Victor Nichituş s-a născut în Bacău, fiind unul dintre puţinii jurnalişti români care cunoaşte mai toate dedesubturile politicii moldoveneşti.
Este în Republica Moldova din anul 1992. A lucrat pentru postul de radio Radio Vest Timişoara şi a scris pentru publicaţii din Iaşi şi Bacău.
La Chişinău a lucrat pentru săptamânalul Flux, pentru televiziunea Catalan şi pentru Radio Nova. Din anul 2001, până în 2009 a realizat programul Deşteptarea de Dimineaţă de la Radio Nova, unde a făcut interviuri politice matinale. Timp de opt ani, atât opoziţia cât şi puterea au vorbit alături de el, la un singur microfon.
Când puterea a devenit opoziţie, a lansat emisiunea de dezbateri politice, în limba română, de la postul de televiziune NIT.
În prezent îşi bea cafelele de dimineaţă şi vorbeşte despre politică la postul de radio Ploaia de Argint unde face emisiunea Cafeneaua Politică. Este redactor şef al acestui post de radio.
Sub titlul Poduri mult prea îndepărtate, distinsul jurnalist a publicat un comentariu, în care a decupat realităţi ale arealului românesc, din stânga şi din dreapta Prutului, cu o dreaptă judecată a unei inexplicabile încremeniri în proiect:
______________________________
Domnul Ion Petrescu, unul dintre puținii experți ai statului român care urmăresc realitățile moldovenești, afirma într-un material recent că vizita lui Diaconescu a fost un desant parașutat la Chișinău. Domnia sa face trimitere la cartea lui Ryan, “Un pod prea îndepărtat” și afirmă că, s-au pus bazele unui “cap de pod diplomatic, menit a consolida relaţiile speciale dintre cele două state române. O poartă simbolică deschisă europenilor dintre Prut şi Nistru, care doresc să aibă dreptul de merge în România.” Perfect de acord!
Domnia sa continuă, “prin conduita sa sobră, discursul controlat la nivel de cuvânt, privirea deloc haotică, mesaje lipsite de ambiguitate, onestitate în răspunsurile date jurnaliştilor şi o ţinută impecabilă, evidenţiată de o gestică comparabilă cu tăieturile unui diamant”, ministrul Diaconescu, a impus respect.
Subtila ironie a domnului Petrescu mai spune însă că “paraşutiştii desantaţi pentru această misiune au avut o singură soartă, cea a eroilor căzuţi la datorie.”
Pentru întâia oară, după 1989, un şef al diplomaţiei României, de anvergura lui Cristian Diaconescu, şi-a planificat prima vizită oficială taman în capitala celui de-al doilea stat românesc. Un gest ce a surprins plăcut opinia publică de pe ambele maluri ale Milcovului de azi – Prutul.
O decizie pe care a perceput-o cum se cuvine premierul Vlad Filat, care, cu o eleganţă bine cumpănită, a mulţumit public emisarului de la Bucureşti, pentru decizia sa înţeleaptă, sugestivă pentru perioada care urmează.
Ce a căutat ministrul de externe al României la Chişinău?
Premierul Republicii Moldova, Vlad Filat, i-a mulţumit personal ministrului român al afacerilor externe, Cristian Diaconescu, pentru decizia de a efectua prima vizită, ca nou şef al diplomaţiei României, la Chişinău.
Una dintre diferenţele majore, dintre arealul occidental şi cel federalizat de Moscova este aceea că în timp ce în Vest, în general, în Statele Unite în mod special, nu este o problemă viitorul foştilor şefi de stat, ce se bucură de drepturile cuvenite, conform legislaţiei specifice fiecărei ţări, în Rusia, cei ce exercită puterea par tentaţi a se cimenta pe jilţurile supreme.
De un asemenea sindrom suferă şi Majestatea Sa Imperială, Vladimir Putin Vova I. Şi pentru ca mujicii săi să îl perceapă ca un eliberator, recurge la distorsionarea realităţii şi la atribuirea propriilor metehne rivalului suprem, respectiv SUA.
Mai nou, vorba vine, Vova Întâiul – că doar şi la Phenian s-a instaurat o dinastie de sorginte crepuscular comunistoidă – a criticat …interferenţele externe ale Washington D.C.!
Sună bine pentru Ivan Turbincă şi conaţionalii săi. Mahorcă, vodkă şi politică cât cuprinde în mentalul unui popor inteligent, dar care, în majoritatea sa covârşitoare este informat doar de oficinele Moscovei, ca şi cum dincolo de frontierele federale temporare – doar Vova I vrea să refacă graniţele decedatei URSS – este o lume ostilă naţiunii ruse. Lucru deloc adevărat!
Un subiect la ordinea zilei – scutul american antirachetă, care urmează a fi amplasat în Europa. Doi interlocutori, cu opinii complementare. Şi un brainstorming, cu luciri de Capă şi Spadă.
Evenimentul zilei de 23 ianuarie 2012, la Moscova? Articolul lui Vladimir Putin, multiplicat de presa loială lui, în care se referă la problemele importante din politica naţională, afirmând că ţara sa a fost întotdeauna una multinaţională.
