implicit asupra noastră, ca români, a fenomenului de abandon al copiilor.
Agenţia Associated Press a difuzat azi informaţia conform căreia celebrul cotidian New York Times a anunţat marţi că va permite non-abonaţilor să acceseze doar 10 articole gratuite, înainte de a plăti pentru lectura întregului conţinut. Anterior puteau fi accesate 20 de articole gratuite. Modificarea va intra în vigoare la începutul lunii aprilie, nefiind deloc o păcăleală. Compania producătoare a precizat că schimbarea “va continua să permită accesul la o cantitate generoasă de conţinut gratuit, pe website-ul publicaţiei şi pe multiple platforme digitale.” Arthur Sulzberger Jr., preşedintele Companiei New York Times a declarat: “Am ştiut că cititorii au pus un mare preţ pe jurnalismul nostru, şi am anticipat că vor răspunde pozitiv la pachetele noastre de abonament digitale. Angajamentul nostru pentru toţi abonaţii, atât la ediţia print, cât şi la cea digitală, este că vom continua să investim în jurnalism şi produsele noastre, şi vom rămâne o sursă de ştiri de încredere, de informaţii şi de înaltă calitate, pentru mulţi ani de acum încolo.” Ziarul are acum aproximativ 454.000 de abonaţi, pentru ediţiile digitale ale New York Times şi International Herald Tribune.
Un dialog bazat pe respect începe de la asumarea clară a identităţii. Din acest motiv vor apare doar comentariile însoţite de nume, prenume şi (preferabil) fotografia emitentului opiniei scrise cu recurs la luciditate. Comentariile ce nu îndeplinesc aceste condiţii nu vor fi publicate.
_________________________________
Precizarea de mai sus era deja postată sub denumirea blogului, dar ignorată – voit sau nu – de postacii de… serviciu.
Am primit, de la generalul de brigadă (r.) dr. Florea Surdu un text cu o motivaţie clară. A.N.C.M.R.R. a elaborat un “Mesaj al Biroului Permanent Central“, pentru a fi transmis tuturor filialelor sale. În calitate de vicepreşedinte al Filialei Sector 5, domnul general Surdu, împreună cu colegii săi - surprinşi şi nemulţumiţi de mesajul conducerii centrale - au decis redactarea unui protest menit a sancţiona moral obedienţa. Camaradul Florea Surdu a întocmit documentul reprodus mai jos şi l-a prezentat în adunarea generală a filialei sectorului 5. A fost aprobat cu majoritate de voturi – 181 pentru, din 188 de participanţi. Textul inserat este întocmai cu originalul.
Optimal Media Solution, împreună cu Editura Zorio participă, în perioada 8-11 martie, la a XVII-a ediţie a Salonului de carte, presă şi muzică Bucureşti.
Cu acest prilej, editura amintită va lansa următoarele cărţi:
-Complexul sălii de aşteptare, eseuri, Editura ZORIO, 2012, autor Petre Crăciun. Lansarea va avea loc joi, orele 15.00-16.00 la sala Lapidarium, din incinta Muzeului Naţional de Istorie. Prezintă prof. univ. dr. Alfred Bulai;
-Taina ghemului de aţă, poezii pentru copii, Editura ZORIO, autor Petre Crăciun, tot la Sala Lapidarium, vineri, orele 11.00-12.00.
Trecând în alt plan, după cum relatează The Economist, o personalitate diplomatică europeană a caracterizat recenta opoziţie a României faţă de acordarea statutului de candidat la U.E., Serbiei, „o reprezentaţie penibilă, demnă de naţionalismul secolului al XIX-lea”. Apărută în calea „avântului revoluţionar” de aderare a Belgradului la U.E. şi motivând justificat tratamentul discriminatoriu al etnicilor români trăitori în Serbia, incorect numiţi vlahi de către autorităţile sârbe, poziţia României a cam stricat jucăriile. Tare m-ar bucura ca o delegaţie a maghiarilor din Harghita şi Covasna să meargă acolo, să vadă cu ochii lor ce drepturi au românii din Valea Timocului, faţă de privilegiile maghiarilor din România. Vă mai amintiţi cât caz s-a făcut în legătură cu minorităţile din România?
