Și ca ultimul aliat al rușilor, în nordul Africii, Algeria, să nu aibă parte de o Primăvară arabă, pentru moment, primul ministru algerian Ahmed Ouyahia a anuțat alegeri parlamentare, primele din 2007. Ministrul internelor din Algeria a aprobat 10 noi partide, incluzând 3 islamiste (probabil ca o măsură a divizării votului islamic).

Algeria se află și ea în pragul războiului.

Conflictul izbucnit în orașul Tiaret, cu prilejul funeraliilor unui civil, care și-a dat foc din cauza condițiilor de trai și a terorii guvernamentale, s-a răspândit cu repeziciune în orașele apropiate Sougueur și Rahaouiya. Sheikh Abdallah Djaballah, liderul celui mai popular partid islamic algerian, avertiza că dacă se va produce o fraudă la viitoarele alegeri din mai, revoltele se vor amplifica în toată țara.

Este un model care se concentrează pe restabilirea lucrurilor, pe care întotdeauna le-am făcut cel mai bine.

Punctele noastre forte.

De fabricaţie americană.

Cu energie americană.

Cu abilităţile şi educaţia muncitorilor americani.

Si cel mai important, cu valorile americane, cum ar fi corectitudinea şi responsabilitatea.

Noi ştim ce s-a întâmplat atunci când ne-am abătut de la aceste valori, de peste un deceniu – mai ales atunci când vine vorba de piaţa locuinţelor noastre.

Creditorii au oferit credite pe care familiile nu şi le-ar fi putut permite.

Băncile au împachetat aceste ipoteci şi le-au tranzacţionat pentru profituri false.

Aceasta a condus la creşterea preţurilor şi a creat un balon de aer nesustenabil, care s-a spart şi a aruncat milioane de familii – care au făcut totul bine – într-o lume a suferinţei.

S-a greşit.

Criza de locuinţe a fost cea mai mare capcană cu privire la recuperarea noastră din recesiune.

Ea a păstrat milioane de familii în datorii, devenind incapabile de a mai cheltui, şi a lăsat sute de mii de muncitori in constructii, fără un loc de muncă.

Dar e ceva mai important în joc.

Am mai spus acest lucru, că este un moment de răscruce pentru clasa de mijloc.

Şi criza de locuinţe a lovit chiar în ceea ce înseamnă inima clasei de mijloc din această ţară: să deţină o casă.

Să crească copiii noştri.

Să construiască visele noastre.

Chiar acum, există mai mult de 10 de milioane de proprietari de case în această ţară, care, din cauza scăderii preţurilor la clădiri, care nu este vina lor, datorează mai mult pe credite ipotecare, decât este valoarea locuinţelor lor.

Acum, ar fi greşit ca să sugereze cineva că singura opţiune pentru luptă este ca proprietarii de case să stea şi să aştepte ca piaţa imobiliară să ajungă la nivelul inferior.

Eu nu accept asta.

Niciunul dintre noi nu ar trebui să aştepte aşa ceva.

De aceea am lansat un plan, cu câţiva ani în urmă, care a ajutat aproape un milion de proprietari de case să îşi refinanţeze ipotecile lor şi să salveze o medie de 300 de dolari, pe plăţile lor, în fiecare lună.

Acum, eu voi fi primul care să recunosc că asta nu a ajutat oamenii pe cât de mult noi am sperat.

Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să încercăm din nou.

De aceea am trimis Congresului un plan, care va da fiecărui proprietar şansa de a economisi aproximativ 3.000 dolari pe an, la creditele ipotecare, prin refinanţare, la cele mai scăzute rate din istorie.

Prea mare este birocraţia. Şi prea multe formalităţi.

Şi o mică taxă pe cele mai mari instituţii financiare, vă va asigura că nu adăugaţi niciun ban la deficitul naţional.

Vreau să fie clar: acest plan nu va ajuta oamenii care au cumpărat o casă pe care nu şi-o puteau permite şi apoi au renunţat la aceasta.

ŞI nu va ajuta pe cei care au cumparat mai multe case, doar pentru a le revinde.

Ce va face acest plan este să ajute milioanele de proprietari responsabili, care achită ratele în fiecare lună, dar care, până acum, nu au putut refinanţa investiţia lor, deoarece economiile lor iniţiale au scăzut, fiind afectate de birocraţie.

Dar aici este problema.

În scopul ca milioane de americani să plătească ipoteci mai mici, avem nevoie ca şi Congresul să acţioneze!

Legislatorii sunt cei care trebuie să aprobe acest plan.

Şi, după cum a observat oricine a urmărit ştirile în ultimele şase luni, pot să vă spun că determinarea Congresului, de a face ceva, în aceste zile, nu este o treabă uşoară.

De aceea am de gând să menţin presiunea asupra Congresului, pentru a face un lucru bun.

Dar am nevoie, de asemenea, de ajutorul vostru.

Am nevoie de vocea voastră.

Am nevoie de toată lumea, care este de acord cu acest plan, ca să îl reamintească reprezentanţilor dvs. prin telefon, e-mail, tweet şi chiar o vizită la Washington, unde lucrează ei.

Spuneţi-le să aprobe acest plan!

Spuneţi-le să ajute mai multe familii, ca să îşi păstreze casele lor, şi mai multe cartiere să rămână vitale şi întregi.

Adevărul este că va mai trece un timp, pentru ca piaţa noastră să revină la normal.

Va trece un timp şi pentru ca economia noastră să fie restartată, în totalitate.

Dar există măsuri pe care le putem lua, chiar acum, pentru ca această ţară să meargă înainte.

Asta e ceea ce promit să fac ca preşedintele vostru, şi sper că membrii Congresului, mi se vor alătura.