fbpx

Category: Jurnalişti români

Ciudată coincidența

Ciudată coincidența dintre:
1. discursul ambasorului venit de peste Ocean, care – ca și predecesorul său – ne tămâiază jalnic cu cădelnița corupției, atacând ceea ce i se pare… varianta locală a simpatizanților candidatului Bernard Sanders, înscris în competiția pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din SUA,
2. discursul ambasadorului învechit în rele, al Moscovei, care ne tot reînvață istoria… cum este citită la Kremlin și noi îl privim cu milă (culmea!) ortodoxă și
3. numirea unui tânăr general, într-o funcție cheie, cu insistența stupidă că este foarte tânăr, deci avea 18 ani în… decembrie 1989, ceea ce nu exclude posibila sa apartenență la uniunea junilor comuniști mioritici.
În traducere liberă, trei prostiri în față.
Americanul restartează România la nivelul primului său an de mandat pe Dâmbovița.
Rusul reînvie stafia ocupării manu militari a pământului românesc de peste Prut.
Iar menestrelul oștirii vrea să ne arate că armata este pură, virgină, 100% rod al epocii capitaliste.
In history there were previously some who had the impression that they can lie to Romanians …
Dans l’histoire, ils ont été avant certains qui avaient l’impression
qu’ils peuvent mentir aux Roumains …

LA 6TV / NATO ESTE EXPRESIA SUPREMĂ A OCCIDENTULUI

Atacuri incalificabile

Există arealuri, în presa electronică românească, unde, sub pretextul imitării modelului de comentarii din alte zone geopolitice, sunt permise atacuri incalificabile la adresa celor care promovează valorile libertății, democrației, egalității de șanse, a competiției valorilor reale, nu mimate.

Când am scris că sunt permise am avut în vedere că sunt inițiate de băieți de băieți, plătiți din bugetul public, a căror misiune este să denigreze pe cei care mai au curajul să ridice fruntea în fața imposturii unora, ce se cred pe cai mai mari.

Bălăcăreala este caracteristică celor care atunci când nu au argumente raționale, în urma unor studii adecvate și a unor experiențe profesionale incontestabile, confundă arena publică cu crescătoria de animale sacrificate de Crăciun.

La umbra unor pseudonime de tot râsul, postacii cu epoleți se cred zeii cunoașterii supreme.

Problema este cu cei care tolerează asemenea comentarii, aparent din dorința de a atrage mai mulți cititori.

Pentru cei din urmă nu am decât milă.

Vorba ceea: “Nimenea nu poate da minte și noroc arogantului prost crescut.”

VIDEO / Un scriitor în uniformă militară – Dan Gîju

„55” – primul meu scurtmetraj (1’30’’) a prins contur, experimentând pe rând, cu entuziasm, ca scenaristă, regizoare, operatoare și editoare din postura de masterandă în comunicare audio-vizuală. Recunoștință profesorului Ion Stavre (SNSPA, București), compozitorului Francisc Reiter și prietenului Valentin Sen. Mulțumesc pentru susținere și imensă răbdare personajului principal al producției.
Cu stimă,
Dana-Irina Stănculea-Gîju

De trei decenii, dosarul reunificării naţionale este intenţionat uitat prin sertarele palatelor Cotroceni, Victoria şi cel al Parlamentului

Am primit azi un text aparte, de la Mircea Druc, care a condus guvernul de la Chişinău şi acum trăieşte în Capitala tuturor românilor. Realitatea este că, pentru moment, cei ce practică pescuitul geopolitic pe malurile râului Bîc optează, cu înverşunarea disperaţilor, spre dialoguri preferenţiale cu Moscova şi Budapesta, pentru a da şah timidei diplomaţii dâmboviţene, încremenită în proiectul unei tăceri specifice mai degrabă struţului. De trei decenii, dosarul reunificării naţionale este intenţionat uitat prin sertarele palatelor Cotroceni, Victoria şi cel al Parlamentului, nu din frica de puterea nucleară aflată în partea răsăriteană a bătrânului nostru continent, ci doar pentru că acesta este nivelul politicienilor animaţi doar de lupta pentru putere, în condiţiile în care alegerile seamănă, atunci când şi cum se ţin, mai degrabă cu cele de la o asociaţie de bloc, unde interesul grupului mai mare îşi impune punctul de vedere, cu iluziile aferente. Scuzele veşnice – de genul priorităţilor momentului, care nu ar include reunificarea naţională, sau de felul lipsei de sprijin al cancelarului german Angela Merkel, care nu vrea să îl supere pe Vladimir Putin, uită că a trăit în Germania de Est, fosta Republică Democrată Germană şi a fost martoră la reîntregirea Germaniei, dar nu doreşte ca România să îi urmeze pilda “pentru că acum NU este momentul” – sunt bune doar pentru conaţionalii aflaţi acum în grădiniţele patriei, câte, cum şi pe unde mai funcţionează acestea. Place sau nu, pe planul revenirii Prutului la condiţia sa de râu intern domină copios, dar nu ireversibil, STAGNAREA. Asta pentru că terţi mai cred că a nu promova o diplomaţie ofensivă, în interes naţional, susţinută inteligent de cei care doresc ca România să îşi consolideze locul şi rolul în Europa, înseamnă a fi… bărbaţi de stat. Agitarea lipsei de atractivitate a României, pentru cetăţenii din stânga Milcovului de azi / Prutul este contrazisă de sutele de mii de cereri pentru dobândirea cetăţeniei române, venite de la Chişinău, multe fiind ale celor ce nu au ca limbă nativă pe aceea a lui Mihai Eminescu. Trăim totuşi în anul în care la Chişinău se cântă partitura sovietică privind aniversarea a trei sferturi de veac de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar la Budapesta se cântă prohodul Tratatului de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, între Puterile Aliate învingătoare şi Ungaria. Tot mai multe voci publice, ale unor compatrioţi lucizi, inclusiv din mediul universitar, atrag atenţia că România, dincolo de declaraţiile unor oficiali din statele vecine, este martoră, din păcate mută, la relaţiile speciale pe care Moscova le are cu guvernele de la Chişinău, Budapesta şi Belgrad, în timp ce la Sofia se preferă prudenţa faţă de Kremlin. Singura rază de speranţă este înfiinţarea unui departament guvernamental dâmboviţean pentru relaţia cu statalitatea momentană, dintre Prut şi Nistru. Vom vedea dacă a fost o nouă iluzie sau începutul altei abordări a relaţiei fraterne – ce nu poate fi anihilată – cu promotorii Libertăţii din teritoriul administrat de cei care mai au mentalitatea sovietică. Textul – pe care îl public concomitent la Bucureşti şi Chişinău – scris de Mircea Druc indică o cale de luat în seamă.

CITIȚI MAI MULT AICI.

~