CULT.MIL. / Tema ediției a 11-a a emisiunii este RĂZBOIUL FĂRĂ SFÂRȘIT

DEFENSE ROMANIA / Ei au putut, noi nu. De ce Polonia a reușit ceea ce România nici nu visa în programul de F-16 și nu numai

Click aici.

PROBABIL, PREPONDERENT AERIANĂ

Numirea noului comandant suprem al NATO,
GENERALUL DE AVIAȚIE Alexus G. Grynkewich
ESTE UN SEMNAL CLAR CĂTRE MOSCOVA CĂ NATO, IMPLICIT SUA
VOR APĂRA CU ÎNDÂRJIRE STATELE BALTICE,
ÎN IPOTEZA UNEI NOI AGRESIUNI MILITARE A RUSIEI,
DE DATA ASTA ASUPRA FOSTELOR REPUBLICI SOVIETICE
ESTONIA, LETONIA ȘI LITUANIA.
IAR RIPOSTA DEFENSIVĂ VA FI, PROBABIL, PREPONDERENT AERIANĂ.

SCHIMBARE DE COMANDĂ LA SEDIUL COMANDAMENTULUI SUPREM AL FORȚELOR ALIATE DIN EUROPA DE LA MONS

LA RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂȚI/ Securitatea şi apărarea Europei post-summit-urile NATO şi UE

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (3 iulie, ora 21:05) – “Euroatlantica” – Realizator: Radu Dobriţoiu – invitaţi: colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de Presă al Armatei şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defense România.

Radu Dobrițoiu: Bun găsit! Sunt Radu Dobriţoiu cu o nouă ediţie a emisiunii “Euroatlantica”. Două reuniuni importante săptămâna trecută pentru problematica apărării şi securităţii continentale, Consiliul European şi Summitul NATO de la Haga. Liderii europeni au căzut de acord, trebuie accelerate proiectele comune în domeniile de capabilităţi prioritare, într-o logică de complementaritate cu NATO.
Agenţia Europeană de Apărare va juca un rol central în acest efort prin facilitarea agregării cererii şi coordonarea iniţiativelor statelor membre, decizie crucială a Consiliului European. UE intră în era apărării comune. Liderii celor 27 de state membre au decis la Bruxelles accelerarea în următorii cinci ani a transformării blocului comunitar într-un actor credibil şi eficient în domeniul apărării, capabil să reacţioneze la întreg spectrul ameninţărilor cu care se confruntă continentul.
Accentul va fi pus pe stimularea investiţiilor în sectorul apărării şi pe implicarea capitalului privat, cu sprijinul instituţiilor financiare europene.
Un alt punct important pentru apărarea Europei este mobilitatea militară, care devine un pilon al eficienţei operaţionale europene. Vor fi propuse măsuri suplimentare pentru a asigura o deplasare rapidă a echipamentelor şi trupelor în toate cele 27 de ţări membre. Tot săptămâna trecută, la Haga, NATO a marcat o reaşezare importantă a alianţei, inclusiv prin reconfirmarea importanţei Articolului 5 din Tratatul de la Washington.
Liderii NATO au aprobat obiectivul de cheltuieli mai mari pentru apărare. Ţările s-au angajat să cheltuiască 3,5 % din PIB pentru apărarea de bază şi 1,5 cheltuieli conexe. Membrii alianţei vor extinde rapid cooperarea transatlantică în domeniul industriei de apărare şi pentru a valorifica tehnologiile emergente. Aliaţii şi-au reafirmat angajamentele suverane durabile de a oferi sprijin Ucrainei, a cărei securitate contribuie la protejarea alianţei. Voi analiza aceste subiecte împreună cu invitaţii acestei ediţii: colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al trustului de presă al armatei şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defense România. Eu sunt Radu Dobriţoiu şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta “Euroatlantica”, tema ediţiei: Securitatea şi apărarea Europei post-summit-urile NATO şi UE. Bună seara, domnule colonel Ion Petrescu!
Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut, domnule Radu Dobriţoiu şi îl salut şi pe distinsul meu prieten, domnul Tudor Curtifan.
Radu Dobrițoiu: Bună seara, domnule Tudor Curtifan!
Tudor Curtifan: Bună seara, domnule Dobriţoiu! Îl salut cu acelaşi respect şi pe domnul colonel Ion Petrescu.
Radu Dobrițoiu: Decizie crucială a Consiliului European. UE intră în era apărării comune. Domnule colonel Ion Petrescu, Europa a avut numeroase mesaje primite de la Rusia. Trebuia luată mai devreme această decizie?

