FRAZA CARE PARCĂ L-A ELECTROCUTAT PE SACEUR

Istoria militară a perioadei postdecembriste nu a fost încă scrisă.

Ea a fost doar parțial punctată, de evenimente publice reflectate de imagini și relatări pasagere, pe măsura înțelegerii, sau nu, de către unii comunicatori, a necesității de a fi informată adecvat opinia publică internă, cu privire la modernizarea armatei.

Un episod memorabil, dar ulterior uitat a fost acela al primei vizite a generalului Mihail Popescu, la SACEUR / Comandantul Suprem al Forțelor Aliate, de la Mons.

M.P.

Dorința generalului român era de a informa pe interlocutorul său despre intențiile de restructurare a Forțelor Armate Române.

A fost primit în biroul SACEUR cu o anumită răceală și invitat să ia loc pe o canapea aflată în fața biroului unde a preferat să stea generalul american.

Un gest mai degrabă de distanțare, de punere în bancă, decât de reflectare a principiului aliat, de la egal la egal, amical.

Șeful Statului Major General al Armatei României era însoțit de generalul Iordache Olaru, un foarte bun cunoscător al mecanismului de funcționare a structurii NATO, de la Bruxelles și de la Mons.

Generalul Mihail Popescu a început să expună proiectele sale privind revitalizarea celor trei categorii de forțe armate.

Pe măsură ce vorbea observa, mai întâi cu uluire, apoi cu o clară nemulțumire, că generalul american îl asculta mai degrabă cu neîncredere, decât cu interes pentru măsurile ce urmau a fi luate din inițiativa interlocutorului român.

Iritat de reacția citibilă pe chipul înstelatului de la birou, generalul Popescu s-a întors brusc spre generalul Iordache Olaru:

– Spune-i că dacă nu mă crede, în situația în care nu reușesc ce mi-am propus, într-un an de zile, atunci îmi voi da demisia!

Această frază parcă l-a electrocutat pe generalul american.

A apăsat imediat pe butonul de pe biroul său și a ordonat ca la masa de prânz, unde invitat de onoare devenise brusc generalul român, să vină întreaga echipă de generali aliați, cu care acționa la Mons.

Motivul era simplu.

În toată cariera sa militară, generalul american nu a avut parte de un dialog cu vreun comandant aliat, care să anunțe demisia lui, dacă scopurile sale nu vor fi atinse.

Acel moment a fost o lecție de învățat, pentru SACEUR, o clipă de admirație pentru generalul român, privit astfel de către aliații chemați la dejun și un exemplu de demnitate națională.

Una care, cu toată părerea de rău, nu o văd să mai existe acolo unde pare a se fi instalat altceva, la nivelul cel mai înalt, din organismul militar românesc.

CIVILIZAȚIA OCHIULUI

v2

Un nou film aparte, pe Netflix

FILM

Cum arăta portul din Beirut, înainte și după explozie…

BEIRUT

DREPTUL LA ZÂMBET

SMILE

Pe 6 august, elicoptere militare britanice au transportat, simbolic, purtători de uniforme specifice celor care, în 1645, au acționat în prima linie a Războiului Civil Englez. Războiul Civil Englez (1642-1651) a fost o serie de conflicte armate și manevre politice, între susținătorii parlamentului – „Roundheads” – și regaliști – „Cavaliers”-, în special, în ceea ce privește guvernarea Angliei. Primul război (1642-1646) și cel de-al doilea (1648-1649) au fost purtate între susținătorii regelui Carol I și susținătorii Parlamentului cel lung, în timp ce al treilea (1649-1651) s-a dat între susținătorii regelui Carol al II-lea și susținătorii parlamentului rămas. Războiul s-a încheiat cu victoria parlamentarilor, în bătălia de la Worcester, la 3 septembrie 1651.

Purple Heart

SUA

7 august 1782:

Generalul american George Washington a ordonat crearea Insignei pentru Merit Militar, pentru a onora pe soldații răniți în luptă. A fost redenumită Purple Heart, in 1917.

~