Inapetenţa administraţiei prezidenţiale de la Bucureşti, pentru o reunificare cu raioanele din stânga graniţei NATO

În timp ce România va trece în anul aniversării Centenarului Reîntregirii Naţionale, împlinită la 1 Decembrie 2018, în landurile mioritice dintre Prut şi Nistru, boierii vorbitori ai limbii lui Eminescu sau ai celei în care a scris Anton Pavlovici Cehov se joacă de-a federalizarea unei entităţi, care are o populaţie cât a Capitalei tuturor românilor, fără suburbii.

Luând act de inapetenţa administraţiei prezidenţiale de la Bucureşti, pentru o reunificare cu raioanele din stânga graniţei NATO, care trece momentan pe Prut, Departamentul de Stat al SUA pare a fi mai interesat în menţinerea unui statut şi aşa discutabil al ţinutului românesc înstrăinat nu de omuleţii verzi, care au acţionat cu trei ani în urmă, în peninsula Crimeea, ci de predecesorii lor, purtătorii cizmelor sovietice, care au hăcuit statul european România, la debutul ultimei conflagraţii mondiale, cu acordul Berlinului.

Deşi premierii de la Bucureşti şi Chişinău au avut dialoguri utile convingerii opiniei publice româneşti că se menţine o comunicare fraternă, nicio minune nu a survenit în relaţiile bilaterale, cu atât mai mult cu cât ambasadorii Unchiului Sam, încă în funcţie, în cele două capitale, au făcut declaraţii anterioare anti-unioniste, deşi ei sunt diplomaţi seniori care reprezintă SUA, nu ceea ce a fost Statele Confederate ale Americii / The Confederate States of America, chit că acum par a achiesa la confederarea Republicii Moldova.

Din păcate, pe plan pragmatic, nu emoţional, place sau nu unora, a trecut vremea marşurilor unioniste, a discursurilor pe această temă, cetăţenii Republicii Moldova fiind cei care aşteaptă ca statul român să fie prezent acolo, în raioanele vieţii lor de azi: 1.pe micul ecran, 2. în viaţa economică de la vest de Nistru, cu investiţii serioase,3. în sărăcia exasperantă din fosta republică sovietică cu locuri de muncă utile băştinaşilor.

Textul integral este accesibil aici.

~
css.php