Ion Petrescu

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI / Ucraina, speranţa spre Haga, război asimetric în Est

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (12 iunie, ora 21:05) – Emisiunea: “Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu

Bun găsit. NATO, deşi nu se concentrează exclusiv pe războiul asimetric, recunoaşte importanţa acestuia şi îşi adaptează strategiile în consecinţă. Abordarea NATO faţă de ameninţările asimetrice include contracararea, propaganda şi războiul hibrid, care încorporează atât tactici convenţionale, cât şi neregulate, şi pregătirea pentru apărarea împotriva tuturor tipurilor de ameninţări. În aceste condiţii, pentru ce este relevantă Alianţa?
NATO recunoaşte ameninţarea tot mai mare a războiului asimetric şi potenţialul său de a destabiliza regiunile şi de a submina obiectivele Alianţei. Utilizarea tacticilor asimetrice poate perturba operaţiunile militare convenţionale, poate crea vulnerabilităţi şi poate provoca daune sociale şi psihosociale. Strategia NATO implică adaptarea la aceste ameninţări prin încorporarea tacticilor asimetrice în propriile operaţiuni şi prin pregătirea pentru contracararea acestora.
Cum răspunde NATO la provocările reprezentate de războiul asimetric? Alianţa îşi adaptează doctrinele şi tacticile în mod constant pentru a aborda natura evolutivă a războiului asimetric. NATO oferă instruire şi educaţie statelor sale membre şi ţărilor partenere cu privire la modul de contracarare a ameninţărilor asimetrice.
NATO recunoaşte importanţa operaţiunilor informaţionale în combaterea războiului asimetric, inclusiv combaterea dezinformării şi propagandei.
Conflictul din Ucraina a scos în evidenţă utilizarea războiului hibrid în care Rusia a angajat forţe militare convenţionale alături de atacuri cibernetice şi campanii de dezinformare. Totodată, atacurile cibernetice reprezintă o preocupare tot mai mare pentru NATO, deoarece pot perturba situaţii esenţiale.
Războiul asimetric reprezintă o provocare semnificativă pentru NATO, dar Alianţa şi-a adaptat strategiile şi tacticile pentru a o aborda. Recunoscând importanţa războiului asimetric şi dezvoltând contramăsurile eficiente, NATO poate continua să-şi apere membrii şi să promoveze stabilitatea în zona sa de responsabilitate. Dezbatem la “Euroatlantica” despre războiul asimetric, prezent deja în Europa de peste doi ani.
Invitaţii ediţiei: jurnalistul Dan Cărbunaru, director “Calea europeană”, şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de Presă al Armatei. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi, alături de producătorul emisiunii Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta “Euroatlantica”.
Tema ediţiei: “Ucraina, speranţa spre Haga, război asimetric în Est”.
Bună seara, domnule Dan Cărbunaru!
Dan Cărbunaru: Bună seara, domnule Dobriţoiu. Îl salut şi pe invitatul dvs, echipa tehnică de emisie şi pe, bineînţeles, ascultătorii dumneavoastră.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut şi vă mulţumesc frumos pentru invitaţie.
Radu Dobrițoiu: Domnilor, vă mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea “Euroatlantica”. Bun venit la Radio România Actualităţi.
NATO şi Uniunea Europeană au înfiinţat oficial un Centru european de excelenţă pentru combaterea ameninţărilor hibride în 2017. Acest centru îşi propune să îmbunătăţească cooperarea în combaterea ameninţărilor hibride, care implică combinarea mijloacelor militare şi nemilitare, inclusiv a atacurilor cibernetice şi dezinformarea.
Platforma NATO-Ucraina privind combaterea războiului hibrid a fost înfiinţată la summit-ul NATO de la Varşovia în iulie 2016.
Avem şi o divizie NATO pentru războiul cibernetic. Domnule Dan Cărbunaru, cum poate reacţiona Europa, pilonul european al NATO, la frecventele atacuri hibride ale Rusiei?
