Unitatea militară cu misiune de dezinformare publică

Am intrat, din curiozitate,
pe un areal electronic
– destinat internauților, unde am fost invitat cândva –
nota bene… ca să scriu.

Până la momentul în care…
socrul unui comentator de televiziune
– aparent specializat,
acesta fiind soțul urmașei comunistului înverșunat,
memorabil din vremea SCÂNTEIA epocii apuse –
… a revenit în arena
măsluirii judecăților lucide,
de pe Dâmbovița vândută oligarhiilor occidentale,
la un post ce servește
securitatea de ieri, umilirea de azi.

Și eu credeam, ca naivul,
că opinia mea ar mai conta
în arealul mioritic
marcat de sigla fortifiantă a NATO!!!

Am fost prost de bun,
cum afirma omul
de la care am învățat
alfabetul televiziunii,
cel mai talentat teleast
pe care a avut șansa
să îl aibă Armata României,
datorită generalului
Victor Atanasie Stănculescu.

Și aici vizez pe conaționalul,
de o naturalețe inconfundabilă,
numit Benone Neagoe,
un spirit fără duplicat
în televiziunea publică de azi.
Inteligent.
Plăcut.
Cu bun simț.
Deloc artificial.
În ultimele trei decenii,
televiziunea militară
nu a mai avut parte
de asemenea români dezinhibați.

Revenim la subiect.

Am scris, o vreme,
la un cotidian
cu o influență exclusiv electronică
și cu un tiraj de doi bani,
sub acela
al săptămânalului Armatei României –

care mă tot invita
la te miri ce schimburi de opinii,
filmate, fotografiate,
pentru dosarul personal
– credeați altceva? –
fișate denigrator,
unde eram uluit de nivelul…
…unor dialoguri încropite
pe te miri ce criterii!!!

Am răbdat,
cu convingerea că poate
mă păcălesc singur,
în evaluări ce țin standardele NATO,
nu de cele dâmbovițene,
cu aghiasmă
de cimitirul Ghencea 1…

Apoi am început
să înțeleg manipularea.

Mai precis,
atunci când fiind chemat
la o păcăleală publicistică
marca I.I.
– știe personajul surâzător,
cu soția la radio,
cel public,
despre cine este vorba –
am văzut ulterior un amic al său,
un piticot publicistic,
refugiat acum la un post francofon,
cum surâdea
– sperând că nu este văzut de nimeni –,
după un dialog în care eu vorbeam de NATO,
iar Micimea Sa
de un reportaj în sudul Basarabiei,
pământ românesc,
cu binecuvântarea nu știu cui,
din partea Kievului imperial.
Aferim!

Păi, cum altfel?!

A trecut o vreme și în urma unei…
…revolte a consiliului director
al unei uniuni ce părea profesionistă
– în ochii prostimii -,
pentru cei care au fost,
cu limitele ideologice cunoscute,
nimic altceva
decât simplii scribi,
în epoca lui Nicolae Ceaușescu,
dar și în mandatele președinților
care au urmat, după 1989…
am descoperit
că justiția
este controlată de
procurorii
vechiului regim securist!

Inclusiv Senilitatea Sa,
socrul lui I.I.!

ORDINUL DE ZI PE UNITATE
fiind salvarea micimanilor,
agramații
care asigură legitimații măsluite,
de jurnaliști,
atât pentru ofițerii acoperiți
ai serviciului profesionalizat
în dezmățuri culinare,
în pădurea
unui… haiduc
– nota bene, pentru cunoscători… -,
cu ținută militară
și comandă de la caschetele vișinii
(vorba vine, pot pentru ca să zic)
din metropola înjosirii noastre,
cât și pentru te miri ce
Trahanache, Ipingescu, Zoe etc,
din jungla minciunii promovate,
susținute și întărite
de serviciile de informații
– cu caschete vișinii sau roșii -,
din preajma președintelui
singurului său mandat .

Lecții de învățat?

1.Cine a servit Securitatea viabilă
– nu numai până 1989 -,
rămâne în funcție și azi,
carevasăzică fiind imun
în fața proceselor intentate legal,
de cei care mai credeau în justiția română.

Aceasta nu există.

