DUPĂ CE AU BLOCAT MAI BINE DE O ORĂ COMENTARIUL Păpuşile ridicole, tot mai mici, de la Chişinău băieţii cu ochi albaştri de peste Prut au citit semnalarea cenzurii lor, implicit prostia profesională pe care au făcut-o, aceea de a bloca un blog unde alţi indicatori, de pe alte arealuri electronice, arată fluxul de cititori.
După ce am publicat necesara opinie intitulată PĂPUŞILE RIDICOLE, TOT MAI MICI, DE LA CHIŞINĂU, s-a trezit la datorie cenzura KGB/FSB/SIS şi iniţial a şters postarea, apoi a permis repostarea materialului, dar a blocat contorul pentru numărul de cititori, astfel încât după cum vedeţi în fotografia de mai jos, aparent au rămas tot trei.
Nu i-a dus mintea că un cititor deştept vede diferenţa dintre cifra trei şi cea de pe Facebook. FRICĂ MARE, LA CHIŞINĂU, DE UNIRE!
Nu am crezut, până azi, că minţile altfel bine mobilate, la etajul superior, ale celor din serviciul de propagandă rus, pot să lase replici de moment la nivelul unor miraţi de propria lor existenţă duplicitară, aparent vorbitori de limbă română, purtători de nume şi prenume evident românesc, dar vajnici promotori ai condamnării comunităţii euroatlantice, doar pentru simplul fapt că aceia care le citesc poveştile vânătoreşti, nu au practic acces la alte tipuri de date, argumente şi opinii din lumea democrată, nu cea mimată, cu disperare, de falşi cititori în stelele viitorului, cu studii şi diplome neclare, dar dornici de a deturna atenţia europenilor, de bună credinţă, din Republica Moldova, spre enunţuri care nu mai corespund unei realităţi dinamice.
Ca să invoci un scriitor debusolat, ce se contrazice, de regulă, pe sine însuşi, doar pentru a fâlfîi un procentaj cândva realistic, despre cetăţenii RM care ştiu ce ar însemna reunificarea, cu Patria Mamă, înseamnă să nu ai alte argumente credibile, să nu ai informaţii decât unilaterale şi să foloseşti, ca o moară stricată, sintagmă pură, mioritică, cuvinte menite a stârni ura, precum Unirea, unionişti, dar şi cele care să menţină în sărăcie lucie nici trei milioane de pământeni, care s-ar mai închina la normalitatea pe care o concepe preşedintele autoritar, din statul de tip totalitar, cu capitala la Moscova.
Ucraina a interzis propaganda comunistă.
Republica Moldova a găsit un pretext deloc credibil pentru a expulza un cetăţean european care vrea respect faţă de memoria strămoşilor români, ale căror cimitire şi biserici au fost aneantizate de răsăritenii sovietizaţi.
De ce tolerează autorităţile de la Chişinău propaganda estică, care inventează o istorie scrisă de dictatorul Stalin după bunul său plac?
Cum pot fi numiţi cei care propagă minciuni la adresa Uniunii Europene, dar laudă fără limite dictatura estică?
Libertatea de expresie, a întregului spectru de opinii privind valorile Europei civilizate, este anihilată de vizibila lipsă de voinţă, evident politică, a autorităţilor legale, de la Chişinău, de a ţine cont că, până una alta, Uniunea Europeană, nu cea Euroasiatică, ajută guvernul Republicii Moldova, în plus Alianţa Nord-Atlantică, printr-un gest fără precedent a semnalat Moscovei că va reacţiona militar la orice imprudenţă a forţelor speciale ruse prezente, bine mersi, la Tiraspol.
Şi înainte de fuga fostului preşedinte al Ucrainei, în Rusia, unii se iluzionau, la Kiev, ca alţii azi, la Chişinău, că vor compensa adevărul mulţimii ieşite în stradă, cu propaganda Moscovei.
Iar azi lucrurile sunt total schimbate în capitala ucraineană.
Deocamdată, oficial, fosta republică sovietică şi socialistă, inventată la Kremlin şi apoi având graniţa trasată, cu baioneta răsăriteană, pe trupul României de Est, numită, pentru încă puţină vreme, Republica Vladimirilor, îşi menţine opţiunea drumului spre Uniunea Europeană.
