Mai informaţi, cei din Ministerul de Interne au acţionat, cu unele excepţii, de o manieră adecvată trecerii de la regimul Ceauşescu, la regimul Iliescu.

Şi cel mai inteligent lider al celor de pe frontul nevăzut, Iulian Vlad, este şi azi liderul de facto, informal, al celor care pot apăra România în linia întâi a frontului secret.

Miniştri perindaţi pe la Interne, în ultimii 25 de ani, fiind doar concetăţeni agreaţi de nucleul vigilent al unui mediu unde coeficientul de inteligenţă, la nivelul conducerii din umbră, nu cea oficială, este cu mult peste medie.

Cei din umbră privind, cu înţelegere aparent creştinească, spre menestreli care avansează… chestori de mucava şi dau declaraţii de care se miră sau râd şi cei care mai patrulează, din când în când, şi prin comunele României, aceste arealuri stăpânite de primari care dau tonul la proiectele de interes public, dar care, pentru ţăranii octogenari nu mai contează, după cum pentru fermierii de modă nouă sunt doar o ciudăţenie, una dotată cu… parafă şi semnătură, uneori necesare pe te miri ce acte de interes strict personal.

Mai mereu puşi la zidul infamiei publice, dezinformaţi, obligaţi programatic să stea cu capul plecat, cei din Ministerul Apărării Naţionale, care au salvat integritatea României în decembrie 1989, au avut parte de o decimare bine pusă la punct, în laboratoarelor unor servicii secrete…

… unul răsăritean…

… altul din Orientul Mijlociu…

… şi câteva occidentale, toate cu reclame publice ambientale.

Cel mai popular general postdecembrist, Mihail Popescu, este la doi metri, sub pământ, în Ghencea.

L-au liniştit cu o condamnare pentru o decizie critică, într-un moment când preşedintelui Ion Iliescu, premierului Adrian Năstase, unui ministru al apărării al cărui nume nu doresc să îl amintesc şi unor secretari de stat, de toată mila publică, li se fâlfîia, la modul figurat, desigur, de armata ţării, care a fost şi rămâne doar un pretext pentru imaginea publică a unor politicieni fricoşi, şantajabili şi a unor ofiţeri acoperiţi din cel mai tare serviciu de asigurare a puterii de ieri şi de azi.

Aşa cum se laudă a fi cei care taie şi spânzură în ţara aparent supusă celor din DNA, care, departe de a fi toţi sfinţi, mai au şi casete cu oarece păcate ţinute ascunse prin seiful viitorilor demnitari, din guvernul ce tot se pregăteşte a ieşi din umbră, pentru a lua locul celui actual, de la Palatul Victoria.

Recapitulăm?

Până în 1989 am trăit în Republica Socialistă România, având drept preşedinte, un sfert de veac, pe Nicolae Ceauşescu, cu bunele şi relele sale.

După 1989, Partidul Comunist Român a dispărut şi a apărut Entitatea Sa!

De la R.S.R. am trecut la R.S.S.S., adică la Republica Serviciilor Serviciului Suprem.

Serviciul Suprem a stabilit ce vrea în 2015:

1.un preşedinte cuminţel, ca să ne mândrim cu el;

2.un premier momentan turcit, care va fi schimbat cu unul din apropiaţii săi, surâzător, evaziv, deloc exploziv, un fel de Dăscălescu, revizuit;

3.un parlament ce va avea parlamentari mai puţini, dar obligatoriu şantajabili, altfel nu au ce căuta acolo;

4. un guvern unde fiecare titular de minister este bine instruit de la cine, unde, când şi de câte ori ia… lumină, că doar fiecare ministru este un pretext public, nu o dezirabilă personalitate, cu idei personale.

Serviciul Suprem/S.S. are nevoie de un stat slab, cu lideri de carton, pe care doar S.S. să îi aleagă, filmeze, să îi şantajeze, să îi instaleze şi apoi să îi conducă.

Serviciul Suprem/S.S. NU are nevoie de armată.

Nici de ofiţeri pentru care Patria este mai presus de cei ce fac şi desfac nodul gordian al impotenţei clasei politice ridicole din România.

Serviciul Suprem/S.S. ştie tot.

Cum poţi negocia cu ruşii, după mai multe pahare de vodcă…

…cum poţi reevalua situaţia cu americanii, funcţie de plăcerile interlocutorilor,

…cum poţi să îi transmiţi, prin intermediari, pardon, prin intermediar, lui Angela Merkel, că România nu va ieşi din cuvântul Germaniei, deşi nici cancelarul german nu va crede mesajul.

Serviciul Suprem/S.S. se joacă 24 de ore din 24 cu naivitatea românilor informaţi unilateral.

S.S. controlează total presa, băncile, partidele, organizaţiile care se laudă că nu sunt ale guvernului, europarlamentarii, inclusiv pe procurorii DNA, în raport de vigurozitatea lor publică.

Serviciul Suprem/S.S. este format din concetăţeni selectaţi dintre noi, împotriva noastră.

Cuvântul de ordine?

Fiecare cetăţean al României să îşi vadă de lungul nasului său, că de spectacolul general se ocupă S.S.

Democraţie?

Da. Cu eligibilii validaţi de S.S.

Libertate?

Da. Dar peste tot sunt arnăuţii S.S., pentru a evita, desigur, deviaţii de la linia generală, stabilită de puţinii generali activi cu multe stele, nu de la armată.

Egalitate?

Da. Dar să apară pe frontul mediatic numai cine nu rosteşte alte discursuri, decât cele pe placul S.S.

Reunificare?

Da. Dar numai ca mijloc de presiune al S.S. asupra S.I.S., din Republica Moldova, pentru a nu sări calul spre Moscova.

Demnitatea demnitarilor?

Da. Dar numai pentru cei ce tac, râd în fotografii, ca proasta în târg, şi execută ordinele, întocmai şi la timp, sau cum zice prezidentul Klaus, tind să îşi îndeplinească angajamentele. Scrise şi clasificate.

România?

Nu mai contează decât în ecuaţia imagologică menită a recruta noi fraieri, în S.S.

Şi asta se poate pentru că aceia care ar putea da tonul la muzică au o conduită pe care o pot numi, cu indulgenţă, ecleziastică.

În bătălia care vine, nu vom putea conta pe ei.