Se pare că unii iluminaţi ai planetei au decis că aici, în Carpaţi, se află eşantionul experimental al răbdării.

În urmă cu şapte decenii, ordinul Mareşalului Antonescu a cutremurat sufletele românilor: „Ostaşi! Vă ordon: Treceţi Prutul!”

A făcut cât a fost posibil pentru Întregirea României, asupra căreia se aruncaseră hienele vremii.

A fost trădat de propriul rege, predat inamicului şi condamnat înainte de a fi judecat.

A murit demn, strigând: Trăiască România! A murit pentru Ţara sa şi pentru Neamul Românesc.

Deşi extrem de rare, dovezile demnităţii unor conducători de naţiuni încă străpung „zidurile plângerilor” şi aduc aminte că omul este o fiinţă raţională.

Australienii şi ruşii ştiu încă să rostească adevărul şi, iată, nimeni nu îndrăzneşte să-i numească naţionalişti. Ei sunt stăpâni la ei acasă. Aşa şi trebuie!