Dan Cărbunaru: Da, vedeţi, până de curând, până acum câţiva ani de zile, ne gândeam, erau discuţii între partenerii transatlantici în ce măsură Europa, UE, în sine, ar avea capacitatea de a-şi asuma mai multă responsabilitate în privinţa protejării propriului teritoriu, propriei entităţi; şi peste această dilemă pe care o vedem încă nerezolvată, dimpotrivă pare cumva agravată şi pe fondul situaţiei din Ucraina, generată de agresiunea militară rusă, vedem acum acest război hibrid cu mijloace din ce în ce mai eficiente, dacă e să ne gândim la efectele din societăţile în care se poartă acest război şi, bineînţeles, acum provocarea este dublă, cum ne apărăm teritoriul, dar mai ales cum ne apărăm societatea, cum ne apărăm cetăţenii, pentru că toate aceste forme de dezinformare, toate aceste operaţiuni în derulare cu activarea acţiunilor sociale, şi nu numai, deja au început să roadă cumva, nu din teritoriul european, cât din, să spunem, sănătatea democraţiei noastre, şi nu mă refer acum doar la situaţia din România, pentru că am văzut, luate la ţintă, state cu o istorie democratică ceva mai îndelungată decât a noastră, şi în orice caz nu atât de întreruptă, fragmentată, cum s-a întâmplat cu România. Deci, ameninţările sunt cât se poate de reale, le resemţim în mod diferit, în funcţie de, să spunem, nivelul de educaţie, poziţia în societate, dorinţa de a înţelege efectele acestor mecanisme, care par foarte simple, ele sunt adaptate fiecărei categorii de public, dar au ca rezultat final, practic, slăbirea capacităţii unei societăţi democratice de a se proteja pentru etapă ulterioră, care poate însemna inclusiv vizarea teritoriului şi nu doar a unei părţi din societate.
Radu Dobrițoiu: Strategia de comunicare strategică a NATO, adesea abreviată ca Stratcom, implică utilizarea coordonată a activităţilor şi capacităţilor de comunicaţii pentru a sprijini politicile, operaţiunile şi activităţile NATO, promovând în cele din urmă obiectivele alianţei. Aceasta include modelarea percepţiilor, descurajarea adversarilor, atribuirea responsabilităţii şi promovarea coeziunii în special în faţa ameninţărilor hibride şi neliniare.
Domnule colonel Ion Petrescu, cum poate reacţiona România la ameninţările hibride actuale din perspectiva Stratcom în estul alianţei?
Ion Petrescu: Răspunsul /…/ poate fi sintetizat în două cuvinte: cu luciditate. De altfel, am observat că în ultimul an electoral din viaţa României, în mod obiectiv, instituţiile abilitate n-au stat cu mâinile în sân şi au reacţionat faţă de presiunile venite de pe alte meleaguri pentru a influenţa opinia publică din perspectiva alegerilor succesive care trebuiau să desemneze noua componenţă a legislativului, implicit a executivului de la Bucureşti şi, în final, alegerea celui care să conducă de la Palatul Cotroceni Republica România. Tentativele externe, devoalate nu numai din România, dar şi din alte capitale europene bine informate şi dotate cu structuri profesioniste de descurajare a unor asemenea tentative, au demonstrat că ţintele erau foarte mari şi, trebuie spus clar, Moscova nu a renunţat la dorinţa sa de a influenţa alegerile următoare, mă refer la alegerile din Republica Moldova, care vor fi în toamnă, pentru parlamentul acestei entităţi, care funcţionează pe partea istorică a României Regale Interbelice, /…./ ţinuturile dintre Prut şi Nistru, judeţele de acolo, fiind partea României Regale de Est. Acum, Republica Moldova este o realitate geopolitică ca urmare a transformării fostei republici sovietice-socialiste moldoveneşti într-o entitate care îşi caută drumul pe calea europeană de dezvoltare, apropo de titlul publicaţii pe care o conduce cu echilibru invitatul dumneavoastră. Şi vedeţi că în Moldova se întâmplă lucruri interesante. Deci taman când preşedintele României a poposit cu drag în capitala românilor şi a vorbitorilor limbilor europene din acest stat, la începutul celei de-a doua decade a acestei luni, brusc a început Tiraspolul să dea semne de nervozitate militară. Şi jurnaliştii de la Chişinău au semnalat că circa 16 unităţi ale autorităţilor locale din Transnistria au fost puse în stare de alertă, s-a scos muniţie, e adevărat că era vorba de cartuşe oarbe, ca să folosesc o sintagmă la modă, deci folosirea muniţiei doar pentru anumite momente şi, bineînţeles, ordine date în limba lui Tolstoi pentru impresionarea populaţiei locale. Dar această demonstraţie de forţă pentru prima dată a vizat o aşa-zisă operaţie în oglindă la operaţia pe care, în al Doilea Război Mondial, au dus-o trupele sovietice când au vizat de la Iaşi Bucureştiul şi când au ajuns la Iaşi, după ce au cucerit iniţial Chişinăul. Această paralelă istorică, strict propagandistică, fără niciun efect în viaţa imediată, arată că Moscova continuă războiul hibrid şi dorinţa de influenţare a alegătorilor dintre Prut şi Nistru, pentru că îşi doreşte o conducere care să plece fruntea la Kremlin, după alegerile parlamentare din Republica Moldova.
