Acum un an de zile…(video)

…istoria unei clipe:

Visit msnbc.com for breaking news, world news, and news about the economy

Drumul pe care a mers preşedintele (video)

Antrenament specific echipelor combat camera (video)

Poligonul din Azusa, în California/SUA – 18 februarie (videoclipul fiind difuzat începând cu 27.02.2012): Imagini sugestive despre cum se derulează, la americani, instrucţia tragerii cu pistolul din dotare, militarii antrenaţi, de data asta, inclusiv la cercetarea terenului şi la sprijinul reciproc, cu foc, pe timpul efectuării misiunii, fiind componenţi ai celebrelor echipe combat camera, al căror rol este să şi filmeze scenele de luptă, cum s-a petrecut şi pe timpul operaţiunii speciale, în cadrul căreia a fost lichidat Osama bin Laden.

Obama cheamă la raport intelligence-ul din Pakistan!

Postul de radio “Vocea Americii” a difuzat informaţia conform căreia premierul pakistanez Yousuf Raza Gilani a declarat că este îngrijorat în legătură cu decizia Statelor Unite de a suspenda 800 milioane $, adică o treime din ajutorul militar acordat ţării sale. Oficialul de la Islamabad a mai declarat că, în timp ce lupta împotriva militanţilor islamici, din teritoriul naţional, este războiul Pakistanului, practic toată lumea beneficiază de eforturile statului pakistanez.

Afirmaţiile şefului executivului de la Islamabad survin într-un moment în care directorii structurilor pakistaneze de informaţii s-au deplasat la Washington D.C., pentru a purta discuţii cu oficiali americani şi

cu generalul James Mattis, comandantul USCECOM – Comandamentul Central american, situat la Baza Forţelor Aeriene, de la MacDrill, în Tampa, Florida.

Relaţiile dintre cele două state au devenit tensionate după efectuarea raidului american, pe teritoriul pakistanez,

soldat, în luna mai, cu lichidarea lui Osama bin Laden.

Guvernul pakistanez s-a confruntat atât cu acuzaţia conaţionalilor, de a fi tolerat acest raid american, despre care practic nici nu fusese anunţat,

cât şi cu aceea a partenerului de peste Ocean, că ar fi ştiut, dar nu a divulgat locul unde se găsea liderul al-Qaida.

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, colonelul David Lapan, a declarat că decizia de a stopa o treime din ajutoarele militare americane pentru Pakistan este un răspuns la hotărârea Islamabadului, de a expulza instructorii militari şi de a institui limite privind vizele pentru personalul Casei Albe.

Anterior, unii oficiali pakistanezi au avertizat că ar putea retrage trupele care luptă cu militanţii islamici, de-a lungul graniţei cu Afganistanul.

Dar purtătorul de cuvânt al armatei pakistaneze, generalul maior Athar Abbas a declarat postului de radio menţionat că o reducere a ajutorului american nu va afecta operaţiunile antiteroriste.

El a estimat că înfrângerea teroriştilor este în intersul SUA şi al Pakistanului, dar că acordarea ajutorului militar, cu anumite condiţii, este inacceptabil.

La începutul acestei săptămâni, secretarul de stat Hillary Clinton a declarat jurnaliştilor „că suspendarea unei părţi din ajutorul către Pakistan nu înseamnă o schimbare a politicii faţă de această ţară, dar evidenţiază faptul că parteneriatul cu Pakistanul depinde de cooperare.”

La 24 de ore după declaraţia lui Hillary Clinton, ministrul pakistanez al apărării, Ahmed Mukhtar, a afirmat că dacă Statele Unite reduc ajutorul militar cu 800 milioane de dolari, guvernul de la Islamabad ar putea retrage trupele care se luptă cu talibanii – afgani şi pakistanezi -, în arealul administrat de federaţia triburilor ce se bucură de o autonomie largă la frontiera cu Afganistanul. Ahmed Mukhtar a precizat presei pakistaneze că guvernul său nu îşi poate permite să ţină trupele în munţi pentru o perioadă atât de lungă de timp.

Casa Albă confirmase, pe 10 iulie a.c., că aproape o treime din cei 2,7 miliarde $ alocaţi anual, pentru asistenţa SUA dată Pakistanului va fi suspendată. Cei 800 milioane de dolari, constituiau rambursarea sumelor cheltuite de Islamabad pentru menţinerea trupelor combatante în zona unde se ascund insurgenţii islamici.

Fiind întrebat ce părere are despre situaţia creată, fostul preşedinte pakistanez Pervez Musharraf a declarat că regretă decizia SUA, de a stopa o treime din ajutorul militar pentru ţara sa.

El a răspuns astfel unei întrebări puse de unul dintre cei prezenţi, pe 11 iulie a.c., în aula Universităţii Rice din Houston, statul Texas, unde Pervez Musharraf ţinea o alocuţiune. În cadrul acesteia, el a numit decizia americană ca fiind una „dezastruoasă”, arătând că tăierea cu o treime a ajutorului militar va slăbi capacitatea Pakistanului de a combate terorismul.

Pervez Musharraf a mai afirmat că este întristat de ceea ce observă a fi „un mediu de confruntare între Pakistan şi Statele Unite.” În viziunea lui, relaţiile bilaterale ar putea fi îmbunătăţite dacă SUA ar lua în considerare sensibilităţile pakistaneze şi ar respecta suveranitatea ţării sale.

Musharraf, care a preluat puterea, în Pakistan, printr-o lovitură militară de stat, a precizat jurnaliştilor, de peste Ocean, că ia în calcul o candidatură proprie la alegerile prezidenţiale din 2013.

O surpriză de proporţii a venit de la Beijing. Deşi acolo se afla, în vizită oficială, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, din armata SUA, la 12 iulie a.c., China a promis sprijinul său pentru aliatul său apropiat – Pakistanul, asta după ce Statele Unite au anunţat suspendarea celor 800 milioane de dolari destinaţi iniţial armatei pakistaneze.

Purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, Hong Lei, a declarat presei: “Pakistanul este o ţară importantă în Asia de Sud. Stabilitatea şi dezvoltarea Pakistanului este strâns legată de pacea şi stabilitatea în această zonă. China a oferit întotdeauna asistenţă pentru Pakistan, ajutându-l să îmbunătăţească viaţa oamenilor şi să realizeze o dezvoltare durabilă a economiei şi societăţii. China va continua să procedeze la fel şi în viitor.”

Pe de altă parte, decizia americană a fost salutată de către India, care a acuzat, de mult timp, Pakistanul, că oferă adăpost grupurilor teroriste.

Până la noi dispoziţii, de la Casa Albă, pentru jurnaliştii de peste Ocean este clar că preşedintele Barack Obama vrea ca alegătorii americani să ştie că nu permite jocul dublu al autorităţilor pakistaneze, care îngăduie luptătorilor islamici să se refugieze din Afganistan, în Pakistan, fără a fi pedepsiţi.

Nu este exclus ca, pe timpul convorbirilor şefilor structurilor de informaţii de la Islamabad, cu oficialii americani, aceştia din urmă să le spună, ironic, într-o doară, proverbul pakistanez:
”Tu eşti regina, eu sunt regina, atunci cine va mai căra apa de la râu?”

Relaţia SUA cu Pakistanul – dificilă şi complexă

Cadeţi – cu cosiţe – de la Academia Militară a Pakistanului, la un exerciţiu tactic

După raidul comandoului american, care a reuşit lichidarea lui Osama Bin Laden, decizia Casei Albe de a suspenda suma de 800 milioane de dolari, aproximativ o treime din ajutorul acordat anual, pentru întărirea structurii militare a Pakistanului, a fost un adevărat “duş rece” pentru liderii militari şi politici de la Islamabad.

Cauza? O ştie toată lumea. Lipsa de cooperare şi eforturile minimale ale autorităţilor pakistaneze în lupta antiteroristă.

