Adulaţia
Trăim într-o societate care promovează, susţine, preferă, încurajează, afişează, ca mod de a fi, adulaţia. La 26 de ani distanţă, de la uciderea cuplului Ceauşescu, dacă privim atent în jurul nostru, multe Elene şi nu puţini Nicolai, pot pentru ca să zic, aşteaptă, savurează, jinduiesc, suferă după imaginea unei mulţimi, cât o fi ea, o duzină, două, trei, de papagali, care nu au citit, nu vor citi şi nici nu au nevoie de ceea ce laudă fără rost, sens şi finalitate. Nici măcar nu mai este vorba de impostură. Ci de arta de a mima public regalitatea, pentru cei îndatoraţi, sub o formă sau alta, dar mai ales pentru cei mai mulţi supuşi propriilor iluzii…Această mare păcăleală publică se vede în impotenţa, în ineficienţa, în rateurile instituţiilor care ar trebui să garanteze constituţionalitatea unor decizii care vizează, pragmatic, viitorul. De fapt, acestea sunt rodul celor ce invocă trecutul doar pentru a legitima… propria neadaptare la un viitor mult mai simplu, dacă în echipă ar intra… juni cu capul pe umeri, nu seniori cu orgolii ridicole. Nomina odiosa.
Interesul general | Ion Petrescu | 
May 6, 2016 07.30 | 
Comments (0)
Subscribe