Iată ce scrie premierul rus: “Vedem ce se întâmplă în lume, riscurile grave care se acumulează prin escaladarea tensiunilor interetnice şi între cei cu diferite convingeri religioase – acestea constituie realitatea de azi. Naţionalismul şi intoleranţa religioasă devin o bază ideologică, pentru unele dintre cele mai radicale grupuri şi mişcări – distrugând sau erodând state, şi divizând societăţile acestora. Fluxurile colosale de imigraţie – şi avem toate motivele să presupunem că acestea vor continua să crească – sunt deja menţionate precum o nouă “Mare Migraţie a Umanităţii,” capabilă de schimbare a structurilor familiare şi imaginilor unor continente întregi. Milioane de oameni sunt în căutare de o viaţă mai bună şi părăsesc regiunile afectate de foamete cronică şi de conflicte, sărăcie şi tulburări sociale. “
Şi, deşi situaţia naţională a Rusiei pare a fi similară cu cele din ţările occidentale, o analiză mai atentă – din perspectiva Moscovei, precum o face postul de telviziune RT/ Rusia Azi – duce la concluzia că Federaţia Rusă este total diferită, deoarece istoria sa este a unui stat multinaţional de secole.
Ce mai afirmă gospodin Putin? Faptul că “în ciuda unor similarităţi superficiale, situaţia noastră este fundamental diferită. Problemele noastre naţionale şi de imigraţie sunt direct legate de prăbuşirea Uniunii Sovietice şi, în esenţă, de Rusia Mare – a cărei fundamentare istorică a avut loc în secolul 18 -, de degradarea ulterioară şi inevitabilă a instituţiilor de stat, sociale şi economice, precum şi de decalajul enorm de dezvoltare pe teritoriul post-sovietic. “
Cu un orgoliu vizibil şi o ţintă precisă – peste Ocean – Vladimir Putin, alias Vova, mai susţine că, din punct de vedere istoric, Rusia “nu e un stat etnic, o oală de topire, precum în lumea americană, unde fiecare este, într-un sens, sau altul, un migrant”.
Şi pentru ca să înţeleagă bine şi occidentalii, dar şi liderii ţărilor încă membre în Comunitatea Statelor Independente, Vova – adorat de atâtea conaţionale, mai mult sau mai puţin adolescente, dar sensibile la potenţa sa imaginabilă – scrie negru pe alb: “Rusia a apărut şi s-a dezvoltat timp de secole ca un stat multinaţional. Un stat în care un proces de adaptare reciprocă, de penetrare reciprocă, de amestec al naţiunilor la nivelele familial, amical şi cel al ocupării forţei de muncă a constituit o constantă a mersului înainte.”
Acum am înţeles! Basarabia a fost penetrată! Şi la 200 de ani de la ocuparea sa de către trupele ţariste a produs, la nivelele menţionate, prioritar fiind cel…amical, o comunitate deloc neglijabilă de votanţi care nu îşi doresc decât revenirea la Maica Rusie.
Dar vrea Vova un stat rus puternic? Nu!
În acelaşi articol vine cu o teorie demnă de vremea lui Adolf Hitler, deoarece atenţionează asupra pericolului că “încercarea susţinerii construcţiei unui stat rus naţional, monoetnic contrazice istoria noastră de mii de ani” şi ar putea duce la distrugerea folclorului (inclusiv a cazaciocului?… ei, aş!) şi statalităţii Rusiei.
Ca şi Lenin, la începutul consolidării statului sovietic, Vladimir Putin răspunde singur la întrebarea: ce-i de făcut?
Context în care a punctat priorităţile politicii naţionale a Rusiei subliniind că ar trebui puternic îmbunătăţită calitatea politicii de migraţie legală a ţării, ce ar trebui să fie strict diferenţiată.
Vova a mai avertizat, pe cei care vizitează regiuni cu diferite tradiţii culturale şi istorice, că ar trebui să îi trateze pe cetăţenii de acolo cu cel mai mare respect.
Concomitent, sistemul juridic, trebuie, de asemenea, să fie consolidat, împreună cu crearea unor agenţii guvernamentale eficiente de aplicare a legii.
În traducere liberă – порядок и дисциплину!/ordine şi disciplină!
Premierul rus s-a mai referit şi la integrarea civilizată, umană şi la socializarea migranţilor.
El consideră că atractivitatea educaţiei şi valorile astfel promovate constituie un instrument motivational pentru integrarea migranţilor în societate, în timp ce învăţământul de proastă calitate ar putea provoca izolarea mai mare, a nou veniţilor, în comunităţile ruse.
Urmează bomboana pe coliva URSS!
De ce? Pentru că aspirantul la al treilea mandat prezidenţial la Kremlin a afirmat că numai integrarea strânsă în spaţiul post-sovietic ar putea crea soluţia pentru rezolvarea problemelor cauzate de migraţia necontrolată între fostele state sovietice.
Din acest moment, cine mai crede, la Bucureşti şi Chişinău, că Transnistria va mai reveni, cândva, în graniţele celui de-al doilea stat românesc, poate să-şi facă dosar de pensionare din viaţa politică.
După cum Republica Moldova şi Georgia, ca să dau doar două exemple de ţări, care au aparţinut spaţiului post-sovietic, vor deveni ţintele reincluderii în ceea ce Vladimir Putin speră a fi Rusia, în următorii 12 ani: un stat multinaţional, cu graniţele ex-sovietice.
Astfel, cine mai pune, pe plaiuri autohtone, întrebarea aiuritoare vizând rostul interceptoarelor americane, ce vor fi amplasate în Polonia şi la Deveselu, poate fi suspectat fie de prostie nativă sau de atitudine (in)voluntară pro-F.S.B./K.G.B. – asta e.
Al doilea stat românesc, Trasoare | Ion Petrescu | 
February 3, 2012 23.10 | 
Comments (0) 
Subscribe
Loading ...