Rândurile de mai jos le-am primit, concomitent, din două surse demne de încredere. Anterior au mai fost publicate şi în alte arealuri electronice, în vara anului trecut. Faptele sunt vechi, nominalizaţii par acum posibili viitori autori de memorii, ce ar putea fi citite, probabil, pe nerăsuflate, trimiterile – la anumite paliere ale arenelor politice şi de intelligence, din Statele Unite şi Israel – au, pe alocuri, caracteristicile unui scenariu de film SF.
Există însă şi o relevanţă de interes public, pentru ceea ce vedem că se întâmplă azi în România.
Nu de puţine ori, în spatele unor decizii politice de interes naţional şi a unor dotări cu tehnică de luptă şi tehnologie ultramodernă sunt motivaţii deloc idealiste, mai exact total materialiste.
Consideraţi lectura textului care urmează precum un zbor deasupra unui cuib de cuci sistematic dezinformaţi.
O mare parte din industria de armament românească a fost sistematic distrusă după 1989 în favoarea importurilor din Israel.
O altă parte a fost acaparată de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru început un fapt bine cunoscut, acela că cei mai mari traficanţi de armament din lume sunt evreii, respectiv cetăţenii israelieni. Recentul caz Şimon Naor din România o demonstrează cu prisosinţă.
După anul 1989, importurile româneşti de tehnică militară prin evrei nu au mers doar pe relaţia cu Israelul.
Şi alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters – IAR Ghimbav Braşov (care era să ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), deşi veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni şi afacerişti evrei, precum se va vedea.
În privinţa acaparării României ca piaţă de trafic şi de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate excepţională a avut-o serviciul secret extern al Israelului, Mossad-ul.
În urmă cu mai mulţi ani, remarcabilul analist (specialist în servicii secrete) George Dora, semnala în periodicul la care semna acum vreo 7 ani, că prăbuşirea avioanelor militare româneşti, respectiv a MIG-urilor ce cădeau ca muştele, are legătură cu activitatea de sabotaj organizată de Mossad, pentru a determina ca în întreaga aviaţie militară românească să fie implementat sistemul de ghidaj electronic SOCAT, aparţinând firmei israeliene Elbit System Ltd.
În afară de faptul că, într-adevăr, sistemul SOCAT este în prezent introdus în toată tehnica militară aeropurtată românească, dacă vizităm situl de internet al Elbit Israel (www.elbit.com) vom observa că 80% din afacerile acestei firme au în obiectiv România.
Pe plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infracţional şi s-au lăsat chiar cu condamnări pentru unii responsabili români (afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav – elicoptere militare, afacerea AEROSTAR Bacău – avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfăşoară şi în prezent în favoarea Israelului.
Iată câteva dintre “ciudatele” afaceri ale Ministerului Apărării din România, adică achiziţii din Israel:
– Afacerea UZI:
… câteva mii de pistoale mitralieră importate din Israel pentru regimentul de gardă: Au fost nişte jucării haioase şi dătătoare de bărbăteşti simţăminte, dar asta până li s-a epuizat muniţia (nu ştim contra cui). Noroc cu un magazioner salvator care a descoperit că se potrivesc cartuşele pentru pistoletul ORIŢA, uitate în depozitele Armatei de prin anii ‘50;
- Afacerea LANCER:
…firma Elbit – AEROSTAR ELBA ELECTRONICS s-a implicat să modernizeze aparatura de bord a “sănătoaselor noastre MIG-21. După negocierile din ‘91-’92… contractul a intrat în derulare, înviorat de cifra de 100 milioane de dolari”, plătiţi de români;
- Afacerea SĂGEATA:
… import de muniţie antitanc de la firma israeliană TAAS, afacere de câteva zeci de milioane dolari.
Mai amintim afacerile:
… “FOCOASE DE PROXIMITATE”,
….“RADARE MARCONI” şi…
…“APARATURĂ DE VEDERE PE TIMP DE NOAPTE”.
aproape toate învârtite cu firme din Israel.
Vom preciza că şi firma Bell Helicopters (afacerea DRACULA) a fost adusă tot via Israel…
Prin 1991, generalii Cioflină, Mincu şi colonelul Grigore, păstoriţi de Vasile Ionel, au reuşit să izoleze armata română, contractând pentru S.T.A.R. (Sistemul de Transmisiuni al Armatei Române) produsele în standard Eurocom ale firmei MARCONI.
În Europa, de aceeaşi dotare mai beneficiază o regiune militară din Austria şi fix un canton din Elveţia.
Comision… un milion USD.
Caietul de Sarcini (al M.Ap.N.) definea cu precizie un sistem total diferit de cel oferit de MARCONI; cu toate acestea nici una dintre firmele care au respectat condiţiile tehnice solicitate: ALCATEL, ERICSSON, MOTOROLA şi TELRAD… nu a fost apreciată la încheierea contractului.
Read more »
Iran, Israel, SUA | Ion Petrescu | 
February 6, 2012 23.10 | 
Comments (0) 
Subscribe
Loading ...