MIHAI MACUC: ALTĂ GÂSCĂ, ALTĂ TRAISTĂ !

După nefericitele exprimări ale ambasadorului SUA în Republica Moldova, James D. Pettit, există voci care îl acuză şi voci care îl apără.
Acuzele sunt multe, grave, şi nu doresc să le reiau.
Apărarea de fond se bazează pe faptul că domnul ambasador nu face decît să reitereze faptul că SUA recunoaşte Republica Moldova ca stat suveran şi independent şi că, în mod diplomatic, palma nu ar fi fost dată românilor unionişti de pe ambele maluri ale Putului, ci Rusiei, care a anexat Crimeea printr-o violare a normelor dreptului internaţional.
De aici ar rezulta, pasămite, că exprimarea unei intenţii de reunificare a României cu Moldova de peste Prut ar constitui tot o violare a normelor de drept internaţional, ar da mai multă apă la moara Moscovei şi ar complica climatul internaţional şi aşa tensionat (?)
Deci – să stăm liniştiţi în banca noastră, că nu e vorba de niciun afront.

Nimic mai nepotrivit, după părerea mea.
Înşişi prezenţii noştri aliaţi strategici de peste Oceanul Atlantic (într-un moment în care nu ne erau aliaţi iar climatul internaţional era cu mult mai complicat decît astăzi) au recunoscut dreptul României la reunificare în hotarele anterioare anului 1940, chiar înaintea adoptării Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova faţă de URSS (27 august 1991).
Declaraţie la redactarea căreia au participat români de pe ambele maluri ale Prutului (a se vedea interviul acordat de ambasadorul Aurel Preda ziarului “Timpul” din Chişinău, la 26 august 2011), care a fost adoptată, cum specifică preambului documentului, “AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.
Reamintesc celor care probabil au uitat că Senatul SUA a recomandat guvernului american, in iunie 1991: “1. să sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova şi nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, şi să elaboreze o hotărare în acest sens; 2. să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia paşnic, daca o doreşte, reunificarea Moldovei şi nordului Bucovinei cu România aşa cum s-a stabilit in Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor in vigoare ale dreptului international şi Principiul (punctul -n.n.) 1 al Actului de la Helsinki”.
SUA a recunoscut, în Europa, şi modificarea frontierelor fostei Cehoslovacii, şi reunificarea Germaniei, şi modificarea unor frontiere din fosta R.S.F. Iugoslavia.
Celor care au uitat, de asemenea, că principiile Acordului Final de la Helsinki (document publicat în “Buletinul Oficial” nr. 92 din 13 august 1975) referitoare la posibilitatea modificării pe cale paşnică a frontierelor sunt încă în vigoare, le reamintesc cele înscrise la primul capitol (PROBLEMELE PRIVIND SECURITATEA ÎN EUROPA), paragraful A. DECLARAŢIA PRIVIND PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ RELAŢIILE RECIPROCE DINTRE STATELE PARTICIPANTE, punctul I: Egalitatea suverana, respectarea drepturilor inerente suveranităţii
“Statele participante îşi vor respecta fiecare egalitatea suverana şi individualitatea celuilalt, precum şi toate drepturile inerente suveranităţii şi pe care le cuprinde suveranitatea lor, între care în special dreptul fiecărui stat la egalitate juridică, la integritate teritorială, la libertate şi independenta politica. Ele vor respecta, de asemenea, fiecare dreptul celuilalt de a-şi alege si dezvolta liber sistemul politic, social, economic şi cultural, precum şi dreptul de a-şi stabili legile şi reglementările.
În cadrul dreptului internaţional, toate statele participante au drepturi şi obligaţii egale. Ele vor respecta fiecare dreptul celuilalt de a defini şi conduce în mod liber relaţiile sale cu alte state in conformitate cu dreptul internaţional şi în spiritul prezentei Declaraţii.
Ele consideră că frontierele lor pot fi modificate, in conformitate cu dreptul internaţional, prin mijloace paşnice şi prin acord. Ele au, de asemenea, dreptul de a aparţine sau nu organizaţiilor internaţionale, de a fi sau nu parte la tratate bilaterale sau multilaterale, inclusiv dreptul de a fi parte sau nu la tratate de alianţă; ele au, de asemenea, dreptul la neutralitate”.

În traista mea de moldovean şi bucovinean căpos eu unul am găsit numai gâsca aiasta.
Cui nu-i place, n-are decât să şi-o jumulească pe-a dumnealui !