LECŢIA ÎNCĂ IGNORATĂ ÎN ROMÂNIA
De mai bine de un an de zile, opinia publică din ţară, ca şi aceea vizibilă peste hotare, redescoperă lumea militarilor. O arenă comparabilă cu locul în care acţionau gladiatorii, din Roma antică. Unde erau/sunt puşi să se confrunte cei foarte bine dotaţi – atunci, de la natură, acum prin bugetul apărării – cu aceia care ştiu că nu au nicio şansă de supravieţuire, dar nu au de ales.
“CEEA CE NU ŞTIŢI DESPRE…”
În anul 2014, Federaţia Rusă a mizat pe surprinderea şi slăbiciunile Uniunii Europene, pe pacifismul preşedintelui Statelor Unite ale Americii, şi a anexat, manu militari, peninsula Crimeea, apoi a dislocat, de facto, zona Donbasului, de restul Ucrainei, prin înfiinţarea aşa numitelor republici populare – populare pentru inventatorii lor, din sediul FSB, urmaşul de azi al KGB – Doneţk şi Lugansk.
Chiar dacă, iniţial, Kremlinul a recurs la forţa militară, pentru a reface unitatea teritorială a fostului spaţiu sovietic, în care mai există republici aparent independente, la nivel politic, acum, în anul 2015, acţiunile din teren sunt dublate de o ofensivă mediatică fără precedent, lansată de Moscova, al cărei vârf de lance este platforma pentru internauţi, semnificativ numită “Sputnik International.”
Cu o formulă grafică modernă, platforma amintită poate fi comparată cu o lupă care cercetează atent tot ce produce, pe plan mediatic, Occidentul, fiecare declaraţie, eveniment, intenţie a unui şef de stat din Vest, fiind apoi decriptată în stilul „ceea ce nu ştiţi despre…”
Chiar dacă aranjarea rubricilor, pe prima pagină electronică, este relativ inedită, sursa de inspiraţie este totuşi – place sau nu această constatare – “The Huffington Post”, generatorul american de ştiri on-line, fondat de Arianna Huffington, Kenneth Lerer, Andrew Breitbart și Iona Peretti.
“The Huffington Post” a preferat culoarea de fond verde, “Sputnik International” pe cea portocalie, dar opţiunea pentru o imagine centrală, dominantă, sub titlu, este folosită pe ambele portaluri electronice.
La „The Huffington Post” blogurile sunt poziţionate pe partea stângă, iar la “Sputnik International” comentariile sunt inserate pe partea dreaptă a website-ului, deşi arealul electronic american este, prin conţinutul său unul de dreapta, iar cel rus este de stânga. Un paradox imagologic.
STRATEGIA DE CUCERIRE A INIMILOR MULTOR EUROPENI
Scriitura ironică, limpede – susţinută de imagini fotografice, video, grafice, caricaturi şi alte modalităţi de atragere a celor avizi de adevărul complet, despre o acţiune sau alta, de interes general – nu este scutită, din păcate, de interpretarea unilaterală a unei dinamici dorită a fi favorabilă doar strategiei preşedintelui Vladimir Putin.
O strategie de recâştigare nu doar a teritoriilor foste sovietice, ci şi de cucerire a inimilor multor europeni derutaţi de luări de poziţie, din metropole ale comunităţii euroatlantice, nu totdeauna suficient motivate, deseori fiind reflectate prin simple enunţuri, care par a mări ceaţa pe planul mediatic, nicidecum a fi destinate pentru a îndepărta negurile unor suspiciuni pasagere.
Partizanatul este vizibil, la simpla lectură a titlurilor unor informaţii de ultimă oră, precum: “Putin l-a felicitat pe Nazarbayev pentru câştigarea alegerilor prezidenţiale” (deşi anterior sugerase public utilitatea plecării sale de la conducerea Kazahstanului, declaraţie care a dinamitat, pentru câteva ore, viiitorul Uniunii Euroasiatice); “Berlinul ştia riscurile zborului avionului MH17 înainte de prăbuşire” (deşi acum se cunoaşte faptul că aeronava menţionată a fost doborâtă de o rachetă trasă de un ofiţer rus, care a revenit apoi, liniştit, de pe teritoriul ucrainean, pe cel al Rusiei); “<
Cum parada de la 9 mai 2015 este un obiectiv publicistic ce trebuie tratat rafinat, “Sputnik International” oferă un album fotografic intitulat – cum altfel? – “Cele mai memorabile momente din cariera lui Vladimir Putin.” Şi trebuie să recunoaştem că sunt imagini reuşite, realizate de profesionişti de nota 10, în care forţa dorit misterioasă a preşedintelui Federaţiei Ruse fascinează spiritele feminine din spaţiul ex-sovietic şi pe majoritatea covârşitoare a bărbaţilor care au trăit în epoca marii puteri URSS, pe atunci egala SUA.