În zilele de 5-6 martie 2012 va avea loc, la Bucureşti, a treia conferinţă a autorilor în cadrul proiectului “Rusia şi vecinii săi central-est europeni” cu o durată de doi ani, iniţiat şi sponsorizat de fundaţia germană Friedrich Ebert.
Finalitatea proiectului va fi publicarea, în a doua parte a anului 2012, a două volume (în engleză şi rusă) cuprinzând studii, de factură academică, privind relaţiile Federaţiei Ruse cu fiecare dintre statele participante la proiect (Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia si Ungaria), precum şi două capitole de sinteză privind cadrul istorico-politic şi raporturile economice în perioada ultimelor două decenii.
Evenimentul este organizat de Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române împreună cu Institutul Român de Studii Internaţionale (IRSI) – Fundaţia EURISC, cu sprijinul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert, prin reprezentanţa sa de la Bucureşti.
Organizatorii au decis ca în cadrul conferinţei să se desfăşoare o sesiune deschisă, sub forma unui panel de discuţie, urmat de comentarii şi de întrebări din partea audienţei. Titlul sesiunii va fi “Ambitious hopes and realistic expectations. Russia and its East-Central European Neighbours”.
Pentru cunoscătorii limbii engleze, imaginile de mai jos indică modul în care se poartă o discuţie la Harvard, de data asta privind crearea unei... Knowosphere/Sferă de cunoaştere - ca o cale de progres durabil pe planeta noastră.
“Întreabă care sunt virtuţile mele şi nu care este culoarea pielii”– susţine un proverb arab. De aceste cuvinte înţelepte mi-am adus aminte cu ocazia celei de-a 51-a aniversări a Zilei Naţionale a Kuweitului şi a marcării celei de-a 21-a sărbătoriri a Zilei Libertăţii a„Fortăreţei construită lângă apă = kūt”, pluralul cuvântului arabākwāt, din care s-a născut denumirea statului Kuweit.
_________________________________
Ambasadorul Kuweitului, Fahad H. Sh. Al Metairi între dr. Abdalla Mobasher – în stânga fotografiei – şi autorul blogului.
_________________________________
Cu acest prilej, noul ambasador al statului Kuweit, în România, Excelenţa Sa Fahad H. Sh. Al Metairi a oferit o recepţie, la care au fost prezenţi majoritatea diplomaţilor străini acreditaţi la Bucureşti.
Într-un comentariu al jurnalistului Joseph Fitsanakis, postat pe un portal occidental de intelligence, se afirmă că WikiLeaks intenţionează să publice un document clasificat, care probează că actualul ministru de externe al Suediei este spion al Statelor Unite. Potrivit ziarului suedez Expressen, care susţine că a văzut documentul respectiv, Carl Bildt, ministrul suedez al afacerilor externe este dovedit că a acţionat, ca un informator al SUA, încă de la mijlocul anilor 70, din veacul trecut.
Această dezvăluire, atestată de o telegramă diplomatică secretă trimisă de la ambasada americană din Stockholm, la Departamentul de Stat al SUA este posibil să pună punct carierei politice a lui Carl Bildt, care a condus guvernul suedez, în perioada anilor 1991-1994.
Pe când dezvăluiri similare, la Bucureşti, cu referiri la foşti şi – probabil – actuali membri ai executivului de la Palatul Victoria?
Agenţia de presă RADOR a difuzat transcrierea emisiunii postului de radio România Actualităţi, intitulată Euroatlantica, la a cărei ediţie, din 10 februarie a.c., s-au dezbătut subiecte de interes general, pentru europenii de pe ambele maluri ale Prutului.
