UN SIMPLU GEST
Mă întorceam de la o alergare, într-o ţinută evident sportivă, când pe trotuar, la nici doi metri, în faţa mea, doi puşti au speriat o domniţă, cu şuviţe blonde, unul dintre ei mimând aruncarea unui recipient metalic, golit de sucul aferent. Fata s-a ferit, recipientul a căzut în spatele celui ce imitase aruncarea, iar berbanţii au plecat râzând în hohote. Şi privind cu satisfacţie înapoi. Înapoi era cel ce scrie aceste rânduri, doar pentru că avea drum pe acolo. I-am invitat să revină la locul aruncării şi să ridice obiectul al cărui loc era în coşul de gunoi. Au râs. Am replicat că pot reacţiona şi altfel. Au început să alerge amuzaţi. Nu m-am luat după ei. Am dus telefonul la ureche şi am mimat o discuţie cu un echipaj de poliţie. Instantaneu băieţii au revenit la locul obiectului aruncat, l-au aruncat la coşul de gunoi şi au cerut clemenţă…