Purtătorul de cuvânt al Forţelor Armate Pakistaneze, generalul-maior Athar Abbas a respins aceste reproşuri americane şi a afirmat că „acordarea de ajutoare cu condiţii este inacceptabilă.”

El a mai declarat că ţara sa nu trebuie tratată ca şi cum s-ar înscrie pentru ajutorul militar pe baza unor condiţii zilnice, care dacă sunt îndeplinite şi echipamentul militar promis este furnizat.

Generalul Abbas a reamintit jurnaliştilor că terorismul ameninţă atât Pakistanul, cât şi SUA, iar înfrângerea inamicului comun este în interesul celor două ţări şi a lumii întregi.

Tot el a precizat că suspendarea ajutorului militar american – fie şi parţial – va afecta acţiunile zecilor de mii de militari pakistanezi,

care desfăşoară acum operaţiuni ample împotriva talibanilor şi militanţilor al-Qaida, ale căror tabere se află în regiunea tribală de la graniţa cu Afganistanul.

Într-o notă evident împăciuitoristă, purtătorul de cuvânt menţionat a mai precizat:
”Noi am susţinut întotdeauna că efectuăm aceste operaţiuni (militare) fără niciun sprijin extern. Utilizăm propriile noastre resurse; sunt echipamente indigene, muniţie, combustibil şi alte resurse.

Deci vom continua în acest mod deoarece noi credem cu tărie că este un inamic comun, o ameninţare comună care ne afectează pe noi, precum şi pe restul lumii.”

Cu avantajul de a nu angaja în vreun fel poziţia guvernului de la Islamabad, ex-ambasadorul Pakistanului la Washington D.C., Maleeha Lodhi

a evaluat situaţia creată cu convingerea că astfel de acţiuni punitive ale SUA nu pot fi productive pe termen lung:
”Acţiunile de acest gen sunt un instrument contondent al politicii şi simbolizează, de asemenea, eşecul diplomaţiei americane, deoarece dacă asta este tot ceea ce pot face Statele Unite pentru a obţine cooperarea Pakistanului, atunci cred că de fapt dă ocazie autorităţilor pakistaneze nu să stimuleze colaborarea, ci să o descurajeze . Deci, cred că lucrul surprinzător este că SUA ar trebui să ia această măsură într-un moment când nu ar mai fi pe marginea prăpastiei şi ar încerca să îmbunătăţească relaţia.”

Deocamdată, administraţia prezidenţială americană nu dă niciun semn de reconciliere, aşa cum ar spera cercurile de politicieni moderaţi, de la Islamabad.

Mai mult, şeful personalului Casei Albe, William Daley, a declarat celui mai audiat post de televiziune american, ABC, că Pakistanul a luat unele măsuri care au dat Statelor Unite motivul pentru a întrerupe ajutorul său pentru armata pakistaneză. El a mai afirmat că în timp ce relaţia SUA cu Pakistanul este dificilă şi complexă, aceasta trebuie să devină în timp funcţională.

Pentagonul avertizează serviciul de informaţii pakistanez!

Pentru prima oară, în istoria relaţiilor de parteneriat, dintre Statele Unite şi Pakistan,

şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de Stat Major, amiralul Mike Mullen, extrem de apreciat de jurnaliştii americani, pentru acurateţea informaţiilor furnizate presei şi exactitatea declaraţiilor oficiale, care poartă, întotdeauna, girul Casei Albe, a fost împuternicit să facă o afirmaţie ce miroase a… praf de puşcă.

Distinsul amiral – care şi-a primit gradele normal, pe merit – a ţinut să spună că guvernul de la Islamabad a…sancţionat uciderea unui jurnalist – săvârşită în luna iunie a.c. – dar, atenţie la nuanţă, el nu poate confirma o legătură între acest asasinat şi puternicul (a se citi sinistrul) serviciul de informaţii pakistanez.

Celor ce nu au urmat cursuri de intelligence le ofer o traducere a cuvintelor deloc întâmplătoare ale şefului armatei americane: “We know that the secret service killed the unfortunate journalist/Noi ştim că serviciul secret l-a ucis pe nefericitul ziarist.”

Eroare de interpretare? Nicidecum.

Amiralul Mike Mullen a mai declarat că uciderea, printr-o cruntă bataie,

a ziaristului pakistanez, Shahzad Saleem – ca şi alte agresiuni asupra altor jurnalisti, nu este deloc o cale de progres pentru guvernul de la Islamabad, ci doar o modalitate de a evolua, în spirală, in direcţia greşită!

Tragica moarte a lui Shahzad a fost atribuită, de opinia publică, serviciului secret pakistanez Inter-Services Intelligence/ISI.

Cum era şi de aşteptat, ISI s-a rezumat la o negare seacă a implicării sale în asasinarea lui Shahzad Saleem.

Şi pentru ca să dispară şi ultimele dubii, câteva săptămâni mai târziu, un alt ziarist pakistanez a fost crunt bătut de purtători ai uniformei poliţiei pakistaneze!

În practica de relaţii publice a Pentagonului, şeful armatei, acum amiralul Mullen, nu emite o declaraţie – vizând o altă ţară, cu atât mai mult un stat partener – decât atunci când situaţia este atât de tensionată încât, în orice moment, preşedintele Statelor Unite poate aproba o acţiune comparabilă – sau de o complexitate mai mare – cu aceea care s-a finalizat cu lichidarea lui Osama bin Laden.

Tăcerea noului secretar al apărării, Leon Panetta, pe acest subiect, indică o agravare etapizată a avertismentelor oficialilor americani la adresa omologilor pakistanezi, care simt că se apropie ceasul când, într-un fel, sau altul, America le va “deconta” sprijinul tacit, moral şi material, oferit teroriştilor care se autoîncurajează cu strigătul “Allah akbar!”

Întâmplător, când scriu aceste rânduri, harta meteorologică a Pakistanului indică o creştere a presiunii atmosferice la graniţa cu Afganistanul…

Interesele României în Afganistan

* Misiunea NATO din Afganistan

Emisiune difuzată vineri, 24 iunie 2011, de postul public de radio

Realizator Radu Dobriţoiu,
producător Nicu Popescu,
transcriere RADOR

O TEMĂ FIERBINTE

Realizator:
Radu Dobriţoiu
- “Bun găsit!” – vă spune Radu Dobriţoiu, la o ediţie specială a emisiunii “Euroatlantica”, dedicată în această seară Afganistanului, acolo unde se desfăşoară cea mai importantă misiune a NATO din acest moment, dar şi a Armatei României. O temă de actualitate, după discursul de ieri al preşedintelui SUA, când – se poate spune – s-a dat semnalul începerii retragerii treptate, graduale a forţelor coaliţiei multinaţionale din Afganistan.
Invitaţi speciali, în această seară, pentru tema importantă reprezentată de Afganistan: în studioul 31, alături de mine, se află colonelul în rezervă Ion Petrescu, analist militar, editorialist la “Ziua veche”, fost şef al trustului de presă al Armatei.
Bună seara, domnule colonel!

Ion Petrescu:
Bună seara!
Şi sper să aveţi o emisiune incandescentă, la fel ca şi subiectul care arde acum în deşertul afgan.

