Arătarea pisicii…masonice

Pasiunea pentru jurnalism şi flerul unui ziarist cu o tenacitate excepţională – calificativ scris după ce am avut cu Doru Dragomir şi confruntări profesionale extrem de dure, pe muchie de cuţit – sunt motivaţiile prezenţei mele, cu editoriale, opinii, comentarii, informaţii inedite, ironii ilustrate foto şi video, pe un portal electronic ce supravieţuieşte în indiferenţa generală.

O colaborare remunerată cu 0 roni. Dar care îmi oferă satisfacţii personale aparte. În timp.

Şi de la oameni de calitate. Precum istoricul Florin Constantiniu, care făcea efortul, în fiecare vineri, să meargă la chioşcul din apropierea sa, pentru a cumpăra ediţia print a săptămânalului ZIUAVECHE.RO.

Un demers ce mă obligă la maximum de acurateţe jurnalistică.

Aici fiind vorba de un Român Vertical, care m-a perceput, iniţial, de o manieră ostilă, ulterior onorându-mă cu afirmaţii care m-au emoţionat.

Dintr-o asemenea perspectivă m-a stimulat tentativa unui serviciu de informaţii autohton de a-mi arăta pisica.

Cum? Simplu. Printr-un postac:

“YAAKOV
31-07-2011 at 20:13
Nea Petrescule, despre matale unde citim pe net, sa vedem pe unde ai umblat, ce grade ai, cate neveste ai tinut, etc ? Ca vad ca sunt multi gradati pe la ziarul asta. Eu nici n-am facut armata (m-a ferit Cel de Sus).

Uite ca gasii ceva interesant :
http://roncea.ro/tag/ion-petrescu/”

Pisica se referea la neveste!

Răspunsul meu franc: exact câte a avut şi Traian Băsescu.

Revenind la motivul pentru care structura informativă, dotată cu personal adecvat hărţuirii – prin Internet – a jurnaliştilor opuşi puterii, m-a băgat acum în seamă este suficient să reproduc ceea ce indică, la ora redactării acestor rânduri-gânduri, sondajul postat pe acest blog:

Ce ar merita şeful statului român, care ar fi de acord cu autonomia arealului forţat numit secuiesc?

Să fie deferit justiţiei militare, pentru trădare de ţară. (78%, 35 Votes)

Total Voters: 45

Asta, la prima strigare…

La a doua, este vorba de un articol vizând o isterie a teleastului Radu Moraru.

Unul după care am primit sms-uri în care mi se arăta…pisica!

Nu am nicio şansă în confruntarea unei neica nimeni, ca mine, cu

masoneria ce a înrolat pe un ex-şef al Statului Major General, cam timid după părerea mea, pe un ex-şef al serviciului secret intern – chestiune de nobleţe, nu-i aşa -, pe groparul de facto al lui Ceauşescu, pe un profesor de economie plimbat pe la televiziunea celor prostiţi de DD, pe un fost lider al aviaţiei militare, pe o fiinţă cu breton, care a condus loto, pe un ex-ofiţer ce a dovedit exces de zel la Sibiu, în decembrie 1989, (într-o exprimare evident elegantă), şi… alţi faliţi ai vremurilor trecute.

Asta ca să punem punctul pe “i”. Fără nicio reţinere.

Adică, cine sunt eu? Unul despre care emitentul frustrărilor lui individuale nu poate spune, ca despre alt camarad, mai în etate:

- I-am aranjat avansarea, la a doua stea, şi nu a dat nicio masă!
Câtă nerecunoştinţă…

Scriu aceste rânduri nu pentru că mi s-a arătat pisica.
Doar din două motive.

Ar fi cazul:

1. Comisia de resort a parlamentului să verifice, conform procedurilor legale, ce autoturisme argintii, 4×4, cu şofer subofiţer, de la un serviciu de intelligence, cu atribuţii interne,

au fost destinate, de o manieră regulată, unor curse, în interes personal, ale unor pensionari ce au iluzia gradului înstelat pe umerii încovoiaţi de lipsa de percepere realistă a societăţii în care trăiesc.

Şi din ordinul cui!

2. Premierul Emil Boc să ne specifice cine sunt

cei doi miniştri masoni care vor – în pofida ignoranţei noastre – mai binele naţiunii.

De ce doi?
Aşa scria pe unul dintre sms-uri…

Meteahna mea?
Nu pot uita că sunt… Român.

