Cam ca acum…

✍️Producătoarea de emisiuni TV, Gabriela Drumea mi-a făcut surpriza plăcută să mă invite la un talk show moderat, cu tact și bună știință jurnalistică, de doamna Nadia Ciurlin.
Coechiper de platou, din nou, a fost ex-parlamentarul UE, Victor Bostinaru, ca de obicei un interlocutor plăcut, nuanțat, cu intervenții din care telespectatorii au ce reține, atunci când aruncă o privire spre dosarul geopolitic al Frontului de Est.

În ce mă privește am semnalat conaționalilor interesați de subiect:

1. Încercuirea
parțială a trupelor rusești în orașul Lyman, de unde ulterior acestea s-au retras este, desigur, o victorie a trupelor ucrainene eliberatoare.

Prudența
ne îndeamnă să reflectăm și asupra ipotezei în care retragerea s-a făcut la ordin, pentru salvarea trupelor invadatoare, parțial încercuite acolo, dar și pentru că – după discursul belicos al lui Putin, la ceremonia anexării a patru regiuni ucrainene – este posibilă folosirea unei arme nucleare tactice, în zona Lyman, Federația Rusă având acum între 1000 și 2000 de asemenea arme utilizabile.

2. Reanalizarea
discursului lui Putin – de la ceremonia sigilării publice a anexărilor cunoscute – ne conduce și la concluzia, tristă, că el a amintit de Hiroshima și Nagasaki doar pentru a arăta indirect, că acolo se trăiește și azi, deci și în Ucraina se va putea trăi în zonele ce ar putea fi lovite de arme nucleare tactice rusești.

3. Reînceperea
negocierilor dintre Moscova și Kiev este o necesitate, pentru că în acest război – în pofida celor afirmate de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care crede că Ucraina ar putea învinge – soluția cea mai realistă este încheierea ostilităților prin compromisuri reciproce.

4. Place sau nu Kievului,
după destrămarea URSS a moștenit teritorii pe care și azi mai locuiesc minorități naționale, care au fost umilite de decizia dictatorială privind obligativitatea învățării și exercitării profesiilor exclusiv în limba ucraineană.

5. Ucraina
a devenit o republică independentă cu granițe administrative, din vremea existenței URSS, nicidecum istorice.

6. Ucraina
ar fi putut avea inteligența acceptării unui statut tipic Confederației Elvețiene, dar a preferat naționalismul găunos și așa s-a ajuns la război.

7. Istoria ne învață
că acolo unde a ajuns cizma sovietică, ulterior rusă – în 1992 în Transnistria, în 2008 în Georgia, în 2014 în Crimeea, retragerea trupelor Moscovei a rămas o simplă exigență a celor care doresc libertatea popoarelor, dar…
… NU au trimis trupe în teren, fie și sub forma de căști albastre, ca să le sprijine efortul de salvgardare a identității naționale.

8. Enunțul lui Zelenski,
că este dispus să negocieze, dar fără Putin, constituie o glumă bună poate numai la Radio Erevan.

9. Pe termen scurt,
Generalul Iarnă va regla, concret, situația de pe Frontul de Est.

10. Pe termen mediu,
continuitatea negocierilor, oricât de dificile ar fi acestea, ar reprezenta un semn de luciditate geopolitică.

11. Adevăratele negocieri,
pe care Kremlinul le așteaptă sunt cele cu Casa Albă, dacă nu cumva acestea se vor derula, o vreme, doar la nivelul serviciilor secrete americane și rusești, ca pe vremea Crizei Rachetelor din Cuba, care a început la 14 octombrie 1962 și a durat 38 de zile, până la 20 noiembrie 1962.

Această criză a fost privită atunci ca fiind momentul când Războiul Rece a fost foarte aproape să devină război nuclear și să se transforme în Al Treilea Război Mondial.