Ion Petrescu:

Mai devreme nu era pregătită mental, dar faptul că acum şi un oficial al Italiei a dat semnalul că peste cinci ani este posibilă o mişcare a armatei ruse spre inima Europei indică, fără putinţă de tăgadă, îngrijorarea aliaţilor europeni faţă de politica expansionistă a regimului condus de Vladimir Putin. Problema este ca Federaţia Rusă să fie stopată şi, deocamdată, la momentul difuzării emisiunii dumneavoastră, doar armata ucraineană se opune cu înverşunare colosului militar rus.
Să reţinem, însă, un aspect: deşi are pierderi masive armata rusă în Ucraina, totuşi, în condiţiile în care a pierdut în ultimele luni 200.000 de militari pe câmpul de luptă, a reuşit să recruteze şi să aducă pe frontul din Ucraina încă 300.000 de tineri în uniformele armatei ruse.
Deci Putin are încă capacitatea de a mobiliza tineri fără a crea o reacţie negativă din partea populaţiei.
Radu Dobrițoiu: Una dintre concluziile ultimului Consiliu European susţine necesitatea urgentă de a consolida bază industrială şi tehnologică de apărare europeană, astfel încât aceasta să fie în măsură să producă şi să furnizeze mai bine echipamente în cantităţile şi ritmul accelerat necesare.
Domnule Tudor Curtifan, privim spre fondurile europene de 150 de miliarde de dolari pentru apărare, din care România ar putea atrage 8 miliarde de euro. Până în septembrie ar trebui configurat un plan pentru aceste fonduri. Unde sunt domeniile în care poate industria românească de apărare să se dezvolte, inclusiv cu transfer de tehnologii la noi în ţară sau prin cooperarea cu alte ţări?
Tudor Curtifan: Bun, acum plecând de la pericolul pe care îl reprezintă Federaţia Rusă şi agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei pe care a subliniat-o foarte corect şi reiterez, excelentă analiza domnului Petrescu, repercusiunile acestei agresiuni asupra securităţii europene şi asupra securităţii la nivel mondial, într-un mediu atât de dinamic, e o provocare existenţială pentru Uniunea Europeană. Şi exact cu aceasta începe şi concluzia summit-ului Uniunii Europeane din aceste zile.
Plecând de la această stare, de fapt, de altfel, industria de apărare, din punctul meu de vedere, va juca un rol determinant. Eu cred că de-a lungul timpului Europa nu a dus lipsă de fonduri, adică de bani, mai degrabă a dus lipsă de o viziune strategică în ceea ce priveşte, nu ştiu, o Europa care să fie un jucător inclusiv în zona militară. Eu am mai numit “sindromul păcii eterne” de după 1990, din care ne-am trezit brusc şi când spuneam trezit, mă refer la toate statele europene. Cred că nu mai e timp de pierdut. Următorii ani vor fi decisivi, iar din această perspectivă, industria de apărare din România, pentru că aici revin să răspund întrebării dumneavoastră, are o şansă şi are o oportunitate uriaşă, din perspectiva mea. Oportunitate uriaşă, inclusiv în ceea ce aţi punctat foarte corect, domnule Dobriţoiu, transfer de tehnologie, pentru că problema nu cred că o reprezintă industria de apărare din mediul privat. Problemele se regătesc în industria de apărare din mediul de stat. De foarte multe ori căpuşată politic şi aşa mai departe, nu intrăm în aceste discuţii. Foarte multe linii tehnologice învechite, linii tehnologice din anii 60-70. Avem o oportunitate imensă de a implica partenerii europeni şi, apropo, inclusiv Ucraina, pentru că acest program Rearm Europe, sau, mă rog, Readiness, rebotezat, 2030, aduce oportunităţi şi pentru industria de apărare din Ucraina. Am văzut că, deja, industriile de apărare din alte state, Germania, Franţa, inclusiv, se discută, inclusiv preşedintele Macron a discutat cu preşedintele Zelenski despre producerea în comun a dronelor. Ucraina este astăzi unul dintre principalii, sau industria de apărare ucraineană este unul dintre principalii producători ale acestor componente.
Cred că există posibilităţi nenumărate, dar trebuie să existe şi voinţă, din perspectivă politică, de a ne putea conecta la aceste programe. Timpul e foarte scult. Aţi menţionat într-adevăr septembrie. Oportunităţile sunt mari, timpul e scurt şi aş vrea, mi-aş dori foarte mult să nu ratăm şi aceste şanse, inclusiv cu partenerii europeni şi, bineînţeles, şi cu industria de apărare din Ucraina, pentru că experienţa războiului poate fi benefică şi pentru noi, statele membre UE şi NATO.
Radu Dobrițoiu: Până în 2035, statele din NATO trebuie să aloce 5% din PIB pentru apărare s-a decis la summit-ul Alianţei de la Haga. Domnule colonel Ion Petrescu, vă rog să explicaţi pentru ascultători ce presupune această alocare pentru pilonul european al NATO, dar şi pentru România.

