Românii nu vor mai aştepta reunirea încă un sfert de secol
Referendumurile, precum cel din Scoţia, ca şi alegerile, cum este cazul celor prezidenţiale, în România sau a acelora parlamentare, în Republica Moldova, vin, agită spiritele, apoi lasă cetăţenii în seama liderilor lor, validaţi sau departajaţi de concurenţa acerbă, confruntaţi cu realitatea complexă, generată de concordanţa previzibilă sau nu, între promisiunile politicienilor şi capacitatea lor, reală, de a le transpune în viaţa cotidiană.
Proasta guvernare, încremenirea în proiecte vetuste de administrare, fără periodice ajustări, impuse de mutaţii fireşti, în evoluţia, stagnarea sau involuţia societăţii, la nivel central şi local, poate genera separatism. Aşa cum a fost cel din Scoţia. Un spaţiu european unde rezultatele finale ale referendumului vizând independenţa au pus punct speranţelor unei minorităţi, în raport cu aşteptările majore ale celor care au votat pentru rămânerea Scoţiei în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Totuşi, cu 24 de ore în urmă, Alex Salmond, care, iniţial, şi-a recunoscut înfrângerea – anunţând chiar vineri, la Edinburgh, că nu va accepta nominalizarea de a rămâne conducătorul Partidului Naţional Scoţian, la conferinţa partidului, din noiembrie, şi după desemnarea unui succesor va demisiona din postul de şef al executivului scoţian – a ieşit din nou în lumina reflectoarelor opiniei publice. El a declarat că mulţi dintre conaţionalii lui au fost păcăliţi de ultimele promisiuni ale premierului britanic David Cameron.
Un prim argument, în acest sens, a fost precizarea premierului David Cameron că puterile sporite ce vor fi acordate autorităţilor locale din Scoţia vor fi obligatoriu legate de o reformă constituţională în Regatul Unit. Acest ultim enunţ generând cel puţin nedumerire, în raport cu promisiunea anterioară, de a fi rapid promovate legi care să asigure puteri noi liderilor de la Edinburgh, în domeniile bugetar, fiscal, al asigurării bunăstării tuturor cetăţenilor. Atacul de duminică, al premierului Scoţiei confirmă faptul că are de gând să gestioneze, de o manieră fără compromisuri, negocierile dintre delegaţia scoţiană şi cea a Parlamentului din Londra, focalizate pe noile atribuţii ce vor fi încredinţate executivului din Edinburgh.
Intenţiona David Cameron să nu îşi respecte promisiunile?
Intenţia public exprimată a şefului guvernului britanic era ca schimbări similare, cu transferuri de autoritate, de la nivel central spre cel local, să se producă şi în Ţara Galilor, Anglia şi Irlanda de Nord, care, împreună cu Scoţia, alcătuiesc Regatul Unit. Şi aici, obiectiv privind lucrurile, David Cameron vizează întărirea poziţiei sale de prim-ministru, invitând la reflecţie şi speranţă pe toţi cei interesaţi în schimbarea în bine, la nivel administrativ, a întregului regat, nu doar la nivelul Scoţiei.
Sigur că opozanţii lui Cameron îl pot acuza, formal, că promisiunile făcute scoţienilor au fost anunţate fără consultarea Parlamentului, a guvernului din Londra, că şi dacă ar fi materializate nu pot fi condiţionate de alte reforme constituţionale, la nivelul Regatului Unit, după cum şi calendarul propus, pentru noua legislaţie, cu finalizare în lunile ianuarie şi februarie 2014 nu ar fi conform cu ritmul cunoscut, britanic, care evită graba, pripeala, de sorginte electorală.
Panica a trecut la Londra. Dar pare a se fi instalat la Edinburgh.
Interesul general | Ion Petrescu | 
September 22, 2014 07.30
Subscribe
