Gabriela Ioniţă este o rara avis, în lumea comentatorilor de politică externă, fiind din start focalizată pe starea absolutismului din Rusia lui Vladimir Putin, alias Vova, şi pe nebulozitatea din Comunitatea Statelor (aparent) Independente.
Spre deosebire de alţi protagonişti, din aceeaşi arenă a prezicătorilor perspectivelor geopolitice, de pe un continent sau altul, domniţa Gabriela are 4 aşi în… mânecă.
Primul este constituit de contactele individuale, directe, pe facebook, cu interlocutori interesanţi din Federaţia Rusă. Parteneri de dialog, evident electronic, cu păreri pertinente, în chestiuni legate de interesele puterii regionale ruse, pe mapamond.
Al doilea îl reprezintă cunoaşterea limbii ruse, detaliu care atrage observatori ce nu sunt, după umila mea părere, doar simplii cetăţeni ai statului care a preluat moştenirea nefastă a Uniunii Sovietice.
Asul numărul trei: opţiunea sa pentru un blog de analize şi comentarii scris în limba engleză, dar extrem de citit la Moscova, din câte am putut deduce, după o monitorizare atentă.
Cel din urmă as? Harul semnalabil de vedea dincolo de aparenţe şi de a scrie cu o acribie recomandabilă şi altor amatori de analize obiective.
Gabriela Ioniţă = un reper de seriozitate analitică, într-o mare a ignoranţei autohtone, în materie de raportare la misterele deciziilor luate în spatele uşilor închise la Kremlin.
Caricatura lui GORRELL ART,
publicată de celebra revistă TIME
are o simplă explicaţie: DOAR UN TRUP RĂNIT!…
Un dialog aparte, între Pakistan şi S.U.A., a permis cunoaşterea altor aspecte inedite, ale operaţiunii echipei SEAL, care l-a lichidat pe Osama bin Laden.
Conform postului de televiziune ABC NEWS, care citează o declaraţie, din 16 mai a.c., a senatorului american John Kerry, oficialităţile pakistaneze vor returna rămăşiţele elicopterului care a fost abandonat în grădina liderului Al-Qaida, după ce era aruncat în aer, de luptătorii forţelor speciale americane.
John Kerry este preşedintele Comitetului pentru Relaţii Externe a S.U.A., calitate în care a primit autorizaţia de a face precizarea deja menţionată.
Epava elicopterului ars şi demantelat de exploziv constituie prima dovadă publică a existenţei unui program secret de producere a unor aeronave invizibile, de către radare.
Senatorul american s-a întâlnit pe 16 mai, la Islamabad, cu oficiali civili şi militari, având mandatul de a identifica oportunităţi de îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale, sensibil afectate de incursiunea unilaterală a echipei SEAL la vila lui bin Laden, pe teritoriul Pakistanului.
Deşi autorităţile americane ceruseră anterior returnarea resturilor elicopterului militar, oficialii pakistanezi nu au fost de acord cu aşa ceva, până la vizita lui John Kerry, care practic i-a rugat să îşi reconsidere poziţia, în această problemă.
„Foarte interesaţi”de a vedea rămăşiţele elicopterului distrus au fost şi…experţi militari chinezi, afirmaţie făcută postului de televiziune amintit de un oficial pakistanez.
Iar ca tacâmul să fie complet, un alt demnitar de la Islamabad a declarat că guvernul său „i-ar putea lăsa pe chinezi să arunce o privire”.
O atitudine care nu a fost deloc receptată pozitiv la Pentagon.
Elicopterul a lovit iniţial, cu o paletă, un zid al vilei lui Osama, apoi a avut o aterizare dură, prăbuşindu-se efectiv, de la câţiva metri, în grădina lui bin Laden.
Casa Albă a precizat că echipa SEAL, care se afla la bordul acestui elicopter a încercat să îl distrugă. Dar coada aeronavei a rămas intactă după explozia iniţiată de luptători.
Agenţii C.I.A., rămaşi cu identităţi diferite în zonă, au observat că în zilele care au urmat raidului din 1 mai, coada elicopterului, precum şi alte piese componente ale acestuia, au fost tractate departe de locul prăbuşirii iniţiale cu un tractor.
Au fost filmaţi şi fotografiaţi, de jurnaliştii veniţi la faţa locului, copiii care se jucau cu folii arse, culese din cenuşa părţii distruse a elicopterului.
Experţii în aviaţie, contactaţi de ABC NEWS, au remarcat configuraţia neobişnuită a rotorului din spate, acoperit cu un fel de scut, precum şi alte modificări neobişnuite, în raport cu un elicopter militar folosit de trupele americane în misiuni de rutină.
Ei au explicat aceste caracteristici tehnice noi, surprinzătoare, ca fiind utile obţinerii a două efecte simultane:
1. deplasarea cu motorul într-o linişte deplină, nu cu zgomotul realizat de acela al unui elicopter obişnuit;
2. nedetectarea pe radar, sau cel mult înregistrarea unui semnal minor, insignifiant, deloc alarmant.
