ONESTITATE? NICIDECUM…

Am citit, zilele trecute, un elogiu incredibil – al unui fost general, care a comandat, condus, coordonat un serviciu de informații al Armatei Naționale – adus monarhiei care nu a salvat România de amputările teritoriale impuse de sovietici.

Un colonel care a lucrat în Statul Major i-a dat o replică pe măsura lingușelii de doi bani a înstelatului, cel care a și reprezentat organismul ce i-a aurit epoleții, la comandamentul NATO.

Gheneralul… a răspuns penibil, pueril, deloc credibil.

A uitat să precizeze ceea ce subordonații săi au numit…trădarea sa.

Mai precis când a autorizat o diversiune, la un depozit al unei categorii de forțe armate, cu scopul de a fi demis șeful statului major al celor care își doreau avioane ultramoderne, nu aeronave luate la mâna doua, cum a dispus temporarul marinar de la Cotroceni.

Culmea ar fi ca un asemenea specimen, lipsit de Caracter, să ajungă în fruntea unei academii demne de Ion Luca Caragiale.

Prietenii știu de ce…