MUZEUL TVR, CEL DE LA M.Ap.N.

De regulă, nu mă uit la televiziunea publică. În afara acoperirii naţionale, adică a receptării postului TVR pe întreg teritoriul României, cea de până la Milcovul de azi, şi cu unul dintre canale receptat şi între Prut şi Nistru, nu văd, atunci când mai privesc, pe micul ecran, pe urmaşii celor ce aninaseră eticheta LIBERĂ pe jucăria magică, decât timidităţi şi excese.

Mă aflam la volanul maşinii când unul dintre seniorii presei savurate ca untul pe pâine, nu doar la micul dejun, ci 24 de ore, din 24, mi-a sugerat să urmăresc un monolog, dialog, monoloc sau ce o mai fi fost.

Aici nu discut personajele, ci metoda, bună de muzeul TVR, cel de la M.Ap.N.!

Adică vine o jurnalistă, cere un interviu şefului Statului Major General, care nu este nici directorul televiziunii de pripas, nici subordonatul ei şi… îl anchetează ca la DNA… şi unde asta?

În faţa fotografiilor militarilor români căzuţi la datorie, pentru ca în ţară să fie pace, era să scriu să acţioneze DNA în linişte.

Nu ştiu cine i-a cerut generalului numărul 1, din armata ţării, să fie pe post de exponat, alături de manechinele cu diverse uniforme, din piticania de muzeu mimat la M.Ap.N., deşi pe timpul interviului, de câteva ori m-am frecat la ochi, să văd dacă teleasta nu era ea însăşi un manechin, brusc animat ca în filmele cu superspioane, supermatroane, dar armata nu este pentru leliţe, cu sau fără cosiţe.

Cine a propus generalului locul neinspirat de filmare merită demis din funcţie şi trimis la paraşutişti, că de profesionişti…aerieni văd că nu ducem lipsă.

În ce priveşte conducerea TVR, după ce Stelian Tănase a cerut să plece ofiţerii acoperiţi din colosul ineficient, văd că brusc au fost redescoperiţi ofiţerii care îşi poartă uniforma la vedere, Tricolorul în suflet şi jurământul de credinţă la inima din pieptul de aramă. Redescoperiţi ca un subiect de marcat pe agenda nu ştiu cui.

Curat contradicţie între o intenţie naivă şi un demers neprofesional, în care şi lumina reflectorului venea de la Răsărit, pe chipul generalului numărul 1.

By the way! Apropo!

Sugerez camaradului Nicolae Ciucă, întâiul şef al Statului Major General cu epoleţii auriţi de nisipurile deşerturilor afgan şi irakian, să renunţe la uniforma de oraş şi să utilizeze, ca şi generalul Mihail Popescu, uniforma de campanie, care l-a consacrat ca profesionist apreciat de coechipierii săi şi de aliaţi.

Bilă neagră pentru TVR.

Bilă neagră plasatorilor de interviuri în muzeul inventat de politicieni care îşi doreau armata pe post de veşnic exponat.

Mai lipsea, la ancheta – deloc interviul – derulată în stilul unui procuror, să apară…mascaţii.

Dacă invitatul la interviu era generalul Mihail Popescu, interviul se încheia după prima repezeală verbală a reporteriţei.

Halal P.R.!

Pentru conformitate puteţi urmări interviul dacă o să daţi click aici.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~