O coincidenţă interesantă

O coincidenţă interesantă face ca în aceeaşi zi, de 4 iulie, să fi văzut lumina zilei, în urmă cu şapte decenii, compatriotul care din 1998, timp de opt ani, a fost reprezentantul Armatei României în Comisia interministerială pentru delimitarea spaţiilor maritime ale ţării noastre, cu Ucraina şi Bulgaria, şi în Comisia de negociere a Tratatului de frontieră cu Ucraina. Ulterior, acelaşi conaţional a făcut parte, între anii 2004 şi 2007 din colectivul de redactare a documentelor prezentate de către România Curţii Internaţionale de Justiţie, iar între 1 şi 20.09.2008, din echipa ce a reprezentat Guvernul României la Curtea Internaţională de Justiţie, în susţinerea fazei orale a procesului contra Ucrainei. A fost şansa vieţii celui despre care scriu aceste rânduri, ca să fie într-o echipă omogenă, ce a reuşit să aducă ţării un teritoriu asupra căruia, începând cu martie 2009, România are drepturi suverane. Chiar dacă este o zonă maritimă, spaţiul care, de acum încolo, aparţine României se întinde pe o suprafaţă de două ori mai mare decât aria judeţului Brăila. În cei 9.700 km2, dobândiţi prin decizia Curţii Internaţionale de Justiţie, România are dreptul să exploateze toate resursele minerale sau biologice existente. Cantitatea de hidrocarburi aflată în zonă este una considerabilă. Şi din punct de vedere al resurselor biologice, zona ce a revenit ţării noastre este una dintre cele mai bogate arii din Marea Neagră.

CITIȚI MAI MULT AICI.