PAHARUL RĂBDĂRII MILITARILOR S-A UMPLUT CU OBIDĂ

MESAJ
transmis în cadrul dezbaterii publice cu tema
„Realități cotidiene ale vieții militarului român”
20 Sept. 2017

”Arta supremă a războiului este înfrângerea inamicului prin înșelătorie, fără luptă”

(„Discreditați tot ceea ce merge bine în țara inamicului; Implicați reprezentanți ai claselor conducătoare ai țării inamice în afaceri dubioase. Distrugeți-le reputația și, la momentul potrivit, supuneți-i disprețului propriilor concetățeni; Utilizați creaturile cele mai ticăloase și mai abjecte; Răspândiți discordia și conflictele între cetățenii țării ostile. Întărâtați-i pe tineri contra bătrânilor; Ridiculizați tradițiile adversarilor. Discreditați-le luminătorii de conștiință”).

SUN TZU, 544 – 496 BC, general și filozof chinez

Stimați camarazi,

În formularea poziției sale cu privire la problematica supusă dezbaterii publice de astăzi, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România, susținătoare consecventă a acțiunilor FORUMULUI structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă și retragere, pornește de la următoarele considerente:

1. Analiza riscurilor și amenințărilor de securitate globale și regionale actuale conduce la concluzia că România este ținta unui război informațional fără precedent – și nu doar din partea Federației Ruse!

O întreagă gamă de strategii, instrumente și metode de spionaj, de subversiune și subminare a economiei, de propagandă, dezinformare, manipulare, influențare psihologică și incitare a populației și a unor lideri politici a devenit de mai mult timp operantă pe teritoriul României cu scopul slăbirii puterii noastre statale.

Acțiunile cele mai elocvente în acest sens, puse în aplicare în principal prin intermediul mass-media şi al presiunii străzii, au vizat alterarea deciziilor de politică internă și externă ale Executivului, sădirea în conștiința publică din România a dubiului și derutei față de seriozitatea și sustenabilitatea promisiunilor și programelor guvernamentale, amplificarea dilemelor artificial create de unele teorii conspirative circulate în mediul virtual și crearea de realități false.

2. În domeniul apărării naționale, principala vulnerabilitate care s-a manifestat în ultimii 10 – 15 ani a fost, și încă mai este, precaritatea resurselor care, alături de o abordare politică profund greșită a nevoii de dezvoltare a capabilităților de apărare, a făcut ca astăzi să nu mai vorbim decât despre capabilități militare limitate la câteva domenii de nișă, ba chiar despre ”programe de supraviețuire”, în condițiile degradării accelerate a stării de operativitate a tehnicii și armamentului de luptă de bază, precum și a unităților militare luptătoare.

La această stare s-a ajuns din cauza concepției profund greșite că, odată cu intrarea în NATO nu mai avem nevoie de o armată robustă și bine dotată, clasa politică ignorând cu bună știință că apărarea națională este responsabilitatea ei intrinsecă, primordială, derivată în primul rând din Constituție, dar și din obligațiile României de stat membru al Alianței Nord Atlantice, furnizor și nu consumator de securitate, și că posibilitatea activării Art. 5 în caz de agresiune nu este un „cec în alb” oferit gratis României.

Puțini din liderii politici din perioada la care facem referire au înțeles că „libertatea” noastră ca popor și ca națiune are un preț („Freedom is not Free”) și că acest preț trebuie plătit nu doar de militarii trimiși în misiuni de luptă în afara granițelor Țării, în Afganistan, Irak sau Balcanii de Vest, prin jertfă de sine!

Din păcate, nici acum, la nouă luni de la intrarea în vigoare a acordului politic de alocare anuală a 2% din PIB pentru Apărare, nu există garanții temeinice că banii asigurați pentru 2017 vor putea fi angajați, ceea ce ar putea echivala cu începutul decredibilizării noastre ca Țară, Partener strategic al SUA, Franței, Germaniei și Turciei.

3. Armata României a fost adusă în starea actuală de către Puterea Politică aflată la cârma Țării de-a lungul ultimului deceniu și jumătate – o putere incapabilă să-i înțeleagă rostul fundamental înscris în Constituție, acela de apărătoare și principal garant al existenței Statului Român, subordonată exclusiv voinței Poporului, o putere lipsită de determinare în a-i recunoaște și acorda locul cuvenit în Structura de forțe a sistemului național de securitate; în consecință, mai ales după aderarea la NATO, Puterea politică, în majoritatea ei (cu unele mici excepții, absolut conjuncturale), doar a mimat preocuparea/îngrijorarea față de starea reală a Armatei, în realitate lăsând lucrurile să evolueze într-o direcție contrară celei pe care situația de securitate, generală și regională, ar fi impus-o.

4. Espectativa și neimplicarea hotărâtă și decisivă a Președintelui României, Comandantul suprem al Forțelor Armate și Președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în respingerea diverselor încercări de destabilizare a organismului militar au creat impresia unui abandon cel puțin parțial al problematicii Armatei, cu consecințe dintre cele mai nocive asupra percepției publice privind prioritățile strategice ale Președinției în asigurarea apărării naționale și a ordinii constituționale a României.

5. Măsurile guvernamentale și legislative mai vechi sau mai noi, care au vizat salarizarea cadrelor militare în activitate sau pensiile de serviciu ale rezerviștilor militari au fost de natură nu doar să afecteze statutul social al acestora, ci să fractureze coeziunea și unitatea de corp a personalului Armatei și, prin extensie, a întregului sistem național de securitate.