Ion Petrescu:

În primul rând, există o defalcare clară la nivelul procentului de 5%, agreată defalcarea respectivă de către aliaţii europeni, adică 3,5% să fie direct alocat fondului defensiv al ţării, iar 1,5% să meargă pe extinderea căilor de comunicare. Mă refer la căi ferate, la posibilitatea de folosire a transportului aerIan şi la posibilitatea utilizării mijlocelor de transport pe apă, fie fluvial, fie maritim. România se va ţine de cuvânt şi am un argument forte. Încheierea acestei perioade de 10 ani va coincide cu finalizarea probabilă a celui de-al doilea mandat prezidenţial deziderabil al preşedintelui Nicuşor Dan.
Preşedintele Dan s-a dovedit a fi un om de cuvânt, care, la fel ca şi premierul actual Bolojan îşi respectă cuvântul dat în spaţiul public. În legătură cu industria de apărare a României e o problemă. Aceasta oricât de interesantă ar fi, dincolo de rennoirea tehnologică trebuie să beneficieze de comenzi. Şi mă refer la comenziile pe plan intern. Am avut posibilitatea ca jurnalist civil să stau de vorbă cu o serie de iniţiatori de producere de armament uşor de infanterie. Armele erau într-adevăr competitive, erau comparabile cu produsele similare care asigură dotarea unor alte armate ale unor ţări membri ale NATO, dar lipseau comenziile. Deci trebuie să fie regândit modul în care statul român valorifică munca acestor oameni în care investesc bani, iniţivă şi îşi atrag specialişti în producerea de pistoale mitraliere care sunt foarte utile trupelor de infanterie, dar fără comenzi care să justifice producţia cu o anumită modalitate, de ciclicitate a seriilor care sunt furnizate beneficiarilor, este foarte greu să fie sprijinită această industrie naţională de apărare. Iar dacă e să vorbim despre ceea ce lipseşte industriei naţionale de apărare,
să spunem franc, n-am avut bărbaţi de stat care să ceară ca aceia de la Varsovia să beneficiem de offset, de posibilitatea de a face contract cu ţări cu bogate tradiţii în producţia de armament, care să permită producerea şi pe teritoriul României a unor componente ale armelor sau avioanelor sau altor structuri de tehnică de luptă pe care noi le-am achiziţionat de la state aliate.
Polonezii au luat avioane F-16 şi au obţinut offset pentru aceste avioane, ceea ce a însemnat numeroase locuri de muncă pentru muncitori polonezi în Polonia. Noi am luat avioane F-16 şi până la data difuzării emisiunii dumneavoastră n-am auzit de niciun reportaj în rândurile muncitorilor care s-au ocupat de producerea de piese utile avioanelor F-16. Iată adevăratul decalaj între Polonia şi România pe planul militar, pe planul dotării cu tehnică de luptă modernă. Ei sunt cu un pas în faţa noastră, sunt mai creativi, mai îndrăzneţi şi au capacitatea de a spune aliatului, partenerului strategic, SUA,
asta avem nevoie, pentru asta vrem să facem contractul. Noi mai avem de lucrat aici.
Radu Dobrițoiu: Să fim optimişti despre offset, să sperăm că va funcţiona parteneriatul cu Coreea de Sud care va ridica o fabrică de blindate de la zero în România.
Ne uităm, bineînţeles, şi spre IVECO, să nu uităm de Uzina Mecanică Bucureşti. Există, totuşi, nişte lucruri care s-au mişcat chiar şi în industria privată de apărare din România. Din cei 5% pentru apărare, NATO solicită ca 1,5% să fie destinate pentru cheltuieli conexe, iar Uniunea Europeană susţine mobilitatea militară, infrastructura, dar şi sectoare strategice, cum ar fi securitatea cibernetică şi comunicaţiile. Domnule Tudor Curtifan, este şi aceasta o ocazie pentru România pentru a-şi dezvolta căile ferate, drumurile, eventual reţele de sateliţi?
