Dacă nu era preşedintele Trump, nici politicienii români, indiferent de culoarea lor politică, atât cei de ieri, cât şi cei de azi nu ar fi susţinut necesitatea asigurării a 2% din PIB pentru apărarea României

În Europa, orgoliosul preşedinte francez Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron şi încă atotputernica Angela Dorothea Merkel nu prea au fost încântaţi de exigenţa lui Donald Trump privind necesitatea sporirii bugetelor apărării de către ţările membre ale NATO.

Dacă nu era preşedintele Trump, nici politicienii români, indiferent de culoarea lor politică, atât cei de ieri, cât şi cei de azi nu ar fi susţinut necesitatea asigurării a 2% din PIB pentru apărarea României. Ani buni, generali cu funcţii importante în Ministerul Apărării Naţionale, acum în rezervă, au scrâşnit din dinţi la aflarea încăpăţânării cancelarului Germaniei de a descuraja orice creştere a cheltuielilor militare în ţara noastră, de a cultiva dihonia dintre Bucureşti şi Chişinău, prin susţinerea, din orgoliu geopolitic, a separării României de Est, dintre Prut şi Nistru, de Ţara Mamă, în condiţiile în care la Moscova, preşedintele Vladimir Putin îl tratează pe omologul de pe Bâc, ca un şef tolerat al guberniei cândva nu doar socialistă, ci mai ales sovietică.

Citiți mai mult aici.

Atunci nu contau vieţile cetăţenilor de culoare?

Opinia publică americană a uitat laşitatea celor din legislativele statelor componente ale SUA. După cum remarca postul de televiziune NBC NEWS: “Un val de ucideri ale poliţiei, ale unor tineri bărbaţi negri în 2014 a determinat 24 de state să treacă rapid la un anumit tip de reformă, dar mulţi au refuzat să abordeze problema cea mai clară: utilizarea forţei de către poliţie. Şase ani mai târziu, doar aproximativ o treime din state au adoptat legi cu privire la acest aspect.” Acum şase ani nu Donald Trump era preşedinte, ci Barack Hussein Obama II, iar mereu zâmbăreţul de lângă el, cu care alerga pe holurile Casei Albe, pentru imaginile sugerate de fotoreporterul oficial desigur, era nimeni altul decât Joseph Robinette Biden Jr. Alergau şi zâmbeau pentru a demonstra spiritul de echipă ce marca cuplul administrativ prezidenţial. Atunci nu contau vieţile cetăţenilor de culoare? Atunci respiraţia era 100% liberă în societatea americană?

Citiți mai mult aici.

Asta este victoria partidului democrat din SUA: 12 morţi înregistraţi până pe 3 iunie!

În timp ce toată lumea deplânge, firesc şi necesar, moartea lui George Floyd, a cărui soţie, cu lacrimi în ochi, afirma, în faţa jurnaliştilor, că fata ei a rămas fără tată, celebra publicaţie “Forbes” a publicat, în arealul său electronic o punere la punct: “Nouă zile de proteste la nivel naţional după moartea lui George Floyd au lăsat sute de răniţi şi cel puţin 12 oameni morţi. Adesea umbrite de imagini şocante despre violenţă şi distrugere, iată informaţiile cunoscute despre cei care au murit, mulţi dintre ei fiind afro-americani…” Urmează înşiruirea celor ce au decedat, pe timpul manifestaţiilor, unii fiind împuşcaţi în împrejurări parţial clarificate, alţii ca urmare a confruntării cu cei puşi pe jafuri. Asta este victoria partidului democrat din SUA: 12 morţi înregistraţi până pe 3 iunie!

Citiți mai mult aici.

Mattis şi Mullen au intrat în arena publică, au făcut declaraţii cu ţintă politică evidentă

Faptul că unii generali în rezervă s-au delimitat public de opţiunile preşedintelui Donald Trump, reprezintă exerciţii de comunicare publică într-o societate democratică. Cu toate acestea, nu i-am auzit, pe aceiaşi generali protestând public, atunci când erau în funcţii cheie, în cadrul ierarhiei militare americane. Despre unul dintre ei, preşedintele Trump afirma, în urmă cu câteva ore:”Probabil că singurul lucru pe care Barack Obama şi eu îl avem în comun este că amândoi am avut onoarea să-l concediem pe Jim Mattis, generalul cel mai supraestimat din lume. I-am cerut scrisoarea de demisie şi m-am simţit excelent. Porecla lui a fost „Haos”, ceea ce nu mi-a plăcut şi am schimbat-o în „Mad Dog” …” Aici se impune precizarea că şi generalul Mattis şi generalul Mike Mullen nu au atacat decizii luate de preşedintele Donald Trump, ci afirmaţii ale acestuia nematerializate în practică. În termeni clari, Mattis şi Mullen au intrat în arena publică, au făcut declaraţii cu ţintă politică evidentă şi au sugerat că în lipsa unei conduceri necesare în situaţia actuală din SUA este nevoie de o schimbare. Pe cale de consecinţă, schimbarea dedusă fiind alegerea lui Joseph Robinette Biden Jr. Cel ce se uita spre Kiev şi alte capitale limitrofe ca la dezirabile surse financiare, din raţiuni trecute astăzi sub tăcere…

Citiți mai mult aici.

Hăituiala la care este supus preşedintele Trump

Faptul că în cadrul unui briefing de presă, desfăşurat la Pentagon, secretarul Apărării, Mark Esper, a spus reporterilor că nu susţine invocarea Legii Insurecţiei probează un fapt de domeniul evidenţei. A fost o discuţie cu preşedintele SUA, nu o decizie deja luată. În acelaşi timp, acest detaliu confirmă hăituiala la care este supus preşedintele Trump, din moment ce fiecare sintagmă, fiecare intenţie, fiecare proiecţie a sa este imediat atacată. Dacă era militar până la capăt, rezervistul Mark Esper, căruia îi place să plictisească presa cu evoluţia sa în armata SUA, se limita, decent şi sobru, la precizarea că a fost un dialog nefinalizat printr-o decizie prezidenţială. De altfel, în afara afirmaţiilor sale publice, a căror cheie este sugestia unor posibile acţiuni viitoare, preşedintele Donald Trump nu a dat niciun ordin direct vreunui general de la Pentagon, a respectat lanţul de comandă şi a avut în preajma sa, atât pe secretarul Apărării, Mark Esper, cât şi pe şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, generalul Mark Milley. Disperarea democraţilor care îl susţin pe Joseph Robinette Biden Jr. este atât de mare, încât au cerut demisia celor doi. Ce va face Mark Esper vom vedea. Dar un general cu experienţa lui Mark Milley nu se împiedică de un moft politic, fără nicio relevanţă cu conduita sa în fruntea armatei americane.

Citiți mai mult aici.

Cetăţenii americani au puterea votului în propriile mâini

Sondajele de opinie îi oferă, momentan, un plus de popularitate lui Joe Biden. Diferă procentele suplimentare, de la un institut de sondare a opiniei publice la altul. Competiţia însă continuă. Chiar şi un eveniment naţional produs în ultima lună înainte de alegerea viitorului preşedinte al SUA poate influenţa alegătorii. Depinde cine îl va iniţia şi ce impact va avea asupra opiniei publice americane. Cetăţenii americani au puterea votului în propriile mâini.

Cu toate acestea, pentru România, victoria lui Biden va însemna revenirea la politica lui Obama, aceea cu focalizarea prioritară a atenţiei geopolitice a SUA pe Asia şi diminuarea interesului pentru Europa. În acest caz ne putem cumpăra, liniştiţi, dicţionare de limbă rusă.

Citiți mai mult aici.