Putin este în toate… în imaginile ce sunt intitulate sugestiv: „Președintele Vladimir Putin în cabina de pilotaj a avionului de vânătoare Su-27, după zborul de la Krasnodar spre Cecenia, pentru a recompensa trupele ruse, în anul 2000”– în traducere liberă Cecenia rămâne teritoriu rus ; “Președintele Vladimir Putin pe timpul exerciţiilor <
STĂM LINIŞTIŢI, PE LOCURILE NOASTRE, CA ÎN DECEMBRIE 1989?
Chestiunea care se pune, în termeni raţionali, obiectivi, este că platforma mediatică “Sputnik International”, modernă, ofensivă, exprimând interesele vitale ale conducerii de azi a Federaţiei Ruse nu a generat, la vest de frontiera NATO, momentan pe Prut, o replică adecvată.
Şi aici nu am în vedere declaraţii defensive, unele neinspirate, ca nivel de enunţ şi formulare, ale unor trecători oficiali români, ci o reacţie inteligentă, a autorităţilor abilitate să gestioneze situaţiile de criză altfel decât până acum, fie şi pentru faptul că România nu mai este izolată, ca în perioada interbelică, ci un stat membru al celei mai puternice alianţe militare din lume.
Cum stăm la ora actuală este clar pentru orice român lucid. Avem o televiziune publică, sublimă, dar care lipseşte cu desăvârşire din zona de interes a cetăţenilor maturi, cei din mediul rural preferând, de pildă, să se uite doar la buletinul meteo, de la TVR şi având alte canale de televiziune, difuzate prin cablu, ca mijloc de informare despre mersul lumii şi circul de azi, de la Bucureşti şi din alte metropole de pe mapamond.
Avem un post public de radio unde doar doi jurnalişti, Nicu Popescu şi Radu Dobriţoiu, în minutele afectate emisiunii „Euroatlantica” invită conaţionali de regulă competenţi în materie de securitate internaţională, cărora le pasă de modul în care România trebuie să fie pregătită pentru o previzibilă situaţie de criză, generată de dinamica acţiunilor militare, pe teritoriul Ucrainei.
Mai avem o presă electronică care ar trebui trecută în „Cartea Recordurilor”, pentru simplul motiv că acordă, cu naivitate, un spaţiu de exprimare celor care chiar dacă nu se pricep la geopolitică, strategie, artă militară şi operaţiuni de tip NATO, sau răsăritene, vor să se bage singuri în seamă, boala celebrităţii fiind cancerul societăţii mioriticilor de azi.
Asta în timp ce jurnaliştii ruşi, de la “Sputnik International”, urmând tacit exemplul celor americani, de la „The Huffington Post”, ca formă grafică, ilustraţii şi stil de scris ofensiv, au învăţat lecţia anului 2014, aceasta este încă ignorată în România.
ŞI ROMÂNIA POATE AVEA UN VÂRF DE LANCE MEDIATIC
Junii de azi preferă condiţia de internauţi, motiv pentru care au optat pentru fluxul de date şi imagini oferit de Internet, de pe website-uri profesional concepute, realizate şi menţinute prin recurs la bătaia, la modul figurat, cu palma site-ului preferat, pe umărul celui interesat de un alt tip de discurs.
Şi România poate avea un vârf de lance mediatic, necesar într-un război imagologic de ale cărui efecte nu sunt scutiţi nici compatrioţii noştri care trăiesc în creierii Munţilor Carpaţi, aparent departe de lumea dezlănţuită a convulsiilor geopolitice actuale.
La un asemenea proiect, câţiva români lucizi deja lucrează.
MATERIAL PUBLICAT ÎN NR.4/MAI 2015,
AL PUBLICAŢIEI “CRONICA TIMPULUI”
EDITATĂ DE UNIUNEA ZIARIŞTILOR
PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA
Interesul general | Ion Petrescu | 
May 18, 2015 07.30
Subscribe
