EUGEN LAURIAN: Întreabă-te…

U

Nu te mândri cu casa ta, ce mare e, ce-ai pus în ea !…
Întreabă-te necontenit: „câți nevoiași am găzduit ?”

Nu te făli cu bunu-ți trai, ce marcă de mașină ai !
Întreabă-te: „mașina mea, pe câți sărmani am dus cu ea ?”

Nu te mândri, neîncetat, ce bine ești, tu, îmbrăcat !
Întreabă-te îndrituit: „pe câți săraci am învelit ?”

Nu te mândri cu ce-ai făcut, ce meserie ai avut !
Întreabă-te: „am corespuns, pe postul meu, îndeajuns ?”

Nu te făli, fără-ncetare, că ai avut câștigul mare !
Întreabă-te: „pentru venit, de câte ori m-am înjosit ?”

Nu te făli, neîntrecut, cu ce prieteni ai avut !
Întreabă-te, ca un profan: „dar pentru câți am fost dușman?”

Nu-nvinui culoarea pielii și-ngrijorarea îndoielii !
Întreabă-te, însă, mereu: „dar care-i caracterul meu ?”

Nu te mândri, neîncetat, cu cine te-ai învecinat !
Întreabă-te, nu fără rost: „ce fel de megieș am fost ?”

De vrei să fii un ignorant, nu te-ntreba, în mod constant !
Dar dacă vrei, mai bun, să fii: Întreabă-te !… Nu te mândri !…

No Comments

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

~