Realizator:
Mulţumiri, pentru că aţi acceptat să fiţi alături de mine în această seară, să dezbatem o temă atât de fierbinte cum este Afganistanul. Prin telefon, urmează să intrăm în legătură cu Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, ex-ministru al apărării, cu generalul în rezervă Corneliu Dobriţoiu, fost locţiitor al ministrului apărării naţionale, şi cu generalul de armată, în rezervă, Mihail Popescu, fost şef al Statului Major General.
Reamintesc, domnii Corneliu Dobriţoiu şi Mihail Popescu au făcut parte din conducerea MApN, atunci când am trimis primii militari la Kabul şi apoi la Kandahar, acolo unde l-am întâlnit de cel puţin două ori pe şeful Statului Major General de atunci, este vorba de domnul general Mihail Popescu; acolo unde, la fel ca în Irak, l-am întâlnit şi pe domnul colonel Ion Petrescu.
Colegele din regia de emisie, Mariana Bojenaru şi Mirela Drăgan, îmi confirmă că avem legătura cu Constantin Dudu Ionescu, fost ministru de interne, fost ministru al apărării. Bună seara, domnule ministru!

Constantin Dudu Ionescu:
Bună seara!

Realizator:
Mulţumiri pentru că ne onoraţi, din nou, cu prezenţa în emisiunea “Euroatlantica”.

Constantin Dudu Ionescu:
Mulţumesc şi eu pentru invitaţie.

Realizator:
Avem legătura şi cu domnul general Corneliu Dobriţoiu, fost secretar de stat în MApN, fost şef al Direcţiei de Integrare Euroatlantică. Bună seara, domnule general!

Corneliu Dobriţoiu:
Bună seara, dumneavoastră, invitaţilor şi ascultătorilor emisiunii dumneavoastă!

Realizator:
Mulţumiri, pentru că aţi acceptat invitaţia noastră.

Corneliu Dobriţoiu:
Cu mare plăcere!

Realizator:
Avem legătura, bineînţeles, cu toţi invitaţii preconizaţi pentru această emisiune.
Le reamintesc domnilor invitaţi că tema pe care o dezbatem în această seară este Afganistanul şi, bineînţeles, totul după discursul susţinut ieri de preşedintele SUA, discurs care, putem spune, nu a surprins pe nimeni; aşteptam acest mesaj din partea şefului statului american.

Realizator:
Domnule general Popescu, sunteţi şi dumneavoastă?

Mihail Popescu:
Sunt prezent şi vă spun “bună seara!”.

Realizator:
Avem legătura şi cu domnul general Mihail Popescu, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, cel care a deţinut cea mai importantă funcţie militară, în timpul eforturilor depuse de Armata României pentru integrarea în NATO.
Bună seara, domnule general!
Atâţia invitaţi! Nu am reuşit să-i cuprind pe toţi, dintr-o dată, în îmbrăţişarea emisiunii “Euroatlantica”.
Vă mulţumesc tuturor că sunteţi alături de această emisiune cu o temă fierbinte, cu o temă importantă.
Domnilor invitaţi, reamintesc, deci, tema emisiunii – Afganistanul -, subiect pe care îl dezbatem după anunţul făcut de preşedintele SUA, Barack Obama, privind retragerea treptată a trupelor americane din Afganistan şi – o să vedem în emisiunea de astăzi – încă două ţări au făcut astăzi un anunţ similar- şi ieri, şi azi – după semnalul dat de liderul de la Casa Albă.
Sunt în total aproximativ patru ţări care imediat după SUA au anunţat retrageri parţiale, succesive, treptate, graduale.
Domnule general Mihail Popescu, dumneavoastră aţi avut o contribuţie importantă prin consilierea acordată la acea dată, la trimiterea primului batalion de infanterie în Afganistan, în iunie 2002. Dar, înainte de iunie, ne aducem aminte Kabulul, dar în iunie 2002 Batalionul 26 Infanterie, comandat pe atunci de maiorul Nicolae Ciucă, deschidea misiunea. Era un anumit context atunci. Vă rog să-l reamintiţi pentru spectatorii emisiunii “Euroatlantica”.

Mihail Popescu:
Da. Prezenţa trupelor noastre în Afganistan a fost propusă Parlamentului şi aprobată ca atare din raţiuni politico-militare.
Una – alăturarea practică şi faptică a României la coaliţia antiteroristă internaţională.
A doua – demonstrarea credibilă a faptului că Armata României este în măsură să execute misiuni de impunere sau de menţinere a păcii, alături de cele mai bune armate ale lumii, ceea ce ne-a facilitat calea spre accederea la NATO.
A treia – de ce nu? – instruirea practică a militarilor profesionişti români, pentru a face faţă situaţiilor impuse de diferite teatre de operaţii, la distanţe destul de mari de teritoriul naţional şi de starea tehnicii pentru aceste misiuni, ceea ce specialiştii militari numesc “proiectarea forţei”.
Read more »

Mentalitatea de învingători – la experţii C.I.A.

Preşedintele Barack Obama, în incinta C.I.A., alături de directorul Agenţiei Centrale de Investigaţii, Leon Panetta

Într-un moment în care preşedintele Statelor Unite ale Americii se află într-un ofensiv periplu european, a fost difuzată alocuţiunea sa, la sediul Agenţiei Centrale de Investigaţii/C.I.A., rostită la finele săptămânii trecute.
Demnă, necesară, vizionară.

O sinteză a acestei luări de poziţie publice poate oferi perspectiva de acţiune actuală, a lui Barack Obama, care, pentru prima oară, de la preluarea postului suprem, la Casa Albă, are toate şansele de a câştiga şi al doilea mandat prezidenţial.

Iniţial, preşedintele Obama a explicat audienţei – formată din toţi şefii (contra)spionajului american şi principalii lor subordonaţi -, că atunci când l-a ales pe Leon Panetta, ca director al C.I.A., a mizat pe faptul că acesta va fi un avocat puternic pentru agenţia sa, şi va întări capacităţile existente, pentru a face faţă ameninţărilor actuale.

În acelaşi timp, când l-a numit pe Jim Clapper, ca director al Comunităţii Naţionale de Informaţii, l-a însărcinat cu misiunea de a se asigura că această orgolioasă, sensibilă şi extrem de reactivă structură – deloc vizibilă public – va activa ca o echipă integrată.

Barack Obama a apreciat că aceşti doi lideri şi-au îndeplinit mandatele încredinţate, împreună cu colaboratorii lor.
Preşedintele S.U.A. a reamintit asistenţei că este a treia vizită pe care o întreprinde la Langley, sediul C.I.A., de când se află la Casa Albă.

La prima sa vizită, câteva luni după ce exercita deja atribuţiile prezidenţiale, a remarcat că această agenţie, ca şi întreaga comunitate americană de informaţii este fundamentală pentru securitatea naţională a Statelor Unite.

Ulterior, după vizita menţionată, Barack Obama l-a chemat pe Leon Panetta, în biroul său, din Washington D.C., şi i-a cerut, în mod expres, să facă din uciderea sau capturarea lui bin Laden prioritatea numărul 1, în războiul vizând înfrângerea Al-Qaeda.

A urmat un efort dublu al agenţilor C.I.A., ca şi al experţilor întregii comunităţi americane de informaţii.

A doua vizită, a preşedintelui Obama, la sediul din Langley, s-a derulat în circumstanţe mult mai sumbre.
Erau zile când tocmai a fost onorată memoria a şapte patrioţi americani, care şi-au dat viaţa în această luptă, contra Al-Qaeda, în Afganistan. Numele lor fiind acum trecut pe zidul memorial de la intrarea în clădirea Agenţiei Centrale de Investigaţii.
Sacrificiul lor fiind o motivare suplimentară a hotărârii de a câştiga războiul dus împotriva reţelei teroriste conduse, atunci, de Osama bin Laden.

A treia vizită, cea din 20 mai a.c., la sediul C.I.A., a avut drept unic scop transmiterea directă a mulţumirilor liderului superputerii lumii – în numele tuturor cetăţenilor americani – pentru modul în care şi-au făcut datoria experţii în războiul nevăzut, care au identificat locul unde se afla Osama, permiţând astfel repurtarea celei mai semnificative victorii împotriva Al-Qaeda.