Radu Dobrițoiu: Din septembrie, da.
Ion Petrescu: Da. Un alt tip de conducere la Chişinău ar fi o dificultate enormă atât pentru Ucraina, cât şi pentru România. Asta ţinteşte Moscova şi cum nu poate să o facă cu alte mijloace, apelează la războiul hibrid.
Radu Dobrițoiu: Aminteam în preambulul emisiunii de natura evolutivă a războiului asimetric. Domnule Dan Cărbunaru, a generat războiul din Ucraina o evoluţie rapidă, o adaptare şi modernizare a războiului asimetric cu noi metode şi instrumente pentru acţiuni hibride?
Dan Cărbunaru: În primul rând, intensitatea utilizării acestui tip de instrument a crescut foarte mult. Şi noi, fiind în vecinătatea Ucrainei, cred că avem chiar cea mai lungă graniţă cu Ucraina din statele membre UE şi NATO, vântul acesta rece care a venit din Est, cu siguranţă s-a resimţit şi la noi.
S-a resimţit, în primul rând, în zonele de graniţă, acolo unde efectele atacurilor ruseşti au generat – mă refer acum la judeţele din est, dar şi din nord, mai ales în debutul războiului, pentru că, între timp, mare parte din aceste mesaje de tip RO-Alert pare să se fi concentrat mai degrabă în sudul ţării.
Deci, pe de-o parte, avem un efect direct al acestei agresiuni, resimţit de românii din această zonă de graniţă.
În al doilea rând, este vorba de valurile de refugiaţi care au venit încă din primul an în România, din primele zile, şi care au dus cu ei nu doar drama, ci şi efectele devastatoare ale atacurilor ruseşti, care – am văzut cu toţii – nu numai că n-au vizat doar facilităţi militare, ci şi zone rezidenţiale, spitale, şcoli; lucruri care nu cred, nu sunt un specialist în război, dar nu cred că legile războiului permit unui agresor să deruleze astfel de atacurilor.
Deci, eu mă refer acum la teroare, la panică, şi, evident, instrumentele războiului hibrid care au pus presiunea inclusiv pe armată română şi, într-adevăr, în mod fericit, aşa cum a deschis drumul românilor către NATO şi Uniunea Europeană prin sacrificiul lor, mă refer acum la soldaţii români care au mers în teatre de operaţii, înainte de a intra în NATO şi, practic, au oferit României şansa de a se conecta la aceste două mari proiecte occidentale – NATO şi Uniunea Europeană.
Fără sacrificiul lor nu am fi ajuns aici, dar şi fără activităţile de comunicare, pe care… Şi aici, sigur că, într-un fel, nu neapărat că mă simt nevoit, dar realitatea este, în acest sens, că merită fericitări, atât domnul colonel Petrescu, cât şi toţi colegii domniei sale, care, de ani bun de zile, au dublat dedicarea şi sacrificiul soldaţilor români cu un demers de comunicare prin care societatea românească a înţeles sensul acestui sacrificiu şi rolul Armatei rămâne în această perioadă.
Inclusiv în această zonă am văzut instrumente de război hibrid cu toate aceste campanii de fake news, cu recrutări forţate, neforţate, inclusiv zilele precute, românii din diaspora erau sfătuiţi să nu vină acasă în timpul vacanţei de vară, să nu cumva să fie recrutaţi, că se vor închide graniţele, ne pregătim de război.