Tudor Curtifan: Cu siguranţă este o oportunitate uriaşă, pentru că e ceea ce numim tehnologii dual use şi cred că oportunitatea uriaşă pe care o avem şi în situaţia actualului deficit bugetar şi a actualei situaţii economice e să reuşim să conectăm zona militară şi zona civilă.
Sunt total de acord cu ceea ce a menţionat domnul Ion Petrescu. Există posibilitatea ca inclusiv companii din industria de apărare să lucreze şi prin programe offset în zona aceasta dual use, şi în sectorul energetic, şi în infrastructură şi aşa mai departe.
Ca să nu mai spun, e foarte corect că e nevoie de comenzi. Noi vorbim de mult timp că industria de apărare nu mai vinde pe plan extern. Dacă tu, armata ţării tale, nu cumpără un anumit produs, de ce ar cumpăra armata unei ţări terţe produsul respectiv?
Deci cred că e nevoie de o regândire a politicii, din perspectiva mea, şi a strategiei din acest punct de vedere. Şi da, România are probleme şi deficienţe foarte mari pe zona logistică, pe zona de infrastructură şi le cunoaştem cu toţii. Nu sunt probleme de ieri de astăzi. Şi aceste chestiuni afectează inclusiv mobilitatea militară. Suntem, totuşi, un stat cu foarte multe provocări din perspectiva geografiei. Deci cred că există această şansă şi cred foarte mult în conectarea, inclusiv cu Polonia. Să nu uităm că există în continuare acel proiect al Iniţiativei celor Trei Mări, care cred că ar putea şi ar trebui dezvoltat şi din perspectiva aceasta a, nu ştiu, a noii strategii europene cu privire la apărarea Europei, să revenim la…
Radu Dobrițoiu: Şi mobilitatea militară, bineînţeles, între mări.
Tudor Curtifan: Şi mobilitate militară, exact, şi civilă şi militară. Să revenim la conceptul lui Piłsudski, Intermarium, dar să o facem şi să-l modernizăm şi să facem inclusiv pe zona aceasta a unei componente civile, pentru că, din perspectiva mea, atât în ceea ce priveşte logistica şi mobilitatea militară, zona civilă, energetică şi aşa mai departe şi zona militară sunt interconectate într-o perspectivă crucială. Şi am văzut şi ceea ce se întâmplă în Ucraina, poate demonstrează acest lucru.
Radu Dobrițoiu: Domnule Curtifan, aţi amintit de conectarea cu Polonia. Eu am amintit de Coreea de Nord. Ce ne puteţi spune despre acest contract foarte important pentru viitor, dar care include şi offset cu Coreea de Nord pentru blindate.
Tudor Curtifan: În Coreea de Sud…
Radu Dobrițoiu: Da, în Coreea de Sud. Scuzaţi-mă!…
Tudor Curtifan: Partenerii noştri din Coreea de Sud reprezintă un stat foarte serios din această perspectivă. Ei îşi doresc foarte mult să investească, să investească pe termen lung şi una dintre aceste, nu ştiu, aceste… demonstrează acest lucru inclusiv fabrica pe care aţi menţionat-o, care se ridică în următoarea perioadă şi unde vor fi produse obuzierele K9 Thunder. În această chestiune ei îşi doresc foarte mult să continue parteneriatul cu România, inclusiv în ceea ce priveşte maşinile de luptă ale infanteriei, care au foarte multe comunalităţi cu obuzierele. Mă refer la maşinile de luptă Redback, care ar putea aduce inclusiv, din nou, locuri de muncă şi aşa mai departe. La fel există şi o altă companie din Coreea, nu ştiu dacă îi putem menţiona numele, care produce tancurile K2 Panther, care e foarte dornică de a o coopera…
Radu Dobrițoiu: Şi în Polonia sunt coreeni de sud, tocmai de aceea am spus că poate facem un joint cu polonezii.
Tudor Curtifan: Eu cred că e una dintre marile oportunităţi pe care…
Radu Dobrițoiu: Da, s-a pierdut semnalul.