Aşa a fost posibil, a susţinut şeful executivului american, ca raidul SEAL să devină un succes, fiind rodul unui efort colectiv:
- Ceea ce nu se întâmplă întotdeauna, la Washington! (râsete în sală). Parte a provocărilor muncii de culegere de informaţii este necesitatea ca aceasta să rămână secretă…Sunteţi primii care sunteţi blamaţi, când activitatea decurge nesatisfăcător, şi sunteţi ultimii care primiţi încredere, când lucrurile se derulează normal. Iată de ce acum trebuie să celebrăm succesul vostru.

Din acest motiv, preşedintele Obama s-a deplasat la sediul C.I.A., pentru a le mulţumi direct celor care au contribuit la puternica lovitură dată Al-Qaeda. Anonimi care au muncit din greu pentru a identifica şi monitoriza acel curier secret care i-a condus, fără să ştie, la ascunzătoarea lui Osama bin Laden.

Când a fost la briefingul pregătit de Agenţia Centrală de Investigaţii, în vara anului 2010, Barack Obama a înţeles că reţeaua americană de informaţii a reuşit colectarea de date menite a fundamenta decizia finală – de lichidare a liderului Al-Qaeda.

În lunile care au urmat, la Casa Albă s-a ţinut cont, în mod constant, de recomandările comunităţii de informaţii: suplimentarea datelor iniţiale, colectarea de noi probe ale existenţei lui bin Laden în vila respectivă, luarea în discuţie a diferitelor ipoteze de acţiune.

Preşedintele a apreciat faptul că liderii intelligence-ului american nu s-au sfiit să îi spună în faţă lucruri ce trebuia să le ştie, oricât de incomode ar fi fost acestea. Apoi Obama a remarcat:
- Şi atunci noi am făcut ceva remarcabil în Washington D.C. – am ţinut secretul! (râsete şi aplauze în sală). Aşa trebuia să fie!

Când a venit momentul să se ia o decizie, nu exista siguranţa că bin Laden este 100% în vila sa.
Riscurile posibile, la adresa vieţii luptătorilor din forţele speciale americane erau imense.
Iar consecinţele ratării operaţiunii puteau fi enorme.

Dar preşedintele Obama a luat hotârârea cunoscută, pentru că a avut încredere în abilităţile personalului militar şi a celui din intelligence:
- Am pariat pe voi! Şi acum întreaga lume cunoaşte că încrederea investită în voi a fost justificată. La fel de justificată şi impresionantă cu ceea ce aţi realizat voi.

Asta pentru că lupta împotriva Al-Qaeda nu a început în 11 septembrie 2001, mulţi agenţi ai C.I.A. luptând contra teroriştilor din această organizaţie de ani buni, înainte ca aceştia să atace ambasadele americane din Africa.

Bătălia împotriva nălucilor terorii este cea care marchează actuala generaţie de experţi ai C.I.A., în opinia lui Obama:
- Aţi reuşit această victorie acţionând împreună – C.I.A., Agenţia de Securitate Naţională, Oficiul Naţional pentru Cercetare, Agenţia Naţională pentru Informaţii Geospaţiale, ODNI/Oficiul Directorului pentru Informaţii Naţionale, Centrul Naţional pentru Antiterorism, experţi civili şi militari, din întreaga ţară. Aşa şi trebuie să lucreze această comunitate, folosind fiecare capacitate umană, tehnică, colectând, analizând, comparând, integrând informaţiile diverse vizând o temă de interes naţional. Şi acţionând pe baza lor.

Aşa a fost posibilă – a remarcat Barack Obama – repurtarea celui mai mare succes al muncii de (contra)informaţii din întreaga istorie a Statelor Unite.

Dar războiul împotriva Al-Qaeda nu s-a sfârşit.

De acum înainte, fiecare terorist din această organizaţie va trebui să fie prudent, deoarece fiecare imagine video, fotografie şi filă, din milioanele detectate în computerele preluate din vila lui bin Laden vor fi cercetate amănunţit, iar cei identificaţi vor fi depistaţi, urmăriţi şi anihilaţi oriunde s-ar afla.

Pentru că scopul final rămâne înfrângerea structurii Al-Qaeda.

Din perspectiva prestigioasei victorii obţinute prin lichidarea lui Osama bin Laden, S.U.A. este ţara oamenilor care atunci când îşi propun ceva, lucrează în echipă, îşi promovează valorile şi doresc să depăşească orice dificultate, dovedind lumii întregi, susţine preşedintele Obama, că pentru ei nu există ceva imposibil de realizat.

O mentalitate de învingători, cu care, din păcate, Europa, nu se poate lăuda.

Elicopterul invizibil, utilizat de SEAL, costă 60.000.000 $

Caricatura lui GORRELL ART,
publicată de celebra revistă TIME
are o simplă explicaţie:
DOAR UN TRUP RĂNIT!…

Un dialog aparte, între Pakistan şi S.U.A., a permis cunoaşterea altor aspecte inedite, ale operaţiunii echipei SEAL, care l-a lichidat pe Osama bin Laden.

Conform postului de televiziune ABC NEWS, care citează o declaraţie, din 16 mai a.c., a senatorului american John Kerry, oficialităţile pakistaneze vor returna rămăşiţele elicopterului care a fost abandonat în grădina liderului Al-Qaida, după ce era aruncat în aer, de luptătorii forţelor speciale americane.

John Kerry este preşedintele Comitetului pentru Relaţii Externe a S.U.A., calitate în care a primit autorizaţia de a face precizarea deja menţionată.

Epava elicopterului ars şi demantelat de exploziv constituie prima dovadă publică a existenţei unui program secret de producere a unor aeronave invizibile, de către radare.

Senatorul american s-a întâlnit pe 16 mai, la Islamabad, cu oficiali civili şi militari, având mandatul de a identifica oportunităţi de îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale, sensibil afectate de incursiunea unilaterală a echipei SEAL la vila lui bin Laden, pe teritoriul Pakistanului.

Deşi autorităţile americane ceruseră anterior returnarea resturilor elicopterului militar, oficialii pakistanezi nu au fost de acord cu aşa ceva, până la vizita lui John Kerry, care practic i-a rugat să îşi reconsidere poziţia, în această problemă.

„Foarte interesaţi” de a vedea rămăşiţele elicopterului distrus au fost şi…experţi militari chinezi, afirmaţie făcută postului de televiziune amintit de un oficial pakistanez.

Iar ca tacâmul să fie complet, un alt demnitar de la Islamabad a declarat că guvernul său „i-ar putea lăsa pe chinezi să arunce o privire”.

O atitudine care nu a fost deloc receptată pozitiv la Pentagon.

Elicopterul a lovit iniţial, cu o paletă, un zid al vilei lui Osama, apoi a avut o aterizare dură, prăbuşindu-se efectiv, de la câţiva metri, în grădina lui bin Laden.

Casa Albă a precizat că echipa SEAL, care se afla la bordul acestui elicopter a încercat să îl distrugă. Dar coada aeronavei a rămas intactă după explozia iniţiată de luptători.

Agenţii C.I.A., rămaşi cu identităţi diferite în zonă, au observat că în zilele care au urmat raidului din 1 mai, coada elicopterului, precum şi alte piese componente ale acestuia, au fost tractate departe de locul prăbuşirii iniţiale cu un tractor.

Au fost filmaţi şi fotografiaţi, de jurnaliştii veniţi la faţa locului, copiii care se jucau cu folii arse, culese din cenuşa părţii distruse a elicopterului.

Experţii în aviaţie, contactaţi de ABC NEWS, au remarcat configuraţia neobişnuită a rotorului din spate, acoperit cu un fel de scut, precum şi alte modificări neobişnuite, în raport cu un elicopter militar folosit de trupele americane în misiuni de rutină.