Cam ca acum…

Alianța are reguli clare de primire, pe care Ucraina nu le îndeplinește

✍️La invitația producătoarei Roxana Irimia Buluc – căreia îi mulțumesc frumos pentru atenție – am revenit în modernul studio de televiziune de la Euronews. România, în emisiunea extrem de bine pregătită de jurnalistul Claudiu Popa, prin Zoom fiind contactat și profesorul Sergiu Mișcoiu.

Dincolo de comentariile complementare privind violul geopolitic comis de Kremlin, prin anexarea forțată a oblast-urilor Lugansk, Donețk, Zaporojia și Herson – unele doar parțial aflate sub controlul trupelor ruse – am afirmat, în cunoștință de cauză, că solicitarea Ucrainei de a adera la NATO o fi sublimă pentru opinia publică internă ucraineană, dar Alianța are reguli clare de primire, pe care Kievul nu le îndeplinește, trupele sale fiind în conflict, pe Frontul de Est, cu forța expediționară agresoare rusă.

Am reamintit celor interesați că România a fost condiționată, la intrarea în NATO, de reglementarea raporturilor bilaterale cu taman Ucraina – și nu putem spune azi că liderii de atunci ai României au dat dovadă de înțelepciune 100%, conformă cu interesul național real al acelui moment.
Ucraina, pe termen scurt și mediu NU îndeplinește criteriile de a intra în Alianță.

NOTA BENE:

Înainte de emisiune am pășit pe holul unde se află birourile echipei acestei promițătoare televiziuni și am văzut la ora târzie, în fața computerelor, pe mulți dintre jurnaliștii și tehnicienii tineri de la euronews.ro
M-a cuprins nostalgia după clipele când seara mă prindea, alături de coechipieri precum Ion Sofronie și Corneliu Popa – aflați și ei la tehnoredactarea ziarului armatei, editat și atunci și acum, de trustul de presă pe care am avut onoarea să îl conduc opt ani de zile.
Dar life is life și viața merge mai departe.

În traducere liberă, deși cu statalitatea pusă în pericol și teritoriul redus cu 20%, Ucraina are acum o armată mai bine dotată cu tehnică de luptă americană, decât orice alt stat aliat aflat la granița estică a NATO

Citiți articolul aici.

Comunitatea transatlantică democratică va asista la noi evenimente militare nedorite

✍️La sugestia matinală profesională a asistentei de producție, de la B1TV, domnița Budala Claudia, am avut o intervenție telefonică în emisiunea prezentată de doamna Luiza Cergan.

În dialogul purtat cu nuanțata jurnalistă am reiterat convingerea personală, că după anexarea regiunilor ucrainene Lugansk, Donețk, Zaporojia și Herson – care va avea loc azi, în Sala Sfântul Gheorghe, din Marele Palat al Kremlinului, la ora 15:00 (12:00 GMT), în cadrul unei ceremonii de semnare privind încorporarea noilor teritorii în Rusia, după cum a declarat Dmitri Sergheevici Peskov, secretarul de presă al președintelui rus Vladimir Putin – NU va fi folosită arma nucleară tactică pe teritoriul Ucrainei sau în nord-vestul apelor Mării Negre.

Asta pentru că și militarii ruși, de rang înalt, au familii, există clar exprimat un avertisment public al Casei Albe și chiar la nivelul unui adjunct al ministrului rus de externe a fost dezmințită o asemenea ipotetică intenție a Moscovei.

De altfel, SUA au făcut demersuri diplomatice prin care au sugerat Chinei și Indiei să facă presiuni asupra Rusiei, pentru ca să revină Kremlinul la poziții publice mult mai raționale.

Ofensiva trupelor ucrainene va continua, afluirea rezerviștilor ruși mobilizați acum se va derula pe mai departe, cu dislocarea lor în noile teritorii ale Federației Ruse decupate din estul și sudul Ucrainei, astfel încât comunitatea transatlantică democratică va asista la noi evenimente militare nedorite, din păcate sângeroase, la est de granița răsăriteană a NATO.

Opțiuni

Carevasăzică…

Totuși, la ce vor folosi cei 300.000 de potențiali cetățeni vizați de mobilizarea parțială?

CITIȚI COMENTARIUL INTEGRAL AICI!