Voyerism pe micul ecran, din Absurdistan

Vineri, 30 octombrie 2015, la o televiziune de la care nimeni nu are pretenţia că ar fi profesionistă, doar teribilistă, ore în şir, pe banda galbenă era înscris anunţul vizând un premier filmat când era în costumul lui Adam, alături de o jurnalistă blondă, în costumul Evei.

Iniţial am crezut că este o greşeală şi o fi fost vorba de un preşedinte căruia i-a căzut, cu tronc, undeva, cândva, o jurnalistă blondă ajunsă ulterior la Bruxelles.

Nu. Scria negru pe galben că era vorba de un premier.

Apoi m-a dus gândul la un premier filmat când în faţa sa îngenunchease o altă purtătoare de cosiţe, fluieraş şi ochi pe moment, probabil, fascinanţi.

Nu. Omul renunţase la cursa pentru preşedinţie, nu mai este un pericol pentru alţi competitori.

Ulterior am reflectat la ipoteza că ar fi vorba de purtătoarea de cuvinte a unui premier cu finanţele de fier, rămas baciul lingourilor noastre de aur, dar televiziunea cu pricina este de partea partidului care a promovat-o pe blonda respectivă pe alte criterii decât diafana sa apariţie în filme de uz intern.

Nu. Premierul de atunci este prea puternic azi, pe o altă cracă a societăţii româneşti, aşa că televiziunea respectivă nu putea risca aşa ceva.

Şi lista… premierelor, cu dialoguri spirituale purtate cu blonde mai mult sau mai puţin naturale, la culoarea podoabei lor capilare, este mult mai lungă.

Nu. Nu era vorba de un premier de la Bucureşti, ci de la Chişinău. Aflat acum la Mititica. Care nu este blondă, dar are gratii.

Ce curaj…De doi bani. Ce râsete, ale unor voci feminine, oricum desuete, cu ochii cât cepele, ca să vadă cine, cu cine, unde, când, cum şi cât timp…Jalnice fiinţe.

Nu. Nu era vorba de a face vreo mare dezvăluire, ci doar de sarcasmul tipic celor ce se bucură de căderea altuia. Deşi, prin prestaţia lor, cei din faţa camerelor de filmat nu erau decât practicanţi ai voyerismului, în formula dâmboviţeană, în grup, pentru ca să fie circul cât mai mare, pentru cei dornici de imagini cu nimic diferite de cele din propriul dormitor.

În esenţă, animalitate practicată de fiinţe care se mai pretind şi oameni de presă. De presă jalnică, axată pe mult zgomot pentru nimic, unde somnul raţiunii naşte rânjetele plăcerii de a pune la zidul infamiei pe cine oricum nu mai poate reacţiona public.

Curaj de ţaţe neconsolate de mult timp.

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~