Ei au explicat aceste caracteristici tehnice noi, surprinzătoare, ca fiind utile obţinerii a două efecte simultane:
1. deplasarea cu motorul într-o linişte deplină, nu cu zgomotul realizat de acela al unui elicopter obişnuit;
2. nedetectarea pe radar, sau cel mult înregistrarea unui semnal minor, insignifiant, deloc alarmant.

Pentagonul a refuzat să comenteze toate aceste detalii. La fel au procedat şi diplomaţii chinezi prezenţi la Washington D.C.

Chiar dacă sursele guvernamentale americane nu au oferit informaţii privind elicopterul prăbuşit, preşedintele Barack Obama nu a ezitat să recunoască că este vorba de o aeronavă care costă nici mai mult, nici mai puţin, de 60 milioane de dolari.
Indiciu important, de vreme ce un elicopter militar de tipul Blackhawks costă doar…20.000.000 $.

Am scris aceste rânduri amuzat de faptul că TVR a avut o echipă trimisă la locul uciderii lui bin Laden şi atât de bine s-a (pre)documentat, încât la revenirea în turnul învechit, reporteriţa se alinta, presupunând, cu autosuficienţa tipică ignoranţei, că: “sigur militarii încartiruiţi la Academia Militară a Pakistanului ştiau de zborul elicopterelor americane”!

Tare aş fi dat-o pe jurnalista naivă pe mâna nevestelor lui bin Laden. Pentru postdocumentare…

Caricatura realizată de BEELER şi publicată de THE WASHINGTON EXAMINER reproduce şi o imaginară afirmaţie a liderului militar pakistanez:
- DA, BIN LADEN S-A ASCUNS CHIAR SUB NASUL NOSTRU…AŞA CĂ AM DECLANŞAT O INVESTIGAŢIE TOTALĂ, ÎN PRIVINŢA ASTA.

Reconstituirea împuşcării lui Osama bin Laden

Postul de televiziune ABC NEWS a difuzat reconstituirea momentelor în care echipa SEAL l-a depistat în vilă, l-a urmărit în cameră şi l-a ucis pe liderul Al-Qaida. Imaginile de mai jos nu mai au nevoie de niciun alt comentariu.

Al-Qaida începe răzbunarea lui Osama bin Laden

Agenţia France-Presse (AFP) a informat, pe 13 mai a.c., că – exact la un an după uciderea de către talibani, pe tărâm pakistanez, a doi presupuşi spioni americani – două explozii puternice s-au produs într-un areal cu barăci destinate recruţilor, în districtul Charsadda, din nord-vestul Pakistanului.

Au fost ucişi peste 80 de oameni şi răniţi circa 150.

Conform AFP, masacrul a fost revendicat de grupul fundamentalist islamic Tehrik-i-Taliban, din Pakistan.

Purtătorul de cuvânt al talibanilor, Ehsan Ehsanullah a anunţat:”aşteptaţi-vă la noi şi noi atacuri, mult mai puternice, în Pakistan şi Afganistan”.

Masacrul este considerat de AFP un prim răspuns la uciderea lui Osama Bin Laden, de către forţele speciale americane, în Abbotabad.

Doi sinucigaşi, cu dispozitive explozive ataşate sub haine, au ales să detoneze încărcătura în mijlocul unui grup de 800 de recruţi, ce tocmai părăseau barăcile folosite în Shabqadar, din districtul Charsadda, şi se îmbarcau liniştiţi în 15 autobuze.

AFP indică şi o altă variantă, conform căreia ar fi fost doar un atentator sinucigaş, ce conducea o motocicletă, plus o mină amplasată anterior în pământ.

Grupul fundamentalist, Tehrik-i-Taliban Pakistan (TTP) şi-a asumat responsabilitatea acestui atentat. Cu menţiunea că „a fost primul atac pentru răzbunarea morţii Şeicului Terorii.”

Unul dintre soldaţii răniţi, Ahmad Ali a declarat corespondentului AFP:”Stăteam în autobuz aşteptând să urce şi camarazii mei. Eram în haine civile şi fericiţi, deoarece mergeam să ne vedem familiile. Deodată am auzit un strigăt: Allahu Akbar!/Allah este mare! Apoi a urmat o explozie devastatoare şi ceva m-a lovit în spate.”

Charsadda se află la 30 km de Peshawar, fiind inclusă în Provincia Frontierei de Nord-Vest (NWFP), un areal considerat un bastion al talibanilor pakistanezi si afgani.

În trecut, un acord tacit, între fundamentaliştii islamişti, guvernul de la Islamabad şi armata Pakistanului a permis fanaticilor religioşi să conducă de facto această zonă.

Războiul împotriva terorismului, declanşat de Statele Unite, care au făcut presiuni şi asupra oficialilor pakistanezi să se alăture acestei campanii militare complexe, atipice şi fără precedent, a determinat pe extremişti să atace barăcile militare, sediile de poliţie şi cele ale unor instituţii de stat, cu o frecvenţă tot mai mare.

De reţinut totuşi şi semnalul clar trimis acum purtătorilor de uniformă militară din Pakistan, acela de a nu se mai situa de partea S.U.A. – inamicul numărul 1 al talibanilor şi pe tărâm afgan.

© COPYRIGHT Linia de miră

Newt Gingrich intră oficial în competiţia pentru Casa Albă

Miercuri, 11 mai a.c., fostul lider al Camerei Reprezentanţilor, Newt Gingrich, şi-a anunţat oficial candidatura – prin Twitter şi Facebook – pentru alegerile prezidenţiale din 2012.

“Sunt Newt Gingrich, şi vă anunţ candidatura mea la preşedinţia Statelor Unite, deoarece cred că noi putem reîntoarce America la speranţă şi oportunitate, la locuri de muncă pentru toţi şi la o reală securitate” a precizat cunoscutul om politic, într-un video ce conţine mesajul său integral, lung de două minute.

În esenţă, Gingrich promite: mai multe locuri de muncă; o prosperitate mai mare; un sistem de sănătate mai bun; o speranţă de viaţă sporită; o ţară descentralizată, conform amendamentului 10, cu o putere returnată poporului, de la birocraţia din Washington.

Numai că de la dorinţa exprimată de el, până la materializarea acesteia, este o cale lungă pentru contracandidatul lui Obama.

Astfel, un sondaj Gallup indică realitatea că deşi mulţi americani ştiu cine este Gingrich, asta nu înseamnă că îl şi vor vota la alegerile prezidenţiale de anul viitor.

Concret, chiar dacă 84% dintre simpatizanţii partidului republican îl cunosc, numai 11% l-ar vota, dacă ar trebui să meargă acum la urnele de vot. Sondajul amintit a avut peste 1500 de repondenţi, simpatizanţi ai republicanilor, sau independenţi, şi s-a derulat între 25 aprilie şi 8 mai a.c. Marja de eroare este de +/-3%.

Gingrich îşi va începe săptămâna viitoare turneul său electoral, primul stat vizat fiind Iowa.

El este primul politician republican care a anunţat public intrarea în competiţia electorală, semn al perceperii, de către formaţiunea politică căreia îi aparţine, a creşterii popularităţii preşedintelui Barack Obama, după lichidarea, la ordinul său, de către echipa SEAL, a lui Osama bin Laden.

Imagini inedite la Fort Campbell şi Casa Albă

Postul american de televiziune ABC, care s-a dovedit – şi pe timpul operaţiunii echipei SEAL, de lichidare a lui Osama bin Laden – singurul din Statele Unite care a beneficiat de imagini inedite şi informaţii primare, din surse de încredere, apropiate de Casa Albă, a difuzat secvenţe filmate la Fort Campbell, ce arată atmosfera destinsă în care preşedintele Barack Obama a mulţumit militarilor din Divizia 101, pentru profesionalism şi devotamentul lor faţă de patrie. Din rândurile lor au fost selectaţi cei şase luptători destinaţi pentru împuşcarea liderului Al-Qaida.