Mai mult, invectivele la adresa generalilor și coloneilor Armatei României proferate de diverse entități media profesionalizate, sau anumiți formatori de opinie specializați în dezinformare și maculare publică, susținuți, în mod inexplicabil, de către unii reprezentanți legali ai autorităților publice competente, au adâncit această fractură, generând convingeri și atitudini sociale dintre cele mai diverse, contradictorii, potrivnice ideii de unitate, solidaritate și pace socială.

6. Măsurile întreprinse în ultimii ani la nivelul Ministerului Apărării Naționale privind politica de personal au dus la apariția unei lipse acute de profesioniști și experți în domenii importante de activitate și nu au acoperit noile cerințe ale spațiului de angajare modern; astfel că, dotarea precară a Armatei României a fost amplificată de o încadrare sub nevoile minime rezultate din riscurile și vulnerabilitățile la adresa apărării naționale, ceea ce a scăzut, drastic, capacitatea operațională a unităților și marilor unități militare.

7. În lipsa unor reacții coerente, consistente și unitare din partea autorităților constituționale ale statului față de situația creată, confuzia publică referitoare la locul, rolul și misiunile Armatei în cadrul sistemului național de securitate, precum și la obligațiile și drepturile militarilor activi și în rezervă sau retragere se va accentua, putând determina nu doar diminuarea încrederii populației în Armată ci, cu mult mai grav, amorfizarea și neantizarea percepției publice cu privire la necesitatea apărării proprii în contextul apărării colective și, pe acest fond, a inutilității păstrării identității societale a militarilor.

Stimați camarazi,

Date fiind considerentele enunțate, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România se alătură celorlalte structuri asociative ale cadrelor militare în rezervă și retragere participante la dezbaterea de astăzi și face apel la tot arsenalul de resurse intelectuale, motivaționale și emoționale de care dispunem, pentru a atrage atenția autorităților competente ale statului, cât încă nu este prea târziu, asupra gravității situației de securitate și a stării reale a Sistemului Național de Apărare, respectiv a capacității sale de reacție.

În acest scop, vă informăm că am inițiat împreună cu Statul Major al Apărării și Centrul de Studii Strategice de pe lângă UNAp un atelier de lucru pe problematica Forțelor de rezervă cu tema „Adecvarea apărării naționale la amenințările actuale; complementarități ale sistemului național de apărare” în ultima decadă a lunii octombrie, urmat de o dezbatere publică la nivelul comisiilor de profil din Parlamentul României până la sfârșitul actualei sesiuni legislative.

Invităm toți camarazii care doresc să contribuie la operaționalizarea acestui demers să ni se alăture; de asemenea, reiterăm invitația inițiatorilor proiectelor legislative „Corpul Național al Rezerviștilor Militari”, „Garda Națională” și, mai nou, „Garda Civilă” să-și expună fundamentele și argumentațiile științifice care stau la baza acestor concepte în cadrul celor două acțiuni, noi oferindu-le posibilitatea de a le găzdui intervențiile în secțiunea „Complementarități”.

Facem apel, de asemenea, la unitatea de corp și consecvență atitudinală pentru demascarea și neutralizarea campaniilor de denigrare și mistificare a adevărului în legătură cu statutul militarilor, activi sau în rezervă, pentru recuperarea drepturilor constituționale și legitime încălcate cu bună știință sau din necunoaștere de către autorități; în acest scop, solicităm ANCMR, singura organizație a cadrelor militare în rezervă și retragere recunoscută și susținută în mod oficial de M.Ap.N., să-și reconsidere serios poziția în raport cu celelalte structuri asociative ale militarilor în rezervă și retragere, să-și manifeste deschiderea și sprijinul față de inițiativele acestora, astfel încât militarii în rezervă și retragere, prin reprezentanții lor desemnați, să se exprime și să fie percepuți de către instituțiile abilitate ale statului ca parteneri legitimi, viabili și credibili de dialog, apți să comunice în spațiul public și să susțină unitar preocupările și problemele rezerviștilor militari.

În spiritul și pe baza valorilor euro-atlantice la care am aderat, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România, membră a Confederației Interaliate a Ofițerilor în Rezervă (CIOR) din NATO, militează pentru forma de manifestare cea mai democratică, în raport cu instituțiile statului, respectiv pentru dialogul interinstituțional constant, activ, constructiv și permanent.

Nu încurajăm în niciun fel protestele în stradă ale militarilor în rezervă, dar nici nu excludem în mod categoric această formă de manifestare, ca soluție ultimă de exprimare a opoziției față de problemele care ne afectează viața; în acest caz, ne gândim și supunem atenției și judecății celorlalte structuri asociative, varianta organizării unor Marșuri ale Tăcerii desfășurate legal, în deplină ordine și disciplină, cu demnitate și responsabilitate, în momente de oportunitate și „vizibilitate” maxime.

În aceeași ordine de priorități, acțiunile în instanțele de judecată civile naționale și internaționale, respectiv la CEDO, pentru repunerea în drepturile fundamentale nesocotite sau încălcate, trebuie să fie utilizate individual sau în grup ori de câte ori se va impune.

În final, ne exprimăm convingerea că noi militarii în rezervă și retragere avem nu doar obligația morală și profesională ci, mai ales, maturitatea și înțelepciunea necesare pentru a „strânge rândurile” în astfel de momente, abandonând diversele animozități sau frustrări personale sau de grup care ne despart, constituindu-ne în voci puternice ale segmentului societal pe care îl reprezentăm, în contextul unei societăți civile din ce în ce mai debusolată și mai alienată.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

În numele și din însărcinarea Consiliului Director al AORR,
Gl. lt. (r) dr. Florian PINȚĂ – prim-vicepreședinte

~