Replici la fulgerele cerebrale ale lui Fefe

Azi am trecut prin umbra redacţiei din Sărindar, cea care realizează cotidianul online ZIUAVECHE.RO. Nu am găsit decât pe doi dintre cei care menţin această publicaţie pe curba ascendentă a accesărilor pe Internet – recordul fiind de 24.243 de cititori unici pe zi.
Unul dintre ei scrie un incomod, scurt şi direct Jurnal de Sărindar.
Acest om a împlinit luni, 23 mai anul curent, incredibila vârstă de 46 de ani.
Condamnabil de tânăr!
Şi de modest.
Pentru că, eu unul, abia acum am aflat de aniversarea sa.
Surpriza plăcută, pentru mine, este că, după ce am plecat din aerisita redacţie – la propriu şi la figurat – a mai scris şi postat o filă din Jurnalul său.
Unul care este mai degrabă o culegere de fulgere cerebrale, transmise electronic, spre cei ce mai au o tresărire a conştiinţei lor de simple fiinţe umane.
Am să comentez rândurile postate de prea delicatul Roland Cătălin Pena, un om de care mă leagă un detaliu jurnalistic.
Ca şi el, nu pot scrie decât în anumite condiţii. Iar când starea dorită vine aidoma stropilor unei cascade, dau drumul telegarilor gândurilor recognoscibile – de unii semeni de ai mei.

Jurnal de Sărindar. De ce mă mănâncă în fund să fiu de dreapta?
Scris de : Roland Catalin Pena 2011-05-24 17:56
Întrebare retorică…

@ Ştiţi la ce mă gândeam citind textul Alinei Mungiu despre editorialul lui Dinu Patriciu? Normal că nu, dacă nu vă spun!. De ce dracu sunt eu, funciar vorbind, om de dreapta? Avere – nema, şmecher – staţi p-aci, îmbârligător – nici vorbă, membru de partid – ioc…
Pentru că visaţi cu ochii deschişi, domnule Pena!

@ Atunci, în afară de moştenirea, ca să-i zic aşa genetică, de ce nu pot să ţin şi eu cu proletariatul, căruia îi aparţin după avere, după statutul de recent fost şomer, actual om al nimănui? De ce mă mănâncă în fund, ca pe maimuţă, să nu fiu şi eu asistat social, să scriu împotriva intereselor mele primare, cum ar fi un salariu, acolo, lunar?
Aţi scris sintagma care jigneşte şi 82.000 de pensionari militari – asistat social/A.S..
Oameni care şi azi refuză noul epolet pedelist. Cel de A.S….

@ De ce nu pot şi eu pune botul, ca miliţienii ăia ce-şi aruncară caschetele peste gardul Cotrocenilor, la promisiunile unor domni, care ţin cu noi, poporul, ca domnii Ponta, Antonescu sau Voiculescu? Făcu-i, luni, 46 de anişori şi tot mai prost ca cei trei, cel puţin, rămăsei. De ce stimaţi compatrioţi? De ce?
N-am înţeles cine ţine cu poporul…

@ De ce nu am reuşit, până la etatea asta, să stârpesc corupţia din vămi, din Port, deşi am cam scris la viaţa mea prin ziare? De ce, de 21 de ani, îmi tot vine să vomit când îl văd pe Ion Iliescu. Sau pe Adrian Năstase, ori, mai nou, pe foşti colegi din PL 93?
La prima întrebare, cu tot respectul, parcă nu era treaba dvs.
La a doua aş fi înlocuit verbul – care vă vine – cu arma, mult mai eficientă, a ignorării.
Totale.

@ Ar mai fi mulţi “de ce“, dar deja repetiţia lor mă enervează pe mine şi nu vreau să vă transmit energii negative, că n-aveţi nicio vină că mă citiţi.
Culmea este că sunteţi citit! Şi comentat.
De cititori constanţi.
Mulţi fiind scribi ai…
… SRI, STS, DGIA, etc.

@ La toate astea am un singur răspuns. Sunt de dreapta pentru că, în afară de şabloanele ălea cu familia, subsidiaritatea (sper că asta v-a plăcut!), biserica…SUNT UN TIP CINSTIT. Şi am majoritatea prietenilor asemenea mie. O parte dintre ei îi puteţi găsi aici.
Cinstit? Mai există aşa ceva, în presa anului 2011, în România Portocalie?

@ Mare greşeală e drept, pe vremurile astea. Ca şi lipsa de modestie…
Greşeală? Nu.
Consecvenţă cu propria personalitate? Da.

Adăugire: De ce nu mă dau în vânt nici după PDL? De ce?
În vânt?
Sau după Vântu (Sorin Ovidiu)?
Mai bine o…vânare de vânt!

Prietenii dumneavoastră ştiu de ce.
La mulţi ani frumoşi!

ROMÂNI SCĂPĂRĂTORI

Din şapte în şapte zile semnalez suişuri şi coborâşuri
într-un areal al presei române care este într-o evidentă ascensiune,
capacitând atenţia unui număr din ce în ce mai mare de cititori.

LOVITURA DE PRESĂ A LUI DORU DRAGOMIR

De când scriu despre reuşitele echipelor de jurnalişti
de la PUTEREA şi ZIUAVECHE.RO am sugerat, de vreo două ori,
că o complementaritate evidentă ar trebui exploatată
într-un mod adecvat.

