DESPRE IMITATORI

Am să încep cu reamintirea unui principiu. Respectat de lucizi. Ignorat de idealiştii marcaţi de imaginea lor dezirabilă, pe viaţă.

Be-yourself

Enunţul ordonator este acesta: “Nu schimba nimic şi oamenii te vor simpatiza. Fii tu însuţi şi oamenii adevăraţi vor ţine la adevăratul tău ego.”

Scriu aceste rânduri după un an în care viaţa m-a pus în situaţia să observ drama unor semeni. Oameni care alergau după himere.

Unul vroia să fie lider, deşi nici măcar arta oratorică nu o stăpânea.

Altul dorea o altă ierarhie, dar nu el să producă cutremurul necesar.

Al treilea alerga unde era trimis, era prezent şi unde habar nu avea despre ce era vorba în propoziţie, tocmai pentru că refuza să se privească dimineaţa în oglindă.

Şi aş putea continua şirul unor exemple similare. Deloc singulare, în societatea românească.

De aici şi stagnarea vizibilă, revoltătoare, precum şi voinţa majorităţii de a se face o schimbare. Una generată de alţii.

Nu de cei obişnuiţi cu condiţia lor de chibiţi. Umili imitatori ai unor false modele lansate pe micul ecran, în buna tradiţie a mediocrităţii cultivate pentru a face diferenţa specifică. Cu mai marii zilei.

Scriu aceste rânduri cu convingerea că, până la urmă, imitatorii, cei ce fug de ei înşişi, vor rămâne în memoria colectivă ca o glumă nereuşită.

Proastă. Dar a lor, nu a noastră…

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~