Inedit este şi finalul reportajului în care, pentru prima oară, se vede cum Obama a mulţumit personal fiecărui membru al echipei sale, specializată în securitate naţională, în mod deosebit lui Leon Panetta, actualul şef al Agenţiei Centrale de Investigaţii.

În acelaşi timp, vicepreşedintele Joe Biden informa telefonic, pe liderii democrat şi republican, din Congresul S.U.A., despre uciderea lui Osama. Aceste ultime imagini, ca şi confirmarea morţii lui bin Laden, de către conducerea generală, evident provizorie, a reţelei Al-Qaida, indică limpede, celor de bună credinţă, că operaţiunea reuşită de militarii din SEAL nu a fost deloc mimată. Iar modul excepţional în care ei s-au comportat a primit cea mai înaltă preţuire, de la comandantul Forţelor Armate ale Statelor Unite, preşedintele Barack Obama.

Maestrul Vadim, rezervistul Schnecker şi prezidenţiabila Palin

Dacă memoria nu mă înşeală, ambasada S.U.A. la Bucureşti, prin Centrul Cultural American, a lansat concursul “Benjamin Franklin 2011” pentru elevi de liceu, în vederea participării la o şcoală de vară, de 4 săptămâni, în Statele Unite, în perioada iulie-august 2011, cu toate cheltuielile plătite. O iniţiativă lăudabilă, dar…îmi scapă, intenţionat, cine este acum ataşatul cultural al aceleiaşi ambasade, în capitala României. Unul care cred că ar trebui schimbat din post, pentru deficitul major de comunicare cu un literat român, care nu ar mai ataca, în umila sa gazetă, politica Casei Albe, dacă ar fi tratat măcar cu acelaşi respect, cu care sunt trataţi generalii români expiraţi, şcoliţi te miri unde, peste Ocean, şi aflaţi acum pe linie moartă, sperând într-o ultimă revitalizare, ordonată de Statuia Libertăţii, într-o postură politică oarecare, indiferent de culoare – portocalie, galbenă, albastră, roşie, albastră – dar să fie!
Dumnezeu cu mila…

Literatul se numeşte Corneliu Vadim Tudor. Un pamfletar de temut. Un poet surclasat de Adrian Păunescu. Un jurnalist capabil să scrie singur tabloidul România Încă Mică. Un politician exilat la Bruxelles, ca să înveţe bunele maniere. Un timid, cu excese verbale.

Un semen dominat de propria imaginaţie. Omor scuzabil. În virtutea căruia bate câmpii cu graţie. Ultima temă fiind contestarea împuşcării, de către echipa SEAL, a maestrului teorismului, marca Al-Qaida, defunctul Osama bin Laden. Un asemenea puseu verbal, mai degrabă orgolios, decât ranchiunos, s-a datorat numai autocefaliei ambasadorului american, care percepe liderii de opinie, cu impact la publicul românesc, în funcţie de cum are chef, sau i se sugerează, să urmărească anumite emisiuni TV, între un pahar cu whisky sorbit de unul singur, sau degustat cu campionul nostru naţional, în acest domeniu.

Dar Corneliu Vadim Tudor are o scuză!
Ca formator de opinie, al cărui punct de vedere este urmărit de milioane de români, se simte frustrat de faptul că o ambasadă teoretic echidistantă, precum cea americană, nu îi furnizează – ca altor politicieni, din alte state, inclusiv Pakistan – informaţii de interes public, pe care să le comenteze în cunoştinţă de cauză.
Aşa că nu maestrul Vadim este de vină, că speculează, ca un adolescent furios, operaţiunea de comando a echipei SEAL, în Pakistan.
Ci ataşatul american cultural/militar/de intelligence…

Aceeaşi scuză NU o are unul dintre marii naivi, ca să fiu elegant, ai postului eternei denigrări prezidenţiale – am numit aici tot mai ditirambica Antena 3, unde nu este clar dacă tonul la muzică îl dau femeile sau feminizaţii lui Dan Voiculescu -, rezervistul Niels Schnecker.
Nu este nicio greşeală!
Dacă datele publicate de un săptămânal monden, nedezminţite de tânărul teleast Schnecker, sunt adevărate, acest concetăţean – a cărei podoabă capilară ni-l aduce aduce vag aminte pe Telly Savallas, interpretul memorabilului detectiv Theo Kojak, din Departamentul de Poliţie al metropolei New York – a fost ” colonel în retragere US Army, pilot pe F16, avocat şi mai apoi avocat şi afacerist de succes în Africa de Sud, consilier prezidenţial în SUA, deţinător al centurii negre în Kung-Fu, cu zeci de diplome înşirate pe pereţii propriului birou, posesor a patru cetăţenii şi vorbitor a nouă limbi”.

Ca simplu colonel în rezervă al Armatei României – cu şcoala de ofiţeri făcută 24 de ore din 24 la Sibiu, unde era cel mai dur antrenament, nu în pădurea cu “ochi albaştri” de la Băneasa – presupun că Niels Schnecker a primit gradul menţionat în condiţii predominant onorifice, altfel nu ar fi afirmat, pe 5 mai a.c., la Antena 3, în faţa unei moderatoare mult mai lucide decât el, că are… motive serioase să creadă că Osama bin Laden nu a fost acum ucis deoarece – ţineţi-vă bine ! - nu era timpul suficient (respectiv cele 40 de minute de acţiune în forţă a echipei SEAL) ca să se întâmple aşa ceva.

Stimate conaţional Niels Schnecker,
cu îngăduinţa cuvenită unui bobocel în cariera de teleast,
vă sugerez - total dezinteresat -
să solicitaţi domnului ministru Gabriel Oprea – un civil printre militari şi un militar printre civili –
să vă acorde şansa şi facilitatea de a participa la o zi de antrenament,
cu minunaţii anonimi din forţele speciale române, cei încartiruiţi la Tg. Mureş.
Pun pariu pensia mea pe un an de zile, contra remuneraţiei dvs. lunare, la mister Voiculescu,
că luptătorii români ar fi reuşit în 20 de minute, ceea ce au realizat în 40 de minute americanii,
pentru ca Obama şi echipa sa să aibă parte de un Thriller pe cinste,
în direct şi fără circul desuet de la Antena 3.

Şi dacă tot amintiţi de experienţa dvs. americană
- mai mult mimată, decât probată prin reflexe pragmatice inconfundabile -
poate urmăriţi şi opinia prezidenţiabilei Sarah Louise Palin,
cea programată – de vulturii Americii, doar ştiţi cine sunt aceştia, nu-i aşa? –
ca să îi ia locul lui Obama, dacă nu renunţă la iluzia sa cu Premiul Nobel.
Aparent decernat pentru pace.

Doar nu vă spun un secret atunci când vă reamintesc
că la nivelul conducerii C.I.A. sunt oameni cu simpatii diferite,
unii preferând pe democraţii lui Obama, alţii pe republicani.
Credeţi că aceştia din urmă ar rata şansa
de a dovedi acum minciuna lui Obama,
în legătura cu lichidarea lui Osama bin Laden?

Un general în rezervă, cu păr cărunt,
îmi sugera ideea că aţi fi fost racolat de intelligence-ul israelian.
O minciună sfruntată!
Băieţii din ha-Mosad le-Modi’in u-le-Tafkidim Meiuhadim
au o grilă proprie de selecţie.
Sunt rafinaţi, subtili.
Şi nu încurajează antiamericanii.

Recapitulăm?

Între cele scrise de maestrul Vadim, în săptămânalul ironiilor amare, despre România Încă Mică,
cele declarate, cu o autosuficienţă ridicolă, de colonelul onorific Schnecker
şi madam Palin, optez pentru solicitarea acesteia din urmă,
de a fi date publicităţii fotografiile care să elimine afirmaţiile puerile că bin Laden nu a fost împuşcat acum.