Jurnaliştii Nicu Popescu şi Radu Dobriţoiu – cu experienţe complementare în comentarea evoluţiilor geopolitice – sunt mentorii emisiunii menţionate.
De data aceasta, moderatorul orei de dialog pentru toţi românii dornici să înţeleagă mai bine lumea care vine, a fost abilul Nicu Popescu.
În decembrie 2010, un tânăr tunisian, pe nume Mohamed Bouazizi și-a dat foc în orașelul Sidi Bouzid, după ce polițiștii i-au confiscat fructele și legumele pe care le vindea pe stradă.
Gestul lui “Basboosa”, așa a fost poreclit, a declanșat proteste violente în țara nord-africană, care au dus la alungarea președintelui Zine El Abidine Ben Ali, și a aprins un val de revolte în state din lumea arabă, din Egipt până în Mauritania și din Algeria până în Oman.
De peste un an de zile, revoluțiile zguduie din temelii Orientul Mijlociu și nordul Africii.
Primăvara Arabă și revoluțiile au dărâmat președinți și premieri, au impus concesii economice și politice, au schimbat constituții, au redesenat harta politică a Orientului Mijlociu și au permis accesul în mod democratic la putere, prin alegeri libere, a unor partide islamiste.
Odată cu apariția Primăverii Arabe, guvernul algerian a început să lucreze pentru a preveni ca valul revoluţionar din Africa de Nord să ajungă pe malurile sale.
La jumătatea lunii ianuarie, Vietnamul a lansat la apă prima navă de război construită în propriile șantiere navale.
Este o versiune a corvetei rusești Tarant, echipată cu rachete anti-navă și sisteme de artilerie moderne. Nava nu impresionează prin utilizarea ultimelor standarde în domeniu, dar denotă eforturile Vietnamului de a intra în rândul puterilor navale regionale, din zona Oceanului Pacific/Marea Chinei de Sud.
Vietnamul se pregătește pentru a deveni o contrapondere la forța navală chineză.
Terenurile petrolifere și cele de gaze naturale situate în zona arhipelagului ce înconjoară insula Parcel sau insula Spartly, în Marea Chinei de Sud, sunt în dispută între țările riverane – China, Vietnam, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Singapore și Malaezia.
De unde această apetență a vietnamezilor pentru crearea unei flote militare competitive?
Liderul EURISC, Liviu Mureşan, mi-a trimis EURISComments4, despre G20 şi crima organizată, un punct de vedere pe care l-a prezentat la Bruxelles şi pe care-l inserez aici, spre informarea celor interesaţi de această problematică.
_________________________________
The Rise of a New G20 Member –
Organised Crime
1. The extent to which organised crime has publicized its existence has varied over the
years, but recent examples suggest that the expression “sunlight is the best disinfectant” no
longer holds true.
This is evident in instances where elements of organised crime have, discreetly
or otherwise, pierced their own shroud of secrecy and re-entered public sight. As recently as the
Fukushima nuclear incident, the Japanese Yakuza took to the streets to provide tangible relief to
refugees and struggling persons, distributing critical supplies by the truckload and opening their
offices even to foreigners in need of shelter. Quite recently, the crime groups in the Italian
peninsula, suffused with billions of dollars in liquidities, have been dubbed Italy’s largest
“bank”. The dearth of outside finance has allowed them to engage in predatory lending with
hundreds of thousands of businesses, a profitable activity which, apparently, may lead to the
capture of 7% of Italian national output, in current estimates. However, one man’s loan-sharking
is another man’s high-risk, short-term loan. If one discounts the way in which these funds were
obtained, their actions resemble what a heavily opportunistic legal capitalist would have done. In
various countries, such as Mexico, itself a G20 member, crime groups routinely attempt to
subvert local governments and influence thousands of civil servants and political figures to act in
their favour. These manipulations can become so brazen that the criminal group can even be
considered a political organisation or party, financing campaigns and becoming adept at
influencing results without resorting to outright bribery.