Scutul României – ieri şi azi

Generalul Ion Antonescu, aflat în fruntea Marelui Stat Major, dupǎ o analizǎ atentǎ a situaţiei privind utilizarea fondurilor pentru armatǎ, se declara „îngrozit”. Într-un memoriu adresat regelui Carol al II-lea şi preşedintelui Consiliului de Miniştri, Gheorghe Tǎtǎrescu, în aprilie 1934, acesta conchidea: „Putregaiul este atât de mare, încât a rǎmâne în mijlocul lui înseamnǎ a-mi lega numele de un dezastru care este inevitabil, dacǎ continuǎm sistemul şi metodele actuale”. Replica lui Carol al II-lea şi a lui Tǎtǎrescu a fost demiterea generalului Antonescu din funcţia pe care o ocupa.

ISTORICUL IOAN SCURTU, CU CARE AM AVUT O EXPERIENŢĂ PERSONALĂ APARTE, DESPRE CARE AM SĂ SCRIU CÂNDVA, A LUAT ATITUDINE PRIVIND Armata Română în perioada interbelică, UN DISCURS DIN CARE, DACĂ SCOATEM ANII ŞI PERSONAJELE VREMII PARCĂ RECUNOAŞTEM SITUAŢII TIPICE PREZENTULUI. ARTICOLUL MERITĂ SĂ FIE CITIT – APĂSÂND AICI!

Ca istoric – scrie Ioan Scurtu – nu mi-am pierdut speranţa cǎ factorii politici responsabili vor înţelege cǎ numai o armatǎ bine instruitǎ, bine condusǎ şi bine dotatǎ constituie, cu adevǎrat, scutul de nǎdejde al Patriei, şi în primul rând al integritǎţii ei teritoriale.

Ca jurnalist consider că situaţia de azi este diferită, din fericire, pentru simplul motiv că Statele Unite vor instala scutul anti-rachetă, la graniţa de est a NATO, care va avea numeroase efecte succesive, inclusiv asupra bugetului viitor al apărării naţionale. Chiar peste nimicnicia unor politicieni de strânsură. Nu pesimismul, ci robusteţea spirituală trebuie să ne călăuzească.

Interceptori

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~