Sigur, nici preşedintele de la Bucureşti nu se lasă păcălit că ar fi manifestat la Chişinău oameni care ar fi putut constitui trei divizii, de tip rusesc, deci mai multe suflete decât militarii Federaţiei Ruse care sunt concentraţi acum în peninsula Crimeea, dar nici prezidentul Nicolae Timofti nu poate ignora mulţimea ce includea mii de nemulţumiţi faţă de o stare de fapt care, în mod obiectiv, nu are cum să mai dureze mult.
Cu certitudine, nici premierul României nu va lăsa garda jos, în relaţia cu partenerul de dialog de la Chişinău, dovadă şi solicitarea ministrului român de externe, către domniţa diplomaţiei Republicii Moldova, privind explicarea motivului real al expulzării cetăţeanului european George Simion, dintr-un teritoriu care a fost rupt de plaiurile mioritice de o manieră comparabilă cu moşirea Republicii Democrate Germane, pe un tărâm niciodată acceptat, de naţiunea germană, ca fiind definitiv pierdut, de unde şi reuşita reunificării ulterioare.
Marşul organizat la împlinirea a 203 ani de la cotropirea ţinutului dintre Prut şi Nistru de trupele ţariste poate nu este ultimul generat de evenimentele triste, ale dezbinării naţionale, ca urmare a împlinirii unor pofte imperiale, dar este posibil să preceadă ultimele involuţii ale unor personaje care acum mai au slujbe, salarii, îndatoriri aparent în regulă, dar care, după inevitabila reunificare – care îl exasperează şi pe actualul ambasador rus la Chişinău, dovadă eroarea de a indica procentajul minoritar al celor care doar în acte mai menţin legătura cu Moscova – vor avea soarta grănicerilor din Republica Democrată Germană, cei pensionaţi în folosul Germaniei reunificate.
O limită a manifestărilor democratice, legale, ale celor de dincolo de Prut, care vor o viaţă mai bună, europeană, nu euroasiatică, este că mai persistă moda multor… Voievozi.
La nivel prezidenţial sunt doi, cel ce este azi preşedinte şi acela care speră să fie în curând preşedinte, de unde şi ingenioasa sa modalitate de a inventa pretexte pentru a rămâne aparentul factor de echilibru, pe unduitoarea scenă politică de lângă Bîc.
La nivelul parlamentului sunt cinci voievozi, care contează în ecuaţia geopolitică a viitorului României de Est, doi care vor dezmăţ politic şi totalitarism, ca în Uniunea Euroasiatică, doi care vor în Uniunea Europeană, dar cu funcţii pe măsura Ilustrei Lor Boierimi, şi unul care joacă evident la ambele capete, neştiind cam la ce concluzii au ajuns americanii, cu partenerii ruşi, pe timpul convorbirilor secrete, derulate de reprezentanţi – culmea pensionari! – ai serviciilor secrete din SUA şi Rusia, pe dosare de interes comun. Şi cel al Republicii Moldova este unul dintre ele.
Pentru cei care îşi doresc să fie conduşi din federaţia extinsă, manu militari, anul trecut, RM pare o ţară, parte a Patriei invocate la 9 mai 2015, în Piaţa Roşie, din Moscova, cu drapelele din vremea Uniunii Sovietice.
Pentru aceia care îşi doresc reinstaurarea statului de drept, implicit repararea nedreptăţii istorice prin care, prin exercitarea dreptului forţei a fost hăcuită România de partea sa estică, RM va avea, firesc, soarta RDG.
Un lucru este cert şi trebuie reamintit acum.
Nu a poposit deloc întâmplător, la Chişinău, comandantul adjunct al Forţelor Aliate din Europa şi nu a fost deloc o simplă declaraţie politicoasă aceea că NATO va apăra statul partener, dintre Prut şi Nistru, la primul semn de agresiune externă.
Rusia a pierdut, de facto, Republica Moldova, de unde şi nervozitatea ministrului rus de externe, pe acest subiect, una mai degrabă tipică menţinerii unei psihoze care să alimenteze tot mai firavul curaj al unor dezorientaţi, cei care mai aşteaptă o minune imperială, generată în lunile următoare, de la Kremlin.
Interesul general | Ion Petrescu | 
May 17, 2015 07.30 | 
Comments (0) 
Subscribe