Măcar Sarah Louise Palin are simţul măsurii.

Nume de cod pentru lichidarea lui Osama – “Geronimo”

Nu ştiu dacă preşedintele Barack Obama a ascultat vreodată vreun banc cu Radio Erevan, dar cert este că formula tipică unor glume cu acest pretext a fost folosită, aşa cum relatează Associated Press, de Jay Carney, amuzantul secretar de presă al Casei Albe.

De unde, iniţial, Osama bin Laden a fost înfăţişat ca unul care a generat un schimb de focuri cu echipa SEAL, apărându-se cu înverşunare, acum aflăm că nu era înarmat.

Dacă în primele precizări oficiale se menţiona detaliul că o femeie a fost folosită pe post de scut uman al lui Osama, asta pentru a-i accentua lipsa de scrupule, acum ni se comunică că soţia sa nu a fost ucisă. Cea de lângă el, pentru că bin Laden avea două neveste şi trei copii.

Şirul comicăriilor marca Jay Carney a continuat la conferinţa de presă de la Casa Albă. Da, Osama nu era înarmat, dar a opus rezistenţă. Împuşcătura în cap probează altceva. Că a fost împuşcat exact în clipa în care a fost văzut, fără ezitare.

Da, una dintre soţiile sale nu a fost omorâtă, dar a fost împuşcată în picior, de membrii comandoului, la etajul trei, al vilei lui bin Laden, mai susţine Carney.

Jurnaliştii americani, răbdători şi iscoditori, au dorit totuşi să ştie cum a fost emisă prima versiune a rezistenţei, cu arma în mână, a lui Osama. Încolţit, Jay Carney a replicat că opunerea la acţiunea luptătorilor SEAL nu a implicat utilizarea, de către liderul Al-Qaida, a unei arme de foc!

În opinia secretarului de presă, versiunea iniţială furnizată ziariştilor „la cald” era rodul primelor rapoarte despre operaţiunea rapidă a comandoului american.

După cum deja se ştie, luni, 2 mai a.c., John Brennan, consilierul preşedintelui Barack Obama pentru antiterorism, a declarat că el crede că soţia lui Osama a fost ucisă, în timp ce făcea, cu trupul ei, un scut uman, în faţa liderului reţelei teroriste menţionate, pentru lichidarea căruia a fost organizat raidul SEAL, de 40 de minute.

Pentru a se edifica asupra circumstanţelor reale, unii ziarişti de peste Ocean au contactat experţi în regulile de angajare în asemenea acţiuni de comando. Aceştia au precizat că deschiderea focului de către luptătorii SEAL, imediat ce au descins în camera unde era Osama, se justifica la cea mai mică mişcare sesizată în acea încăpere!

Secretarul de presă Carney a mai precizat că femeia ucisă în raidul din vila lui Osama făcea parte dintr-o altă familie ce locuia acolo. Ea a fost împuşcată la etajul unu, nu la al treilea etaj, unde a fost găsit şi ucis bin Laden.

Tot la primul etaj au fost împuşcaţi şi doi curieri ai Al-Qaida, femeia nimerindu-se acolo în schimbul de focuri ce a avut loc între terorişti şi luptătorii SEAL.

Bin Laden şi membri ai familiei sale au fost găsiţi la etajele doi şi trei ale vilei.
Imperturbabil, Carney a mai declarat:”Era o îngrijorare, că Osama se va opune operaţiunii de capturare şi într-adevăr el a rezistat.” Cum? Rămâne aparent un mister.

Dar, după balta de sânge, filmată în dormitorul unde a fost ucis, este clar, pentru orice militar, că bin Laden a fost mitraliat şi după ce a fost împuşcat în cap.

Oficialii Casei Albe au schimbat şi descrierea modului în care Obama şi echipa sa au putut urmări acţiunea luptătorilor SEAL. S-a recunoscut faptul că acţiunea a fost monitorizată în timp real, dar nu s-a mai precizat dacă au fost vizionate imagini şi auzite sunete.

Pentru ca să fie atenuată impresia că preşedintele Obama a urmărit live/în direct lichidarea lui Osama, Leon Panetta, directorul Agenţiei Centrale de Investigaţii a specificat, pe 3 mai ac., că „atunci când aceste echipe au intrat în vilă, vă pot spune că a fost o perioadă de 20, până la 25 de minute, în care, într-adevăr, noi nu am ştiut exact ce se întâmpla acolo şi au fost câteva momente foarte tensionate, când noi aşteptam informaţiile. În final, amiralul Mc Raven a venit la noi şi ne-a informat că i s-a transmis cuvântul GERONIMO, care era numele de cod pentru confirmarea faptului că l-au lichidat pe bin Laden.”

Nici vorbă de capturare.

Zbor deasupra cuibului lui bin Laden

Conform jurnalistului american Noah Shachtman, colaborator al agenţiei Associated Press, această imagine, din satelit, a localităţii pakistaneze Abbotabad a fost luată pe 2 mai a.c., imediat după raidul echipei de profesionişti ai SEAL, care l-a ucis pe Osama bin Laden. Imaginea realizată de satelitul GeoEye IKONOS, indică resturile unui elicopter în afara arealului vilei lui bin Laden.

A doua imagine, imortalizată în aceeaşi zi, arată cât de aproape a fost reşedinţa lui bin Laden de Academia Militară Kakul, a Pakistanului, cât şi densitatea populaţiei în zona limitrofă vilei lui Osama.
Complicitatea oficialilor pakistanezi la ascunderea, vreme îndelungată, a liderului Al-Qaida, la Abbotabad, este acum un fapt de domeniul evidenţei.
Una de care contraspionajul pakistanez nu este deloc străin.
Iar cei ce îl conduc nu au fost schimbaţi din funcţie…

Popularitatea lui Obama versus cea a lui Osama

Într-un moment când comentatorii circului din viaţa politică românească au devenit brusc speculatorii amatori ai bursei de zvonuri vizând împrejurările în care a fost ucis liderul Al-Qaida, presa profesionistă de peste Ocean preferă recursul la date concrete, comparabile.

Astfel, un recent sondaj, realizat de Centrul Pew Research, în cadrul Proiectului privind Atitudini Globale, arată că, în lunile premergătoare uciderii lui Osama, exista un sprijin mic, în lumea musulmană, pentru liderul spiritual al Jihadului.

De pildă, în rândurile locuitorilor celor şase state musulmane mai importante, simpatia pentru bin Laden era la niveluri diferite.

Dintre musulmanii din teritoriile locuite de palestinieni, doar 34% şi-au declarat încrederea că Osama face ceea ce trebuie la nivel mondial.

La nivelul repondenţilor musulmani, la sondajul amintit, doar 26% , în Indonezia, 22% în Egipt, 13 % în Iordania şi-au exprimat sprijinul pentru bin Laden, în timp ce în Turcia nu era agreat decât de 3%, iar în Liban doar de …1%!

Cercetătorii de la Pew Research remarcă o tendinţă importantă, de-a lungul timpului, aceea a scăderii progresive a sprijinului pentru Osama, în rândurile musulmanilor.

Astfel, din anul 2003, încoace, încrederea în bin Laden a scăzut cu 38% în teritoriile palestiniene şi cu 33% în Indonezia. Cel mai mare declin a avut loc în Iordania, unde, în 2003, 56% dintre musulmani îl susţineau pe Osama, faţă de doar 13% în sondajul de acum.

Sprijinul iordanienilor pentru bin Laden a scăzut uimitor, la 24% în 2006, faţă de 61% în 2005, în urma atacurilor sinucigaşe iniţiate la Aman de către Al-Qaida.

