Luni, 22 ianuarie, în mod obiectiv, conaţionalii aflaţi la putere, în frunte cu cetăţeanul de la Palatul Cotroceni ar trebui să anunţe singura demisie care ar detensiona situaţia până la alegeri – ce se vor derula oricum concomitent. Demisia guvernului Emil Boc. Fără invective şi fără cenuşă în cap. Un gest politic util, cu numai două zile înainte de Ziua Unirii Principatelor Române, când este programată o altă demonstraţie masivă, cea a unor categorii distincte de oameni loviţi nedrept de măsurile pripite de falsă austeritate.
Faptul că, din raţiuni evidente, intenţiile preşedintelui nu sunt cunoscute unor vocali ex-formatori de opinie, a căror situaţie materială este departe de condiţia mizeră a necăjiţilor din Piaţa Universităţii, nu înseamnă că acestea nu sunt concretizate pe masa variantelor discutate de şeful statului, cu premierul, la palatul administraţiei prezidenţiale.
Absenţa, din discursul ţinut de cel mai neiubit dintre pământenii locului, în faţa ambasadorilor străini, acreditaţi la Bucureşti, a oricărei referiri la manifestaţiile populare, nu este un indiciu că anumiţi diplomaţi occidentali, din metropole precum cei trimişi de Washington D.C., Berlin, Paris şi Londra nu au transmis, pe canale confidenţiale, semnale pe care le-au utilizat şi în relaţia lor cu fostul executiv grec, înainte ca acesta să demisioneze.
Occidentul a cerut preşedintelui un premier nou, cu un guvern credibil, până la alegerile ce vor fi devansate.
Viitorul şef al executivului trebuie să aibă vizibilitate peste Ocean şi să inspire încredere alegătorilor români.
Cu toată zbaterea unor miniştri actuali, de a rămâne într-un executiv aşa-zis de uniune naţională, soluţia aceasta nu are nimic de a face cu realitatea că fiecare partid doreşte să aibă o marjă de manevră, pentru ofensiva propagandistică tipică necesarei campanii electorale.
Soluţia sprijinită tacit de marile cancelarii occidentale nu este o translaţie a certurilor din parlamentul român în guvernul României. Doar la Bucureşti, până la alegeri, este nevoie de un guvern eficient, care să nu agite spiritele şi să gestioneze austeritatea, exagerată, cu o transparenţă pilduitoare, pentru cei ce vor câştiga alegerile.
Guvernatorul BNR este probabil singura personalitate care are experienţa, tactul, influenţa şi conexiunile necesare, pentru a reda sobrietatea pierdută a executivului de la Bucureşti. Alte nume citate, cu vizibilă lejeritate, de cei deconectaţi de la fluxul confidenţial de tatonări politice, indică personalităţi care au un viitor politic, nu unul arvunit temporar, câteva luni, unui guvern de tranziţie.
Traian Băsescu se află în cel mai greu moment al carierei sale politice şi cine l-a sfătuit să se abţină de la comentarii maliţioase a procedat raţional.
Chiar dacă acum este la apogeul adversităţii conaţionalilor lui faţă de conduita sa unilaterală, evenimentul anului, precum confruntarea occidentalilor cu cerbicia nefastă a conducerii religioase de la Teheran, va schimba starea de spirit a opiniei publice, nefiind exclus ca, în acest context, Forţele Aeriene Române să fie dotate cu escadrile de avioane americane, a căror modalitate de atribuire autorităţilor române să nu fie decât subiectul unei declaraţii comune, nu şi a unui contract cu sume ce ar genera ostilitatea populaţiei afectate de austeritate.
Un guvern de tehnicieni ar muta atenţia de la CINE a făcut o declaraţie de presă, la CE a anunţat concret opiniei publice. Căreia trebuie să i se spună exact ce mai poate pune pe masă. Până când. Şi cu ce speranţe. Lucide.
America, China şi Rusia sunt acum cu ochii pe Damasc şi Teheran. De aceea, la Bucureşti, o soluţie tranzitorie, inteligentă, la Palatul Victoria, poate rescrie altfel viitorul românilor.
Editorial, Trasoare | Ion Petrescu | 
February 2, 2012 23.10 | 
Comments (0) 
Subscribe
Loading ...