REZERVIȘTII – UN ATU STRATEGIC

În cadrul unui eveniment secundar al Conferinței de Securitate de la München, organizat de Asociația Rezerviștilor Germani și moderată de colonelul Sensburg, președintele CIOR, colonelul norvegian Jørn Buø
a adresat o întrebare cheie pentru viitorul Europei: ce rol joacă rezerviștii în mediul de securitate de astăzi?

Mesajul său a fost clar: rezerviștii nu sunt o forță de rezervă – sunt un atu strategic.
„Într-o lume modelată de amenințări hibride și schimbări tehnologice rapide, rezerviștii aduc ceva unic, deoarece conectează structurile militare cu expertiza civilă – în special în domenii precum AI, cibernetice și tehnologiile emergente. Ei consolidează reziliența societății și contribuie la o abordare modernă a Apărării Totale. Și dincolo de pregătire, ei consolidează coeziunea democratică în toate națiunile aliate.
Apărarea Europei nu înseamnă doar capacități. Este vorba despre coordonare, inovație și oameni care fac pod între ambele lumi.
Rezerviștii fac exact asta.“ a declarat președintele CIOR Jørn Buø.
Generalul Marian Buciuman, președintele Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan CUZA“/ ANCMRR a transmis celor de la CIOR că asociația sa, cu circa 20.000 de membri, împărtășește integral cele afirmate de președintele CIOR.
Sigur că, – după trecerea în rezervă – fiecare ex-militar profesionist are libertatea de alege propriul drum, pentru viitorul său.
Dar, în unele armate moderne, precum cea americană există practica constructivă, benefică celor deveniți pensionari militari, de a fi recomandați să activeze în structuri civile care pot valorifica competențele și abilitățile lor, societătile respective având clar beneficii, în urma utilizării adecvate a potențialului intelectual al celor care au avut cariere militare de excepție. Asta este posibil acolo unde prejudecățile pasagere nu blochează respirația liberă a unor antreprenori care percep cu seninătate, necenzurați, în mod realist, provocările inevitabile ale viitorului.
O societate solidă, stabilă generează un cadru propice valorificării integrale a resurselor umane aflate la dispoziție, accentul fiind pus pe ceea ce poate să facă fiecare cetățean, integrat adecvat în procesul de restartare a prosperității generale. Probabil că principala calitate a tuturor rezerviștilor este rapiditatea cu care se adaptează în mediile unde simt că epertiza lor pragmatică este respectată
și folosită în folosul comunității.
Contrar exprimării recente a unei opinii neinspirate, la nivelul Ministerului Apărării, acest minister – care plătește pensiile rezerviștilor, este primul motivat să valorifice, cu tact, potențialul profesional al celor care au fost militari de carieră, semeni obișnuiți să li se cuantifice, cu obiectivitate, capacitatea de muncă și rezultatele aferente – atunci și acolo unde acestea sunt în mod real. După cum bine se știe, un mediu incluziv, în care oamenii se simt valorizați, alimentează atât succesul individual, cât și pe cel organizațional.
Președintele CIOR Jørn Buø nu a vorbit despre unitatea rezerviștilor, dar în România funcționează, în virtutea unor orgolii de caste profesionale, respectiv de arme și categorii de forțe armate o puzderie de organizații ale ex-militarilor profesioniști, acestea fiind, tot pentru ei, “călcâiul lui Ahile”. Însă, după cum credea fostul președintele american Dwight D. Eisenhower „Această lume a noastră trebuie să evite să devină o comunitate de frică și ură îngrozitoare și să fie, în schimb, o confederație mândră de încredere și respect reciproc.” Deocamdată nu avem parte de așa ceva.