Pe Frontul de Est

✍

În intervenția telefonică de la postul Realitatea Plus am afirmat că distrugerea cu rachete rusești a unor porțiuni de căi ferate, a unor instalații feroviare in centrul și vestul Ucrainei, a unor depozite de combustibil, a unor depozite de arme și muniții, a unor cazărmi vizează mai degrabă moralul populației locale, decât afectarea logisticii armatei ucrainene.

Recenta numire a generalului Aleksandr Vladimirovich Dvornikov, la comanda forței expediționare rusești în Ucraina, nu a dus la succesele militare sperate de Kremlin.

Nu numai că nu a fost cucerit în totalitate orașul Mariupol, dar circa 20.000 de militari ruși pun presiune pe ultimii 2.000 de apărători ucraineni, mulți din aceștia fiind răniți, dar încă în stare să țină armele îndreptate spre invadatori.

Nu numai că Donbasul de Vest rămâne apărat de echivalentul a patru divizii ucrainene, dar aportul de tancuri sosite din țări prietene Ucrainei, transformă defensiva în sensul pregătirii pentru contraatacuri eficiente.

Inițial evaluările occidentale indicau între 170.000 și 200.000 de militari ruși, în forța de invazie, dintre aceștia aproximativ douăzeci de mii au trecut Styxul, alții au fost retrași la refacere, în Rusia și Belarus, așa că acum generalul Dvornikov comandă doar în jur de șaptezeci de mii de combatanți, din diferite categorii forțe armate și din arme – în sensul de specialități – diferite.