Ion Petrescu:

Aş vrea să fac o completare, dacă îmi permiteţi.
Radu Dobriţoiu: Îmi cer scuze, din nou, pentru această greşeală maximă cu Coreea…

Ion Petrescu:

A fost punctul nostim al emisiunii,
dar să revenim la un alt aspect.
Radu Dobrițoiu: Vă rog!
Ion Petrescu: Colaborarea cu Coreea de Sud are şi o altă relevanţă. Armata Coreei de Sud, totuşi, este o armată testată în conflictul îndelungat, încă nesoluţionat din punct de vedere al dreptului internaţional cu Coreea de Nord. Sigur că există o zonă demilitarizată. Dar sunt în ultimii ani numeroase incidente militare, nedorite, neprovocate, dar care continuă şi care pun presiune pe armata sud-coreeană să aibă la dispoziţie, la toate categoriile sale de forţe armate, tehnică de luptă extrem de eficientă, în măsură să pareze, să contracareze acţiunile pe care forţele terestre sau forţele aeriene ale Coreei de Nord le-ar pune în practică împotriva Coreei de Sud.
Şi se impune această subliniere, pentru că şi în dotarea forţelor aeriene române noi beneficiem de avioane F-16, care, spre deosebire de avioanele Gripen, au fost testate în luptă, în diferite conflicte militare. Ori în noul context european, geopolitic şi în noua derulare de de tabere, care sunt, inclusiv pe continentul nostru, este necesar să avem o tehnică de luptă performantă, testată în conflicte relativ recente.
Radu Dobrițoiu: Să sperăm că parteneriatul cu Seulul va aduce foarte mulţi bani în ţară, inclusiv printr-un offset important. Domnule colonel Ion Petrescu, revenim în zona militară a deciziilor luate la summit-urile NATO şi UE de săptămâna trecută, Rusia este identificată ca principală ameninţare la adresa securităţii.
Totodată aliaţii îşi reafirmă angajamentele suverane durabile de a oferi sprijin Ucrainei, a cărei securitate contribuie la protejerea NATO. Cât de mare este ameninţarea reprezentată de Rusia?

