Greu de știut…

✍️ Într-una din serile trecute am poposit la o televiziune recent înființată și înainte de a intra în sediu a trecut în viteză, pe o trotinetă electrică, pe lângă mine și șoferul redacției respective, care m-a adus acolo, un tânăr înalt, blond, cu pieptul gol, care ne-a salutat din mers:
– Să trăiți…
Șoferul mi-a explicat că este vorba de un ucrainean și mi-a arătat căminele de studenți unde sunt cazate familii întregi, de refugiați veniți din țara vecină, devastată de război, ale căror autoturisme sunt parcate în fața clădirilor respective, urmând ca din toamnă statul român să le asigure cazarea în locuințe ale căror chirii vor fi plătite de administrația dâmbovițeană.
Ce o fi în sufletele acestor ucraineni?
Greu de știut…