SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL GENERAL AL CHIŞINĂULUI

EDITORIAL PUBLICAT DE ARENA.MD

mihai_ghimpu_imagine1

Epoca, de graţie, a lui Mihai Ghimpu, s-a încheiat. Trist. Dar adevărat.
Frumoasă. Curajoasă. Demnă. Umană.
Cu un semnal uluitor:
”Dă Domnul, Doamne, să fie toţi ca el!”.
Dar… nu vor fi.

Îi dau, acum, dreptate lui Vladimir/Vlad Filat care spunea, într-o emisiune de televiziune, cu calm, relaxat: ”Eu îl înţeleg pe Marian Lupu…”

Dar mesajul premierului Filat a fost primit, cu ostilitate, de echipa electorală a celui care, precum Ion Iliescu, în România, trebuia să fie următorul… primar general al oraşului Chişinău.

Am greşit? Nu. Primarul capitalei ex-republicii sovietice, dintre Prut şi Nistru este, încă, Dorin Chirtoacă. Acuzabil de multe. Inclusiv de pasivitate, la referendumul prezidenţial! Oare de ce?!…

Primarul general din Chişinău, este mai marele peste gubernia lui Plahotniuc, Excelenţa Sa, Maaaaaaaaaaaaaarian Lupu!

marian-lupu

O jignire? Nicidecum!

Ne uităm la cifre?

Populaţia reală a fostei republici sovietice dintre Prut şi Nistru – teritoriu răpit, samavolnic, după o înţelegere laşă, cu naziştii, prin forţa armelor şi superioritatea numerică a Armatei Roşii/Sovietice – este, conform datelor oficiale, de aproximativ, 3.564.000 locuitori. Corect?

Aici nu sunt incluşi cei 555.347 locuitori ai Transnistriei.

Nici nu este cazul.

Rusia are dreptate!

Transnistria nu a fost – niciodată! – teritoriu românesc.

Şi nu discutăm perioada, controversată, a celui de-al Doilea Război Mondial.

Federaţia Rusă, preşedintele Dmitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin au tot dreptul, istoric, să reconfigureze viitorul unui teritoriu care a fost, este şi va fi rusesc.

Dar, asta nu îi conferă, primarului general din Chişinău – cu tot entuziasmul reîntoarcerii sale, la manşa aeronavei, teoretic europene, simbolic ştampilată MD. – dreptul de a călca în străchini.

De ce primar general?

Domnule Marian Lupu, am câteva veşti nedorite pentru auzul/ audienţa/ senectutea dumneavoastră. Le luăm pe rând?

Pentru început ar fi câteva date oficiale:” Populația de 1.944.367 de locuitori, la 1 ianuarie 2009, face ca Bucureștiul să fie al șaselea oraș ca populație din Uniunea Europeană. În fapt, însă, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar specialiștii prognozează că, în următorii cinci ani, totalul va depăși patru milioane. La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori”.

Ce înţelegem din acest enunţ?

Cu tot respectul, în România sunteţi… egalul lui Sorin Oprescu, primarul general, al metropolei europene numită Bucureşti.

Un primar. Şi atât.

Dar Mihai Ghimpu?

El era un simbol!

Curat. Credibil. Cu o căldură sufletească care nu a mai fost, şi nici nu va mai fi, multă vreme, în gubernia lui Plahotniuc. Am greşit?

Mă scuzaţi!

O secundă am mai avut iluzia că firmanul de premier l-a primit cel mai cinstit om de afaceri, mândria existenţei dumneavoastre politice, şansa nereîntoarcerii la comunişti, capul de pod al Răsăritului modern la Chişinău – europeanul vice, de la noul Parlament, Luminăţia Sa, Plahotniuc. Iluzia. Dar nu şi convingerea…

Următoarea veste, într-adevăr proastă, este că aţi comis prima greşeală strategică, în scurtul dumneavoastră mandat. Ultimul.

Aţi pomenit – sau mi s-a părut? – de prelungirea Tratatului cu Rusia Imperială?

Cât de naiv sunteţi, Excelenţă!

Pot să vă dau un sfat? Mă scuzaţi. O sugestie?

Rog, respectuos, să solicitaţi o informare, în flux continuu, privind relaţia Chinei, cu Statele Unite ale Americii.

Exact. Nu a Republicii Moldova.

Îmi îngăduiţi o întrebare?

