Cert este că liderii SUA, Germaniei şi Franţei menţin un dialog cu cei care conduc azi Federaţia Rusă, în timp ce, la Bucureşti, politica adoptată, în această privinţă, pare mai degrabă încremenită în proiectul monologului, deşi alţi aliaţi, nu doar cei menţionaţi, fac o distincţie clară între necesara condamnare a agresiunii militare ruse în Ucraina şi menţinerea unor canale de dialog, cu un stat care este o super putere nucleară, având chiar mai multe rachete nucleare decât SUA. La Washington D.C. şi la Moscova, primele comentarii după Consiliul NATO-Rusia indică menţinerea unei stări de tensiune, între NATO şi Rusia, şi în următorii doi ani, nefiind explicat acest termen, ce va fi atunci, sau până în acel moment şi mai ales ce va urma. Din această perspectivă, prima lecţie de învăţat, la Bucureşti, după Consiliul NATO-Rusia, este necesara normalizare a relaţiilor dintre România şi Federaţia Rusă, chiar dacă, pentru o perioadă de timp, dialoguri la nivel înalt par imposibile.
CONTINUAREA ESTE ACCESIBILĂ AICI.
Interesul general | Ion Petrescu | April 24, 2016 07.30
No comments yet.
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
*Name
*Email (not published)
Website
Entries RSS | Comments RSS