Este în genunchi
în fața masoneriei josnice
și a procurilor de sorginte comunistă
,

cultivați de postul de televiziune
care sacrifică adevărul,
doar pentru a mima
competența veacului trecut.

2. Nu contează studiile,
pentru jurnaliștii de azi,
doar capacitatea de a face frumos
în fața finanțatorilor,
de a denigra
– cu prețul sacrificării realității –,
pe cei care vor demnitate,
de a genera anateme,
uitând propriile metehne.

Și aici am fost și râmân elegant,
privind cine și cât alcool înghite
și câte partenere de amor,
pot pentru ca să zic
– vorba lui Ion Luca și Caragiale –
preferă să aibă.

Doar nu violăm viața privată
a cui se autoinstituie
judecător moral,
absolut,
de fapt… insignifiant,
bușificator și bilibizdrocizant,
al adversarilor asumați, pe plan profesional.
Și nu numai.

Doar nu poți ierta
că fosta concubină te-a trădat…

3. Ar fi de interes public
ca deloc interesanta comisie
pentru serviciile de informații românești
– despre celelalte nefiind dezlegare
de la “patriarhii” cunoscute … –
să compare
lista jurnaliștilor reali,
care îndeplinesc condițiile legale,
pentru primirea
recunoașterii insignifiante,
din partea statului român,
pentru zbuciumul lor deloc cuantificabil,
în coagularea cuvintelor bine cumpănite,
cu lista
nota bene
amantelor,
turnătorilor Securității,
damelor de companie,
de la instituții
unde…

… personalul
îți râde în barbă,
pentru menținerea în funcții
a unora
care ba aveau o ibovnică,
viitoare primăriță,
ba conduceau parcă un executiv,
ba primeau firman,
de peste Ocean
să mai stea o vreme,
că doar este bun vinul girat indirect,
produs pe târâmuri cândva dacice.

Și firmanul este, în 2018,
că rămân la timonă și în continuare.

4.Lipsa de perspectivă,
de viziune și de pragmatism,
al unui serviciu secret specializat…
… în cimitirele militare,
care, pentru a menține sub control
generali amețiți de propria slugărnicie,
din vremea când erau activi,
acceptă situația umilitoare de a semna,
contra cost,
rânduri fără niciun mesaj,
fără nicio noutate,
deloc citate de sursele serioase,
în spațiul electronic,
unde nu pot fi înjurați,
nici etichetați,
doar scriu numai
pentru orgoliul personal
și rudele lor.

Alți cititori nu există.

5. Problema nu este
ce convingeri personale
am exprimat mai sus.
Le puteți ignora.

Numai că peste Ocean
se râde acum copios
și de ambasadorul desuet,
pur și simplu depășit de evenimente,
al Unchiului Sam, la București,
dar și de chinezăriile,
de nivel salar mediu,
pe economia națională,
al unui serviciu
care habar nu are
ce este NATO,

duce lipsă de experți validați de viață,
dar promovează moderatori care,
înainte de a se adresa unei audiențe relevante
ar trebui să cunoască,
în egală măsură,
limbile engleză și franceză,
că de limba rusă
se ocupă
Corul Armatei lui Putin.

Iluzia televiziunilor de știri
este că dau… ora exactă,
a propriilor frustrări profesionale,
pe tărâmul mioritic.

Iluzie publică!

Iluzia pretinselor televiziuni de nișă
este
că aduc personalitățile
lui Pește Prăjit
să lumineze votanții deziluzionați,
de Putere și Opoziție.

Serios?

Nici nu știți
câți români înțelepți,
încercați
de vremuri și de vreme,
nu se lasă păcăliți
de cei care se laudă
că au fost invitați
de madama ultimului său mandat,
Angela Merkel,
la un congres unde
varianta sa mai tânără
speră că îi va călca pe urme.

Ne lași?

Cu un președinte
ce are mai multe case,
cu partide de opoziție
pline de ofițeri acoperiți,
cu un partid majoritar
ce refuză să vorbească
limba lui Merkel,
în arealul parlamentar românesc,
parcă ne aflăm înaintea
invitării lui Ion Antonescu,
de către regele Carol al II-lea,
la conducerea executivului
de la București.

Și armata țării nu duce lipsă de generali puternici.

Istoria se repetă,
nu este așa?

~