Păi, zic şi eu, dacă ditamai preşedintele Republicii Populare Chineze, Excelenţa Sa, Hu Jintao, se duce, cu inima strânsă, la Washington D.C., pe 19 ianuarie a.c., unde va fi primit, cu fast, la Casa Albă, dar va fi luat ulterior la întrebări, dure, vizând situaţia din Peninsula Coreea, aprecierea nefirească a yuanului, în raport cu dolarul şi ofensiva comercială a mărfurilor chineze, pe piaţa internă americană, întreb şi eu, ca Rică Venturiano, pe ce vă bazaţi când credeţi că Uniunea Europeană – care nu are nici în clin, nici în mânecă, cu Comunitatea Statelor Independente -, va tolera prelungirea tratatului stalinist cu Kremlinul?

Sau aveţi iluzia, de sorginte oarecum… democrată, că o să mai aveţi parte de două mandate, la Chişinău, garantate, în acest mod, de Uniunea Fostelor State Sovietice?

Lista veştilor reale, nu bune, ci negative, continuă. Pentru dumneavoastră.

Aţi mizat pe slăbiciunea României?

Pentru consilierea exclusivă a dumneavoastră am să vă redau, din memorie, un dialog între un ofiţer român şi un înalt decident militar din comandamentul american situat în Florida, în localitatea la Tampa:

“- Câţi militari profesionişti aveţi rulaţi, prin teatrele de operaţii?

– Oficial?

– Real.

– Peste 10.000.

– Cu ei, în câte ore preluaţi controlul Budapestei?

– Fără intervenţia unor terţe ţări…în 24 de ore.

– În total?

– Da. Şi fără victime colaterale.

– Dar, teoretic, simulând situaţia, câte ore ar trebui trupelor române pentru a prelua controlul… Sofiei?

– Real?

– Da.

– Mai puţin de 24 de ore. Cu condiţia ca Forţele Terestre Române să nu fie obligate să acţioneze pe două direcţii ofensive…

– Domnule colonel, ipotetic, între noi, dacă Occidentul ar agrea, tacit, eliberarea teritoriului dintre Prut şi Nistru, de cât timp aţi avea nevoie…

– Este o provocare? Nu am mandat pentru un asemenea răspuns.

– Este doar o estimare. Eu sunt în posesia prognozei Comandamentului Central American – CENTCOM.

– Nu am mandat să mă pronunţ.

– Totuşi…sunteţi un om capabil…

– Sunt conştient că dialogul nostru este înregistrat…

– Bună gluma. În cât timp?

– …

– Aştept…

– Ca de la militar, la militar?

– Da.

– Contând pe sprijinul oficial al partenerului strategic?

– Da!

– Cu titlu personal, fără să implic ţara mea…

– Da…

– În cinci ore.

– Toată Basarabia?

– Domnule general! Sunt fraţii noştri! Iar Armata României nu este forţă de ocupaţie, precum cea sovietică…”

Vestea bună, pentru preşedintele interimar Marian Lupu, este că generaţia tânără din România refuză să se raporteze la landul dintre Prut şi Nistru ca la altceva decât la un areal unde junele îşi doresc o noapte de dragoste cu Vladimir Putin, iar bărbaţii, de la oraş, un post în structura KGB/FSB!…

României de azi, în termeni reali, “i se fâlfâie” nu numai de Basarabia, ci şi de Franţa coruptului preşedinte Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai.

Vestea rea, pentru rusofilii, din Chişinău, este că exact peste şase luni, Barack Obama, preşedintele Statelor Unite, va trebui să dea satisfacţie republicanilor, care au o reprezentare dominantă în Congresul S.U.A..

Vrea Obama al doilea mandat prezidenţial?!

Precum Marian Lupu primul an de interimar…

Atunci va fi vremea marilor alegeri!

Intervenţie militară în Iran, sau retragere “benevolă” a preşedintelui Ahmadinejad, de la şefia statului Iranian? Aprecierea progresivă a yuanului – moneda naţională chineză – sau măsuri economice dure, împotriva Chinei, adoptate de majoritatea republicană, din Congresul SUA?…

Bun!

Şi Republica Moldova?

Mă rog pentru clipa în care „vulturii republicani” vor mandata pe ambasadorul american, în Consiliul de Securitate al O.N.U. să afirme:

– Aşa cum Republica Democratică Germană s-a integrat în Germania actuală, aşa şi Republica Moldova se va putea uni cu România. Se opune cineva?…

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~