Spre supriza mea plăcută,
de data asta, colegiul editorial de la PUTEREA
“a rupt pisica” şi a postat pe prima pagină
un articol de pomină a lui Doru Dragomir,
liderul de facto de la ZIUAVECHE.RO,
intitulat extrem de sugestiv:
Generalul Opriş a oprit lifturile ca să facă economii !

Read more »

DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE…

…ESTE GARANTAT DE CONSTITUŢIE.

Un enunţ frumos, atipic pentru o societate dominată de vulgarităţile promovate
programatic, pentru a genera disperare, voinţa de ordine tipică unei dictaturi,
căutarea unei persoane mai presus de partide, parlament şi republică.

Enunţul este zilnic pe frontispiciul cotidianului PUTEREA.

Read more »

REFORMA S-A OPRIT LA RESTRUCTURARE

Articol publicat de ZIUAVECHE.RO

Cea mai electrizantă emisiune de televiziune de la începutul lunii iulie până acum a fost realizată de teleastul Radu Tudor. El a pledat, în mod inteligent, pentru respectarea condiţiei militarului român – în seara marcată de tragicul accident aviatic de la Tuzla. Invitat în studiou era Sorin Stoicescu, prezentat ca general în rezervă şi expert în analiza accidentelor aviatice.

Teleastul a simţit clipa de cumpănă a emisiunii sale şi a intrat în legătură directă cu cel mai popular şef al Statului Major General, generalul Mihail Popescu. A urmat o intervenţie temerară. „Reforma s-a oprit la restructurare”. Enunţul generalului Popescu reflectă crunta realitate. Tot mai vizibilă după 2004. Ajunsă acum la paroxism.

Read more »

CA PEŞTELE PE USCAT…

Purtătoarele de uniforme militare şi-au câştigat respectul camarazilor
prin capacitatea de a acţiona aidoma lor în situaţii de criză,
inclusiv în teatrele de operaţii.

Damele numite pe considerente strict politice,
în pofida incompatibilităţii dintre evoluţiile profesionale şi studiile iniţiale
şi posturile încredinţate în organismul militar sunt gratulate,
din priviri, cu o imensă milă.
Milă pentru cei care le-au adus şi le mai ţin de mânuţă…

La începutul acestei săptămâni, generalul Stanley McChrystal a anunţat că trece în rezervă. El a căzut în capcana mediatică a celor ce au mizat pe temeritatea sa de a nu îşi cenzura opiniile în dialogurile cu cei aflaţi în preajmă, inclusiv cu jurnalişti sosiţi/trimişi special pentru o documentare/denigrare temeinică.
Dacă ar fi fost o personalitate cu simţul umorului, actualul preşedinte Barack Obama nu ar fi invocat „cu profund respect” lunga carieră a generalului demis, pentru ca apoi să menţioneze că remarcile acestuia, inserate special de o publicaţie americană, nu pot fi tolerate. Generalul McChrystal şi-a cerut scuze pentru afirmaţiile sale, citate de revista „Rolling Stone” şi s-a prezentat la Casa Albă, conştient că nu îi rămâne decât să îşi dea demisia – la sugestia previzibilă a comandantului forţelor armate ale SUA.
Ulterior, amiralul Mike Mullen, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore – care nu are experienţa trăită de Stanley McChrystal în teatrele de operaţii – a declarat că a sprijinit decizia lui Obama. Motivul? Comentariile generalului, publicate de revista amintită, induc ideea existenţei unui climat de comandă nefiresc, unde se tolerează criticile dure vizând controlul civil în forţele armate americane. Iată o falsă problemă.
Peste Ocean şi în Europa, inclusiv în România, nu controlul civil este contestat de militarii de carieră, ci numirea pe anumite posturi, din considerente strict politice, a unor persoane fără experienţa, instruirea şi voinţa necesare dialogului aşteptat de experţii forţelor armate. În schimb au pretenţii ireale, bazate pe aroganţa tipică fiinţelor complexate, aruncate-n mediul militar ca peştele pe uscat…
Convingerea amiralului Mullen, formulată în alocuţiunea sa la Forumul Aspen, în Colorado, este că liderii militari trebuie să aibă tot timpul în minte faptul că ei sunt în serviciul liderilor aleşi:”Trebuie să ne asigurăm că aderăm la acest principiu în orice chip – public, privat, formal şi informal.” Atenţie! El nu se referea la raporturile profesionale cu civilii numiţi pe criterii politice în posturi de conducere din organigrama ministerului de resort.
Mullen a recunoscut că o atitudine tolerantă faţă de incompetenţă, în discuţiile particulare, este dăunătoare. Carevasăzică, important este să nu se afle! Ce profesionist stăpân pe meseria sa devine obedient faţă de un impostor – numit şef doar pentru apartenenţa sa politică?