Donald John Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, când coboară în ringul atenţiei generale ştie să încaseze loviturile defăimătoare

Orice ar spune actualul preşedinte al SUA imediat luarea sa de poziţie este etichetată drept afirmaţie mistificantă şi periculos de înşelătoare. Iar cazurile de coronavirus sunt un bun pretext pentru a pleda în favoarea teoriei că Trump minimizează ameninţarea pandemiei, care, conform statisticilor oficiale a ajuns la cifre îngrijorătoare.

Există şi o pripeală a aruncării unor anateme, la adresa actualului şef al statului american, care indică un prea plin al paharului electoral al partidului democrat, ce a găsit cu greu un candidat, mai rar prezent la evenimente publice, dar cu puncte acumulate, în sondajele publice, doar pentru că tace, este teoretic opusul lui Trump şi dovedeşte o imensă răbdare, până la ceea ce va fi confruntarea publică, în trei reprize, menite a limpezi opţiunile alegătorilor americani care vor merge concret, la secţiile de vot.

Place sau nu, admirat sau hulit, cu susţinători mai entuziaşti şi opozanţi mai violenţi, trădat sau aplaudat în arenele publice, unde mai sunt şi numeroase locuri goale, cetăţeanul american Donald John Trump, al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, când coboară în ringul atenţiei generale ştie să încaseze loviturile defăimătoare, să răspundă adresându-se propriului electorat şi să rămână, ca orice lider republican aparte, adeptul unor măsuri care să răspundă, fără echivoc, la provocările nu tocmai angelice, ale unor manifestanţi adepţi ai violenţei şi înlăturării statuilor care, din punct de vedere strict istoric, ţin de devenirea naţiunii americane.

CONTINUAREA AICI.