Doar Nichita Stănescu scria:

“Ah, râsu’ plânsu’
ah, râsu’ plânsu’
mă bufneşte când spun
secundei vechi putrezind în secunda
de-acum.”

Secunda veche de la Realitatea TV fiind genericul de ieri,
dorit înfricoșător, despre, chipurile, soldați americani față în față cu militari ruși.

Iar pe ecran tronau, pe post de timbre deloc fiscale, un comentator cu pretenții în geopolitică, un fost șef de serviciu secret, un înstelat etichetat istoric și restul nici nu mai contează.

Bun, atragerea prostimii, cu personaje care sunt transformate sporadic în surse de informații și interpretări relativ recente constituie un exercițiu de comunicare postbelică, nu postdecembristă.

Și se mai miră unii producători TV de ce telespectatorii fug de emisiunile dorite de geopolitică.

Simplu.