În Marea Arabiei

O aeronavă militară a Forțelor Navale ale SUA, de tipul E / A-18G Growler, se pregătea de decolare pe puntea de zbor a portavionului USS Dwight D. Eisenhower (CVN 69) în Marea Arabiei.

? : Matthew Fischer.
Sursa: Forțele Navale ale SUA.
Difuzare : cu 16 ore în urmă.

✍ Care este diferența dintre un jurnalist care scrie la comandă și cel care își respectă condiția de profesionist în domeniul adevărurilor echilibrat și argumentat comentate?

Simplă.

Primul scrie ce i se ordonă. Acesta preia textul primit, la care nu trebuie să aibă obiecții pentru că expeditorul îl plătește pentru asta și semnează ceea ce evident nu ține de specialitatea lui.

În argou…a înghițit gulguta.

Cel de-al doilea scrie ce vede și îi dictează conștiința.

Cu un preț asumat.

Astfel, cu ani în urmă, am participat la un bilanț al Forțelor Navale.

Ministrul de atunci al apărării s-a dezlănțuit și l-a făcut praf – verbal…- pe șeful acestei categorii de forțe armate.

Am scris în săptămânalul armatei exact adevărurile triste, cu privire la dotarea marinei militare române.

A urmat reacția dură, verbală, a ministrului Apărării.

Acesta i-a cerut secretarului de stat de atunci – supranumit Batistuța, după fleacul de pânză, când alb, când albastru, când te miri ce mai culoare, purtat ostentativ la buzunarul din stânga hainei sale, carevasăzică lângă inimioară – ca să îi prezinte un raport privind…impertinența mea.

Cu surâsul pe buze și o satisfacție evident diabolică, Batistuța mi-a sugerat un raport scris, fără să îmi indice – cum altfel? – opinia sa.

Am scris în raport adevărul.

Mi-am asumat integral responsabilitatea, pentru cele scrise în săptămânalul armatei, despre bilanțul coleric de la Forțele Navale.

Nu am invocat circumstanțe atenuante și nu am cerut milă.

Spre supriza lui Batistuța, ministrul Apărării a pus drept rezoluție, pe raportul meu, sugestia ca așa ceva să nu se mai repete.

Am raportat apoi situația generalului Mihail Popescu, șeful Statului Major al armatei și acesta a surâs, înțelegător:

– Dacă m-ai fi întrebat înainte de a scrie…

– Și atunci m-ați mai fi respectat?

M-a bătut părintește, pe umăr, cu o privire caldă, cum nu am mai văzut…

Putin a terminat apoteotic…

Încremenit în proiectul său, de a glorifica poporul sovietic, pe care l-a și menționat în adresarea sa către națiunea rusă, Putin a terminat apoteotic, surprinzând chiar și pe veteranii de război, din spatele său, cu strigătul:"Ura!"https://t.co/iG6LrHfLVZ

— PETRESCU ION (@IONPETRESCU) May 12, 2021

Pentru un prea plin de el…

✍

Când de un om, care te-a inițiat să urci
pe treptele unei deveniri ce nu ține de formația ta inițială,
doar de dorința de supraviețuire publică,
îți aduci aminte numai când ai nevoie,
din nou, de el, ceva nu este în regulă.

Mai ales, după ce, la o întrunire publică,
ai râs prostește, tot de el,
fără nicio noimă,
numai pentru a te impune momentan,
în fața unui prezidiu efemer, de doi bani.
Asta am scris pentru un prea plin de el…

?

Am impresia că Serviciul Român de Informații tolerează isteria tipică afirmării anterioare a mișcării legionare

✍
Atunci când văd isteriile unor tineri politicieni,
pe micul ecran,
și ale altor imberbi pe Facebook,
am impresia că
Serviciul Român de Informații tolerează
isteria tipică afirmării anterioare a mișcării legionare.

?
Lipsa dialogului civilizat, în societatea românească,
apetența pentru injurii, anateme, etichetări
nu face decât să legitimeze reîntoarcerea rapidă,
pur teoretică, imagologică, dar dureros de reală,
la comuna primitivă,
în care nimeni nu se uita în oglindă
și toți se visau ceea ce evident nu erau.
?

Ne mai trezim din coșmarul acesta?…

✍

Nu sunt amator de mulți internauți
urmăritori ai acestui flux de informații.
Periodic elimin pe cei care au evident sarcina
de a monitoriza
ce anume mai scrie un ofițer în rezervă,
marcat de patima jurnalismului,
înainte de a primi întâiul grad în armată.
Pe vremea lui Ceaușescu exista obsesia
microfoanelor instalate
în casă, care a funcționat și continuă
să fie eficientă în ultimele trei decenii.
Mai nou, arealurile de socializare
au devenit o bază de culegere de informații,
ceea ce este până la urmă demnă de tot râsul.
Niciun serviciu secret de elită
nu exclude dialogul direct cu ținta unei investigații,
evident cu pretexte amăgitoare și prin intermediari relativ credibili.
Primul efect vizibil,
al unei asemenea politici de hărțuire publică
este refugiul multor internauți în postări strict personale,
în ironii scurte, semn că nu au murit,
în imagini care le ajută detașarea de actuala politichie,
cu Trahanache la Cotroceni și Tipătescu la Victoria.
Ne mai trezim din coșmarul acesta?…

?