Ion Petrescu:

Pentru Ucraina reprezentă o ameninţare zilnică, extrem de vizibilă şi care până la urmă pune sub semnul întrebării nu doar identitatea, ci şi existenţa naţiunii ucrainene. Deşi la începutul agresiunii militare nejustificate a Federaţiei Ruse contra Ucrainei, preşedintele Putin a zis că nu pune la îndoială identitatea naţională a ucrainenilor. Observăm cum îi bombardează de o manieră cinică menită a crea un val de revoltă, de tensiune în rândul populaţiei ucrainene, scopul fiind ca aceasta să o ceară înlocuirea actualei conducere de la Kiev, dar în practică aceste bombardamente au întărit unitatea, era să zic de monolit, dar aduce aminte de o altă epocă din istoria noastră naţională, au întărit unitatea dintre actuala conducere a Kievului şi cetăţenii simpli, care văd cu ochii lor, că oamenii, semeni de-ai lor care nu purtau armament, care nu prezentau niciun pericol pentru Federaţia Rusă, mă refer la creşe, mă refer la şcoli, la grădiniţe, au fost sub un bombardament feroce al loviturilor de artilerie ruse şi a avioanelor de bombardament ale forţelor aeriene ruse.
Ucraina duce greul şi să sperăm că va rezista până la momentul în care, sub o formă sau alta, vor fi la masa tratativelor diplomaţii ucrainieni cu diplomaţii ruşi.
Nu numai pentru a pune la punct schimburi de prizonieri, ci pentru a conveni asupra unui cadru internaţional, probabil cu sprijinul preşedintului Trump, de încetarea fie şi parţială a focului şi de stabilire a unui armistiţiu, comparabil ca duraţă în timp cu armistiţiul care există în penisula Coreea, între Coreea de Nord şi Coreea de Sud.
Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Deocamdată sunt simple speranţe, infirmate de realitatea din teren. În Ucraina este un război sângeros, un război dur şi rezistenţa lor menţine capacitatea Europei democrate şi mă refer la statele membre ale Uniunii Europene, de a-şi continua existenţa paşnică şi de a spera la prosperitatea la care fiecare naţiune liberă europeană are dreptul.
Radu Dobrițoiu: Următorul summit NATO va fi în Turcia anul viitor, cu siguranţă că Marea Neagră va avea o pondere importantă pe agenda dezbaterilor. Domnul Tudor Curtifan, trebuie România până la următorul summit NATO să îşi armonizeze interesele cu Turcia pentru securitatea în bazinul Mării Negre? Ne gândim şi la interesul nostru pentru Neptun Deep.
Tudor Curtifan: Absolut, răspunsul e da. Fie că ne place sau nu, sau există critici justificate în ceea ce priveşte politica preşedintelui turc, Recep Tayyip Erdogan, derapajele democratice şi a statului de drept din Turcia sunt greu de negat,
dar Turcia astăzi e principalul partener economic al României în afara Uniunii Europene şi astăzi e statul care poate ne place sau nu din nou, poate are şi are capacitatea de a contracara în Marea Neagră, Federaţia Rusă, din perspectivă militară. Eu îmi doresc foarte mult ca România să aibă capacitatea de a găsi un canal de dialog diplomatic şi a putea trage Turcia înapoi spre Marea Neagră din patria ei albastră şi viziunile mediteranene şi cred că Marea Neagră, pentru că aţi menţionat de Marea Neagră, care ar trebui să fie şi este în continuare una dintre principalele obiective ale României din perspectiva politice externe, dar să nu uităm că România nu are o strategie asupra Mării Neagre. Are Uniunea Europeană, o au SUA în Congresul american şi cred că e timpul să o avem şi noi din perspectivă politică şi să ne axăm în continuare pe principalele noastre obiective, Republica Moldova şi Marea Neagră.
Radu Dobrițoiu: Vă mulţumesc foarte mult! “Euroatlantica”, la final. Titlul ediţiei: Seguritatea şi apărarea Europei, post-summit-urile NATO şi UE. Invitaţii emisiunii au fost colonelul în rezervă Ion Petrescu, fost şef al Trustului de presă al Armatei, şi Tudor Curtifan, redactor-şef Defense România.

Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul “Euroatlantica” şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de a noi pe frecvenţele Radio România Actualităţi!
Transcriere RADOR RADIO ROMÂNIA