Sunt foarte multe exemple pe care le putem prezenta, însă realitatea este că România n-a fost niciodată mai sigură decât acum şi rămâne doar ca noul guvern să-şi ia sarcina în serios atât pe componenta economică de reforme, dar şi pe componenta de înarmare şi de asigurare a capabilităţilor de care România are nevoie pentru a-şi purta de grijă alături de aliaţii săi, într-un context în care secretarul general NATO preciza recent şi cu asta închid că nu mai putem vorbi despre Est şi Vest când vorbim despre NATO. NATO trebuie să aibă o abordare unitară şi acesta e un lucru bun pentru că doar prin solidaritate putem oferi un răspuns în sferal provocărilor pe care asertivitatea rusă relansează de ani buni de zile în această parte a lumii.
Radu Dobrițoiu: Războiul hibrid nu ar putea avea rezultate dacă populaţia ar fi mai bine informată, educată, cu explicaţii corecte şi eficiente.
Domnule colonel Ion Petrescu, constatăm multe informaţii false despre încorporări, aşa cum amintea şi domnul Cărbunaru, marşuri militare, obligaţia de a merge la război.
Mă refer la mesajele false promovate şi rostogolite în Europa, dar şi în România.
Cum ar trebui să reacţioneze autorităţile statului pentru situaţia actuală şi cum ar trebui să se replieze instituţiile statului pentru a răspunde – combate şi, de ce nu, pentru a bloca actualele dezinformări?
Ion Petrescu: Foarte bună întrebarea dumneavoastră, domnule Radu Dobriţoiu. Este clar că la ora actuală, autorităţile statului român acţionează de luni bune numai defensiv şi uneori cu ezitare. Soluţia e clară- contraofensiva şi devoalarea publică a mincinoşilor care agită apele. Eu înţeleg că sunt jurnalişti tineri care, cu voci lacrimogene, cer unor terţi să se pronunţe asupra dramei tinerilor care ar trebui să plece pe front, numai că aceşti băieţi de bani gata uită un lucru. Nu există nicio intenţie în acest sens, ba mai mult, există dovada clară că armata română nu va fi implicată în ceea ce unii cred că ar urma o implicare în Ucraina, a unor trupe NATO, pentru simplu motiv că la nivelul parlamentului României nu s-a luat o asemenea decizie, la nivelul Statului Major al Apărării României nu s-a pregătit o asemenea dinamică, iar în ce priveşte pe militarii din unităţile actuale al organismului nostru militar, toţi sunt pe bază de contract, deci sunt militari care poartă uniforma Armatei României şi au rostit jurământul de credinţă în mod voluntar, din convingeri personale. Cu asemenea oameni se tratează altfel. Profesioniştii sunt conştienţi de misiunea lor reală în ţară şi nu pot fi trimişi în alte misiuni decât în baza acordului lor şi numai dacă ţara o cere. Este exclus.
Observaţi că prin prezenţa preşedintelui României la Odesa, pe teritoriul Ucrainei, s-a ajuns la o contribuţie salutară, la încercarea unei soluţii la care şi statele europene să-şi aducă o contribuţie, chiar dacă minoră, sigur că da. Să nu uităm că acolo au fost prezenţi nu numai preşedintele Ucrainei, preşedintele României, preşedintele Moldovei, dar şi oficialii altor ţări europene, cum este de exemplu Serbia şi Albania, între care ştim că au fost divergențe, nu numai de ordin teritorial; Grecia şi Muntenegru, Croaţia şi Slovenia şi acolo la acea masă în formă de semicerc s-au rostit speranţe legate de pacea pe teritoriul ucrainean în condiţiile în care se va reveni la respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei, care n-a declanşat această agresiune, nu a motivat-o şi nu face decât să-şi apere identitatea naţională, suveranitatea la care are dreptul conform Cartei ONU.
Radu Dobrițoiu: Este clar că trăim un război informatic şi informaţional, un război asimetric complex.
Dezinformarea, propaganda, ştirile false au devenit arme într-un război invizibil, dar cu impact important în ceea ce presupune formarea şi informarea populaţiei. Privind, domnule Dan Cărbunaru, spre summit-ul NATO de la Haga. Are nevoie alianţa de o mai bună coordonare în această zonă a confruntării informatice şi informaţionale, cu o posibilă nouă decizie elaborată în această lună, în Olanda?
