Alta este situaţia ţărilor baltice, Poloniei şi României
Indiscutabil că state precum cel francez, german şi olandez, aflate în inima Europei au reţineri evidente la capitolul măririi bugetelor lor de apărare, nefiind direct percepută vreo ameninţare, la Paris, Berlin sau Amsterdam, dar alta este situaţia ţărilor baltice, Poloniei şi României, care simt şi după trei decenii pericolul revenirii, sub o formă sau alta, în sfera de influenţă a Moscovei, de unde şi interogaţia: va exista o împărţire echitabilă a răspunderilor complexe, în cadrul NATO? Dincolo de eforturile financiare este şi proiecţia conducerii pragmatice a NATO. Secretarul general al NATO este din Norvegia – cu un mandat prelungit într-o situaţie geopolitică fluidă, pe alocuri imprevizibilă -, iar adjunctul său este din România, ţară care simte pe propria piele cât de cenuşie şi nesigură a devenit Marea Neagră, dar şi că în ceea ce priveşte viitorul teritoriului dintre Prut şi Nistru, dar şi în privinţa relaţiilor dintre Ucraina, Georgia şi Federaţia Rusă, Germania are primul şi ultimul cuvânt, după consultări adecvate cu Franţa şi – în mod evident – cu Rusia.

