✍️ Câte feluri de emisiuni de televiziune dedicate războiului de pe Frontul de Est sunt difuzate în România?

?

1. Politically correct.

Ideea este că Rusia, care promovează dreptul forței va pierde în favoarea celor ce susțin aplicarea forței dreptului internațional.
Sună frumos, dar în 1992, în Transnistria, în 2008, în Georgia și în 2014 în Crimeea, Moscova a jubilat și Europa luminată a acceptat politica faptului împlinit.
Iar acum, realitatea de pe câmpul de luptă din Ucraina, bate visele vândute cu mulți invitați, foști oficiali, unii mai puțin informați cu dinamismul din spațiul euroatlantic.

?

2. Ghiveci jurnalistic.

Ușor de recunoscut!
Emisiunea începe cu moderatorul sau moderatoarea căzut(ă) în Extaz prin Tantra, care enumeră subiecte aiurea, îi place să se audă, să se vadă, să fie admirat(ă) și pe la minutul x își aduce aminte că are niște invitați, pe care îi prezintă în grabă, la plesneală, funcție de cum s-au înclinat anterior, la intrarea pe platoul de filmare.
Apoi urmează chermeza mediatică: homosexuali, voci publice total necunoscute, critică spre guvern, noutăți despre blonda națională, un pic despre confruntarea din Ucraina, apoi economie, avocați plini de ifose, bătând câmpii cu grație, experți în sondaje sociologice, care nu dau doi bani pe președinte, nici pe premier, știu ei cine a trădat dintre cei care conduc serviciile de informații și câte și mai câte din aiureala cultivată cu dorința de a deruta, exaspera și a atrage sărmani telespectatori, care nu mai înțeleg dacă trăiesc în România, sau au fost transferați, printr-un coridor mediatic, taman în Rusia!

?

3. Haina face pe om…

Și ca tacâmul să fie complet, cu unele excepții, unii dintre cei care moderează schimburile de opinii, indiferent de sex și nu puțini dintre invitați vin îmbrăcați ca la hanul cu bere, le lipsește halba, spuma oratorică și aplombul de interlocutori credibili.
Un talmeș-balmeș care confirmă faptul că alții fac emisiunile, aruncând subiecte de doi bani cu furca decidentului prostit de fuga după o audiență chipurile mare, iar micimanii acceptă sumarele fără cap, fără legături de la un subiect la altul, doar cu chipuri tăcute proiectate pe micul ecran în absența unor imagini adecvate sau completând secvențele filmate la un eveniment sau altul.

Cupola – sunt elegant – care difuzează aceleași documentare, altfel bine montate, în zile succcesive, la televiziuni diferite, uită că telespectatorii sunt mai inteligenți decât maimuțoii care încearcă să îi manipuleze.

Hai capito?…