Pentagonul a refuzat să comenteze toate aceste detalii. La fel au procedat şi diplomaţii chinezi prezenţi la Washington D.C.
Chiar dacă sursele guvernamentale americane nu au oferit informaţii privind elicopterul prăbuşit, preşedintele Barack Obama nu a ezitat să recunoască că este vorba de o aeronavă care costă nici mai mult, nici mai puţin, de 60 milioane de dolari.
Indiciu important, de vreme ce un elicopter militar de tipul Blackhawks costă doar…20.000.000 $.
Am scris aceste rânduri amuzat de faptul că TVR a avut o echipă trimisă la locul uciderii lui bin Laden şi atât de bine s-a (pre)documentat, încât la revenirea în turnul învechit, reporteriţa se alinta, presupunând, cu autosuficienţa tipică ignoranţei, că: “sigur militarii încartiruiţi la Academia Militară a Pakistanului ştiau de zborul elicopterelor americane”!
Tare aş fi dat-o pe jurnalista naivă pe mâna nevestelor lui bin Laden. Pentru postdocumentare…
Caricatura realizată de BEELER şi publicată de THE WASHINGTON EXAMINER reproduce şi o imaginară afirmaţie a liderului militar pakistanez: - DA, BIN LADEN S-A ASCUNS CHIAR SUB NASUL NOSTRU…AŞA CĂ AM DECLANŞAT O INVESTIGAŢIE TOTALĂ, ÎN PRIVINŢA ASTA.
Unitatea pentru Comunicare – evident modernă – din Forţele Aeriene Israeliene/IAF lansează un program internaţional numit New Media, special pentru audienţa care vorbeşte limba engleză. Acesta va include un website actualizat în permanenţă, o pagină pe Facebook şi informaţii postate pe Twitter. Unitatea va fi sub egida purtătorului de cuvânt al IAF, locotenent-colonelul Assaf Librati.
Explicând raţiunea promovării noii iniţiative, locotenent-colonelul Librati a declarat: “Forţele Aeriene Israeliene/IAF pot fi considerate şi un centru de cercetare fundamentală, de cooperare internaţională, de diversitate imensă, şi tehnologie avansată, în cadrul Tzahal/Forţelor de Apărare ale Israelului/IDF. Noi credem că avem multe de împărtăşit cu lumea înconjurătoare despre cine suntem, ce facem, ce capacităţi de luptă avem, şi cum participăm la operaţiunile umanitare din întreaga lume. Începând cu acest an, IAF va dispune de un site complet operaţional în engleză, de o pagină pe Facebook, şi un cont de Twitter, care se vor adăuga la mijloacele noastre curente de comunicare. Vedem acest lucru ca pe o forţă de multiplicare a imaginii IAF şi ca un pas important în comunicarea informaţiilor corecte despre Israel, IDF şi IAF, direct cu părţile interesate din întreaga lume.”
Programul international New Media va fi condus de maiorul Yael Bar, director de comunicare online şi redactor-şef al revistei Forţelor Aeriene Israeliene. Maiorul Bar a precizat: “Prezenţa online a IAF, cu un site în limba ebraică şi o pagină, în aceeaşi limbă, pe Facebook, a început în 2010 şi a ajuns să aibă un foarte mare succes, cu mii de vizitatori unici în fiecare săptămână, din Israel. Experienţa ne-a arătat că oamenii, operaţiunile, şi capacităţile de luptă ale IAF sunt de un interes tot mai mare nu doar pentru conaţionalii noştri, ci şi pentru comunitatea internaţională. Acesta este motivul pentru care lansăm o robustă prezenţă online, în limba engleză, în 2011.”
Programul va întări personalul existent, de 20 redactori, fotografi, cameramani şi editori care compun Unitatea de Comunicare a IAF. Unul dintre cei recrutaţi pentru a consilia şi gestiona procedura de lansare a noii unităţi, pentru o perioadă de şase luni, este Stephan Miller. El a emigrat în Israel, din Statele Unite ale Americii, în 2008, şi are o experienţă de consultant internaţional, politic şi în comunicare, sfătuind anterior politicieni şi partide politice din întreaga lume în probleme de mass-media şi relaţionare modernă cu jurnaliştii şi opinia publică.
Miller – care a activat, anterior, ca purtător de cuvânt şi consilier pentru presa străină la primarul Ierusalimului, Nir Barkat, înainte de a fi recrutat în IAF – şi-a spus opinia privind valoarea acestei noi iniţiative: ” Discuţiile despre Israelul de azi, şi, cu siguranţă, despre operaţiunile şi capacităţile aviaţiei militare israeliene, nu mai sunt limitate la media tradiţională. IAF, în special locotenent-colonelul Librati şi maiorul Bar, înţeleg importanţa participării şi influenţării acestor conversaţii online, precum şi marea oportunitate de a împărtăşi mesajele noastre direct cu oameni din comunitatea internaţională.”