Iar în ţara unde a fost ucis, adică în Pakistan, încrederea în Osama s-a diminuat vizibil, de la 52%, în 2005, la 18% în 2010. Pentru anul în curs nefiind date culese de Pew Research. Sau care nu au primit girul de a fi difuzate de organizatorii operaţiunii executate de luptătorii SEAL, pentru lichidarea lui bin Laden.

Nu poate fi trecută cu vederea atenţia acordată de realizatorii aceluiaşi sondaj pentru influenţa actuală a Al-Qaida.

Această oganizaţie, al cărui prim simbol era Osama bin Laden, nu se mai bucură de acelaşi sprijin, în rândurile celor pe care susţine că îi reprezintă.

Astfel, acum, doar 2% dintre musulmanii libanezi şi 5% dintre cei turci mai văd favorabil organizaţia teroristă menţionată.

În Iordania 15%, în Indonezia 22% şi în Egipt 21% dintre adepţii Islamului mai au o atitudine favorabilă faţă de Al-Qaida.

28% dintre palestinienii musulmani apreciază favorabil acţiunile acestei reţele teroriste, în timp ce 68% le dezavuează.

Doar musulmanii din Nigeria au cele mai multe opinii favorabile organizaţiei Al-Qaida, fapt explicabil prin situaţia tensionată din această ţară.

Datele incluse în acest sondaj au fost publicate pe 2 mai 2011, după anunţarea oficială a lichidării lui Osama bin Laden.

Un context în care se justifică întrebarea dacă nu cumva această luare de puls, a stării de spirit, în lumea musulmană, a fost generată de dorinţa de a alege momentul celei mai scăzute popularităţi a liderului Al-Qaida.

Culmea coincidenţei, tot pe 2 mai a.c., agenţia Associated Press a publicat estimări vizând creşterea popularităţii preşedintelui Barack Obama, în S.U.A., în săptămânile următoare, ca urmare a acţiunii reuşite de anihilare a lui Osama bin Laden.

Există acum trei factori în favoarea sporirii simpatiei alegătorilor americani pentru Obama.

Primul indică surpriza reală creată conaţionalilor săi de preşedintele Statelor Unite. De ce? Pentru că în perioada imediat următoare atacurilor din 11 septembrie 2001, 78% dintre americanii care au participat, atunci, la un sondaj iniţiat de Gallup, ziarul USA Today şi CNN, erau de acord ca Osama să fie capturat sau ucis. Şi numai 21% afirmau că prinderea sa este puţin probabilă.

Dar, în septembrie 2010, un nou sondaj, realizat de Opinion Research Corporation şi difuzat de CNN, evidenţia o realitate tristă. Doar 30% dintre americani apreciau ca fiind posibilă arestarea lui Osama, în timp ce 67% o considerau puţin posibilă.

În al doilea rând, americanii şi-au dorit, în mod constant, un preşedinte ferm în probleme de securitate naţională.

Astfel, un sondaj realizat de o firmă condusă de republicanul Alex Lundry, în luna ianuarie a.c., proba dorinţa a 80% dintre americanii intervievaţi, ca bin Laden să fie capturat sau ucis, dar numai 16% dintre aceştia credeau că se va întâmpla aşa ceva.

În al treilea rând, reacţia imediată a liderilor politici, a analiştilor şi comentatorilor pe Internet, a fost marcată de unanima aprobare a acţiunii ordonate de preşedintele Obama.

Unii lideri republicani au diminuat rolul şefului statului american, dar majoritatea i-a apreciat conduita.Până şi fostul vicepreşedinte Dick Cheney l-a felicitat pe Barack Obama şi pe echipa sa pentru securitate naţională.

O reacţie la nivel naţional apreciată – de experţii de peste Ocean – ca fiind tipică opiniei publice din Statele Unite, ori de câte ori o decizie prezidenţială a fost concretizată printr-o operaţiune răsunătoare a Forţelor Armate Americane.

Totuşi este bine de reţinut faptul că memoria americanilor este…scurtă.

Ecoul succeselor de acest gen se disipează rapid.

Chiar dacă, în câteva săptămâni, popularitatea lui Obama va fi mai mare, nimeni nu ştie cât va dura.

Victoria lui Leon Panetta

Agenţia Associated Press a furnizat detalii privind misiunea antiteroristă finalizată cu lichidarea fizică a lui Osama bin Laden.

Datele furnizate opiniei publice restabilesc imaginea C.I.A., ca agenţie specializată în operaţiuni secrete concepute cu profesionalism şi încheiate cu maximum de eficienţă.

Probabil nu va trece mult timp şi la Hollywood va fi produs un film de lung metraj, ce va începe cu imagini clasice, ale unor elicoptere militare americane zburând în noapte, cu profesionişti instruiţi pentru o operaţiune secretă despre care – afirmă Associated Press – ştiau că se desfăşoară doar câţiva înalţi demnitari americani.

Locul unde se afla Osama bin Laden confirmă complicitatea cu acesta a unor oficiali pakistanezi, care i-au permis să trăiască într-o zonă sigură pentru el.

Agenţii C.I.A. au descoperit campusul unde se afla liderul Al-Qaida, în luna august, ca urmare a urmăririi unui curier al organizaţiei teroriste menţionate.

Vila unde locuia Osama era inconjurată de ziduri înalte, pe care era fixată sârmă ghimpată. Două porţi de acces erau păzite de gărzile liderului terorist.

Bine consiliat de experţi pakistanezi, bin Laden nu a instalat şi nici nu a folosit la sediul său – pentru a nu fi depistat din satelit – telefoane fixe sau mobile, nici computere conectate la Internet.

O chestiune ciudată – care a atras atenţia spionilor americani – a fost faptul că locuitorii vilei respective ardeau gunoiul, refuzând să fie colectat de muncitorii primăriei locale.

Conform C.I.A., vila unde trăia Osama a fost construită în urmă cu cinci ani.

La mijlocul lunii februarie – interesantă coincidenţă cu declanşarea revoltelor în lumea arabă -, preşedintele Obama a decis să fie urmat “un curs de acţiune agresivă”.

În următoarele zece săptămâni, preşedintele Barack Obama a analizat, cu perseverenţă, la cinci şedinţe ale Consiliului Naţional de Securitate, variantele de acţiune pentru eliminarea lui bin Laden. O misiune atât de importantă încât nu doar oficialii Pakistanului, ci şi cei din statele aliate nu au fost informaţi despre aceasta.

La 29 aprilie, preşedintele Statelor Unite a aprobat acţiunea menită a lichida pe Osama. Au fost aleşi şase membri ai unei echipe din trupele de elită ale Marinei Militare Americane – denumite SEAL -, care au fost subordonate directorului C.I.A., Leon Panetta, despre care se ştie că va prelua conducerea Pentagonului, la toamnă.

La momentul intrării în forţă în vila menţionată, acolo se aflau şi au fost ucişi pe loc Osama, curierul urmărit de C.I.A., fratele lui bin Laden şi unul dintre fiii liderului Al-Qaida.

Faptul că niciun militar din echipa SEAL nu a fost rănit indică pregătirea minuţioasă a operaţiunii, cunoaşterea camerelor din clădire şi a locului unde se afla Osama, care, după un iniţial schimb de focuri, a fost împuşcat în cap – semn al calmului cu care au acţionat membrii comandoului american.

Associated Press a mai menţionat că, în după-amiaza zilei de 1 mai, şeful C.I.A., Leon Panetta a fost informat că bin Laden este mort. Întreaga echipă a lui Panetta a izbucnit în urale şi aplauze.

În acest mod, Barack Obama a revigorat şansele sale de a obţine al doilea mandat prezidenţial la Casa Albă. Unul pe timpul căruia probabil Leon Panetta va conduce Forţele Armate Americane. Detaliu important pentru România, la care Panetta s-a raportat mereu cu simpatie.
__________________________________________________________________________
Antrenament al trupelor SEAL: