2.De când şi pe ce bază legală se acceptă, între Prut şi Nistru, generarea nepunitivă a urii faţă de cetăţeni străini veniţi în interes de serviciu, fie acesta şi militar, cum este cazul geniştilor sosiţi din SUA?

3.Cum este tolerată instigarea la revoltă, promovată mânios de Igor Dodon, împotriva unor militari străini, acum americani, veniţi, precum şi alţi predecesori ai lor, în număr mai mic, ca să se antreneze cu bărbaţi ce poartă uniforma Armatei Naţionale a Republicii Moldova?

4.Dacă Igor Dodon nu ştie istorie, sau o maculează, cu sintagma „ciuma fascistă”, îi este greu să viziteze expoziţia de la muzeul militar din Chişinău, unde sunt dovezi clare ale crimelor sovietice împotriva unei populaţii decimate de ocupaţia imperială ordonată de dictatorul Stalin?

5.Sfidarea realităţilor, din comunitatea euroatlantică, o realizează chiar acest personaj mai degrabă comic, decât serios, care face pe cocoşul în faţa militarilor americani veniţi la un exerciţiu strict militar, în baza unor acorduri bilaterale, dar nu scoate o vorbuliţă despre pacificatorii slavi din Transnistria. Oare de ce?

6.Deloc stăpân pe propriile argumente, că de luciditate nu mai poate fi vorba, tovarăşul Dodon scoate porumbelul neatenţiei sale pe gura prea slobodă:”Nu americanii au salvat Moldova de ciumă fascistă și cu atât mai mult nu forțele NATO. Înțelegem participarea lor într-o paradă a tuturor forțelor aliate.” Printre forţele aliate se numără şi Forţele Armate Române. Când va fi, dacă va ajunge, pe scurt timp, preşedinte la Chişinău, va primi cu flori, pâine şi sare, pe militarii români ce vor veni pentru parada reîntregirii naţionale?

7.Nu ştiu dacă Igor Dodon a fost în SUA, dar dacă cetăţenii americani ar vedea – cum zice istericul numărul 1, de la Chişinău – că „o coloană militară străină ar intra în Washington în ajun de 4 Iulie, de Ziua Independenței”, yankeii ar aplauda spontan.