1.ION ILIESCU,
cel căruia i-a fost permanent frică
de un puci
condus de generalul Victor Atanasie Stănculescu…tace.
Și bine face.
2.EMIL CONSTANTINESCU,
acela care dorea demantelarea
forțelor armate române,
după un model albanez…tace.
Și bine face.
3.TRAIAN BĂSESCU,
expresia viscerală a victoriei Clubului Dinamo,
asupra a ceea ce a fost,
dar nu mai este,
Clubul Steaua…
domină, cu impertinență,
arena mediatică,
doar pentru că
nu mai are curajul nimeni
– din cei care au primit gradul de general,
ca o pomană – să îl înfrunte.
A uitat de dosarul cerut de direcția specializată.
În traducere liberă,
jurământul inițial poate fi militar,
dar apartenența ulterioară,
instituțională, pot pentru ca să zic,
vizează cu totul altceva.
Un Președinte al României care iubește țara asta,
în care a văzut, oficial, lumina zilei ar trebui să își înceapă programul zilnic nu aruncându-și paltonul, în scârbă,
la un aghiotant umilit, ci întrebând, cu bun simț:
– Care este starea de spirit în Armata României?
Cineva ar trebui să aibă curajul să îi spună adevărul:
– 69.000 de militari activi, 79.000 de rezerviști și cei cărora le pasă de ei sunt în prag de revoltă…
*Comentez acum fotografii de la o reuniune,
în care la prezidiu erau impostori,
iar în sală figuranți.
Cineva informat mi-a semnalat că era vorba despre o activitate generată de prezența la București a unor americani, prea plini de ei, de vreme ce în lipsa respectului lor față de presa română au invitat jurnaliști – inclusiv pe cel care scrie aceste rânduri – la micul dejun, de la ora 7.30.
Impotenți, pur și simplu.
Ca unul care am fost la Casa Albă, Departamentul de Stat și Pentagon depun mărturie că nicio reuniune informală cu jurnaliști relevanți nu are loc mai devreme de 09.30.
În fotografii am văzut un palid fost șef de stat major, contestat de cei din Forțele Aeriene Române, pentru că a fost propulsat, la conducerea Statului Major al Armatei României, de legătura de rudenie cu președintele anti-armată numit Traian Băsescu, un fost atașat militar la Washington D.C., oficial bolnav de inimă, brusc reactivat, obișnuit cu trădările succesive, deși îi place spațiul universitar, un agent de influență ce se visează ministrul apărării naționale, deși îl doare în cot de starea reală a Forțelor Armate Române și doi păpușari cărora li s-a oferit o asociație condusă inițial de militari români, iar acum de ofițeri acoperiți ai serviciilor antinaționale autohtone, cărora le este frică de armată, ca în septembrie 1940, sau ca în decembrie 1989.
De ce îți este frică, de regulă nu scapi…
Prefer un tip franc, dur, ca generalul Eugen Bădălan,
ultimul șef relevant al
Statului Major al armatei României,
decât înstelații ulteriori,
care nu au bunul simț să își recunoască
locul, rostul și importanța – limitată -,
în istoria utimilor 30 de ani din evoluția Armatei României.
Și încă sunt elegant.
Presa română este controlată prin finanțatori abili, de aici și eschivarea unor aparenți și bieți conducători de structuri de presă, foarte bine instruiți de cei care îi plătesc substanțial, de la interogația firească:
“Cine sunt cei care sub pretextul etichetelor de redactori, realizatori, jurnaliști, producători, sunt – de fapt – în serviciul clar remunerat al structurilor de informații autohtone și de peste granițele încă oficiale ale României?”
Întrebarea este pentru Palatul Cotroceni.
Am văzut fotografia cuiva care se lăuda cu o dezbatere, într-o redacție finanțată cu un sprijin de la un serviciu cu o cipilică, evident simbolică.
Moderatorul era un versatil, un prim invitat era un agent de influență – bine documentat de superputerea de peste Ocean -, iar al doilea invitat era un prăpădit, care a activat prin birouri aliate, motiv pentru care crede, în imbecilitatea sa, că este mai capabil decât cel mai inteligent șef al Statului Major al armatei României, după decembrie 1989.
Asta este starea națiunii noastre.
Cea a supremației impostorilor. Cu bani. Și sprijin de la servicii de doi bani.
Interesul general | Ion Petrescu | 
April 20, 2019 07.30 | 
Comments Off on IPOCRIZIA FOȘTILOR PREȘEDINȚI AI ROMÂNIEI 
Subscribe