Această iniţiativă a fost lansată doar la câteva ore după ultima luare de poziţie a preşedintelui Barack Obama, în privinţa ilegitimităţii, din punctul de vedere al Casei Albe, a rămânerii la putere, în Libia, a colonelului Muammar Gaddafi.
Interesantă coincidenţă, nu-i aşa?
Nu de alta, dar în conflictele militare israeliano-arabe, IAF a fost, întotdeauna, la înălţime.
Repurtând victoria.
Cum tot practică cenzura online, actualii lideri, deocamdată de la Tripoli şi, ulterior, de la Teheran, ar cam trebui să treacă pe recepţie.
Doar Forţele Aeriene Israeliene lovesc pe neaşteptate, masiv, eficient şi, de regulă, cu minimum de pierderi…
P.S.:În aceeaşi zi, la Bucureşti, trecea neobservată noua ofertă americană privind achiziţionarea, de către România, a unui număr de avioane F-16.
Doar a venit primăvara…
Anticipând cât de mult va conta războiul imagologic, pe micul ecran, în perioada următoare, datorită evoluţiilor sângeroase din lumea arabă, secretarul de stat Hillary Clinton a afirmat, pe 2 martie a.c., că postul TV “Al Jazeera”, devine tot mai vizibil în Statele Unite, deoarece oferă “ştiri reale”. Ceva ce presa americană pare că nu prea mai face.
Cu ce ocazie s-a erijat doamna Clinton în autoritate publică în materie de presă modernă? Cu prilejul alocuţiunii sale în faţa Comitetului pentru Relaţii Externe, al Senatului.
Acolo, ea a declarat că SUA pierde războiul informaţional în lume.
De ce? Alte state şi mijloace moderne de informare în masă sunt mai active în zonele unde se întâmplă ceva, de pildă în Orientul Mijlociu. În acest mod, canale de televiziune precum “Al Jazeera” contribuie activ la schimbarea mentalităţii şi atitudinii oamenilor. Şi ca să pună bomboana pe ceea ce crede ea că ar fi, pe moment, coliva presei americane, secretarul de stat a precizat că “fie că place sau nu”, “Al Jazeera” este un post TV foarte eficient, iar cele americane nu reuşesc să ţină pasul cu acesta:
“Numărul telespectatorilor care urmăresc jurnalele de actualităţi, la “Al Jazeera”, creşte în Statele Unite, deoarece difuzează ştiri reale. Poate nu sunteţi de acord cu asta, dar acceptaţi realitatea că numărul de ştiri pe oră este mai mare la postul arab menţionat, decât la cele americane, pline de un milion de reclame. Ştiţi că între argumentele diferitelor talk-shaw-uri şi alte chestii pe care le facem în buletinele noastre de ştiri, ce nu sunt deosebit de informative la noi, şi modul cum redau noutăţile străinii este o diferenţă.”
Pe timpul vârfului de criză politică, afirmă jurnalistul Ryan Grim, de la “The Huffington Post”, relatările de la faţa locului, ale versiunii în limba engleză, ale postului TV “Al Jazeera”, au fost rar utilizate de televiziunile americane.
Expertul în media Jeff Jarvis a comparat, şi el, “Al Jazeera” cu canalele TV, de ştiri din S.U.A.:“Ştirile vitale despre schimbările majore în lume sunt generate de evenimentele din Orientul Mijlociu şi nicio celebritate xenofobă sau obsedată să dea un… os de ronţăit presei americane, cu confesiuni din viaţa sa, nu poate să aducă perspectiva asupra lumii reale, aşa cum o face postul TV, în limba engleză, “Al Jazeera”.”
În traducere liberă, s-ar putea ca primele acţiuni, ale forţelor aliate, pe teritoriul libian, să le vedem LIVE/în direct, mai întâi la “Al Jazeera”, cu consimţământul tacit, dar bine calculat – sub aspectul forţei de impact asupra comunităţii arabe – al Pentagonului, la sugestia posibilă a Departamentului de Stat.
Prestigioasa revistă TIME a inserat, pe portalul său electronic, o invitaţie la reflecţie, sub forma unui film de desene animate, care se doreşte a fi răspunsul la o întrebare tulburătoare:Animaţia: viitorul jurnalismului?
Din start, privitorul este avertizat că nu e vorba de secvenţe obişnuite, dintr-un scurt metraj de desene animate. De fapt, pentru realizatorii iniţiali, de la Beijing, constituiau o ştire. Vizând lupta autorităţilor centrale cu ceea ce este considerată a fi “partea negativă” a Internetului, cenzurată corespunzător.
Sunt oferite apoi şi alte ştiri ilustrate în acelaşi mod, de la stingerea unui incendiu, într-o companie oarecare, la campania lui Sarah Palin împotriva lui Barack Obama. Ultimul subiect demonstrând, din nou, că la Washington D.C., cercul dur al “vulturilor Americii” nu a renunţat la proiectul “un preşedinte femeie, după unul de culoare”. Read more »
Presa modernă | Ion Petrescu | 
10/04/2011 18:34 | 
Comments (0) 
Subscribe
Loading ...