Dan Cărbunaru: Cred că da, şi de când am văzut, dacă vă amintiţi în urmă cu mai bine de 10 ani, mişcările de trupe de la Marea Baltică spre Marea Neagră, trupe NATO, în mare parte americane, care erau parte a unui demers de descurajare a unor intenţii agresive din partea Rusiei vedeam în unele zone mecanisme ale acestui război hibrid, care încercau să transforme reacţia foarte bună a populaţiei din zonele prin care treceau acele coloane de blindate, de tancuri, în aşa-zise reacţii negative.
Şi, într-adevăr, au fost foarte mulţi bani investiţi în acea operaţiune, însă, din păcate, n-a fost dublată şi de o comunicare de măsură.
Cred că nu trebuie subestimat acest impact pe care, cu o picătură chinezească, rusească, nici nu mai contează metafora, se fărâmă pe o bună parte din soliditatea înţelegerii rolului NATO şi al Uniunii Europene în acest context, în societăţile noastre.
E foarte bine că NATO şi Uniunea Europeană au dialog, au proiecte comune, dar cred că va trebui, efectiv, să-şi îmbunătăţească instrumentele pentru a proteja spaţiul public, acolo unde, prin diverse canale, în special prin social media, sunt create în fiecare zi divizări sociale, în funcţie de specificul fiecarei comunităţi, fiecarei ţări, acolo unde e vorba de sărăcie, se pune accentul pe sărăcie, acolo unde e vorba de religie, se pune accentul pe religie, sau pe migranţi, pe lipsa de toleranţă. Văd însă în toate aceste chestiuni şi o oportunitate, pentru că, în locul unui monolog despre cât de bine este că, totuşi, trăim în Uniunea Europene şi în NATO, acest dialog, purtat de la distanţă, ar putea sprijini nu doar autorităţile, dar şi cetăţenii interesaţi să apere valorile în care vedem, totuşi, /…/ că europenii încă mai cred, în valori de bază care sunt puse sub această presiune a rezboiului hibrid, încurajând, punând frica în locul speranţei, punând accesibilitatea în locul blândeţii, lucruri care generează efecte şi în viaţa de zi cu zi. Nu mă refer acum doar la unele acţiuni de radicalizare, dar şi la o atmosferă tensionată în societate, nu doar în context politic, vom vedea acum şi din punct de vedere economic ce s-a întâmplat şi la noi. Deci e un mediu atât de toxic şi atât de complex pe care fiecare familie îl are de gestionat, inclusiv în România, dacă doriţi, încât cred că e nevoie de o mobilizare a specialiştilor în comunicare, în comunicare strategică. Nu cred că este, de această dată, doar rolul armatei să ducă acest război cu un inamic nu chiar invizibil, pare din ce în ce mai vizibil. Cred că şi guvernele şi structurile NATO, dar şi cele europeane ar putea face mult mai mult pentru a proteja minţile oamenilor, luate efectiv la ţintă de profesionişti în operaţiuni psihologice şi care îşi calibrează din ce în ce mai bine aceste arme.
Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Ion Petrescu, vom avea pe agenda summitului NATO de la Haga ca temă principală, probabil, şi războiul asimetric, contracararea acţiunilor hibride, credeţi că va fi inclusiv un mesaj de susţinere mai clară pentru Republica Moldova? Într-un minut, vă rog.
Ion Petrescu: Cu siguranţă, pentru că alocuţiunile succesive,pe care le-a rostit preşedintele României, Nicuşor Dan, la Chişinău, din momentul întâlnirii cu preşedintele Maia Sandu, până la plecarea de pe teritoriul Republicii Moldova, mesajele respective au fost clare, de susţinerea a căii europene a Republicii Moldova.
E o fotografie de nota 10 realizată la Odesa, de o parte este delegaţia ucraineană condusă de preşedintele Zelenski şi de partea cealaltă este
delegaţia românilor, fiind cot la cot Maia Sandu cu Nicuşor Dan şi, bineînţeles, însoţitorii lor. O dovadă publică că trebuie să fie percepută comunitatea românilor din ţara noastră şi din Republica Moldova ca un factor de disuasiune civilizată a altor gânduri de o factură militaristă din estul Europei.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! Euroatlantica, la final, titlul ediţiei: “Ucraina: speranţa spre Haga, război asimetric în est”. Invitaţii emisiunii au fost
jurnalistul Dan Cărbunaru, director Calea Europeană,
şi colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al trustului de presă al Armatei.
Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi.