Nici gând de reunificare până în 2018
Moldova, cea dintre Prut şi Nistru, este o entitate statală cu mai multe pofte de mărire locală, fiecare lider, cu vizibilitate naţională, având agenda proprie de priorităţi. La nivel prezidenţial există o relaţie amicală, cu omologul de la Bucureşti. Dar Nicolae Timofti a vizitat şi Varşovia, unde a fost primit cu cele mai înalte onoruri. Aşa a fost confirmată opţiunea premierului non-NATO, de la Chişinău, de a se apropia de Varşovia.
Asta pentru că liderii polonezi actuali nu au pe agenda publică reunirea românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Şi Iurie Leancă, premierul de azi, posibil şi după alegerile parlamentare ştie şi ce mai vizează. Funcţia de preşedinte. Una la care mai aspiră şeful partidului care l-a propulsat din fotoliul de ministru cuminţel de externe, pe fotoliul din fruntea guvernului, ani buni ocupat de Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat. Deşi preşedintele Nicolae Timofte a dorit să fie ceea ce au visat şi politicienii care au susţinut propulsarea sa în funcţia parţial simbolică, din ierarhia statului fost sovietic, anterior parte a României interbelice, pofta de a conduce semenii de pe Everest – caracteristică celor care văd cariera politică doar o ascensiune, până la funcţia imaginată pe viaţă -, care bântuie nu doar prin birourile lui Filat şi Leancă, dar şi prin acela al lui Marian Lupu, a generat ideea unui referendum, pe acest subiect, derulat concomitent cu alegerile parlamentare. O strategie vicleană.
Ideea exprimată public este ca populaţia dintre Nistru şi Prut, nu parlamentari şantajabili, oportunişti, supuşi unor lideri puternici, să îşi aleagă preşedintele. Acesta fiind apoi, prin dorita legitimare populară, o nouă victorie a stataliştilor, o nouă frână în calea reunificării paşnice, democratice, după model german. Dacă la Bucureşti campania pentru alegerile prezidenţiale vizează un alt mod de a conduce al doilea stat, după Polonia, ca relevanţă geopolitică, la Graniţa de Est a NATO, la Chişinău, lupta pentru un fotoliu, în legislativul Republicii Moldova, confirmă apetenţa pentru menţinerea actualului mod, de a juca la mai multe capete. Adică menţinând o conduită gândită liniştitoare, dar practic umilă, în faţa emisarilor Moscovei. Concomitent, una voit arogantă, la adresa oficialilor români, care ar aduce, chipurile, prejudicii, prin reluarea, în discursuri diferite, a problemei unităţii naţionale. Deşi, în spatele uşilor închise, din instituţiile adecvate, ale celui de-Al Doilea Stat Românesc ar trebui citite în oglindă recentele declaraţii ale preşedintelui, respectiv premierului României. Primul anunţând intenţia de a solicita dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova. Secundul vizând o reunificare, până la aniversarea centenarului Marii Uniri, în anul 2018. În registrul minor, al celor obişnuiţi să persifleze declaraţii publice, afirmaţiile celor doi lideri politici români pot fi trecute la capitolul tentativelor atragerii de voturi, pentru propriile opţiuni la alegerile prezidenţiale din România.
Interesul general | Ion Petrescu | 
September 18, 2014 07.30
Subscribe
